Spete evacuare in dreptul comercial. Decizia 18/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 18/COM
Ședința publică din data de 11 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Adriana Gherasim
Grefier - - -
S-a luat în examinare apelul comercial formulat de apelanta pârâtă SC - SRL, cu sediul în T,-, județul T, împotriva Sentinței civile nr.2484 pronunțată la 14 noiembrie 2008 de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă ASOCIATIA NATIONALA A CASELOR DE CULTURA ALE SINDICATELOR - FILIALA T, cu sediul în T, nr.1, județul T, având ca obiect evacuare - pretenții.
- apelul nominal făcut în ședință publică răspunde pentru apelanta pârâtă avocat în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar (fila 10), pentru intimata reclamantă răspunde în baza împuternicirii atașată în dosar (fila 95).
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
Apelul este declarat în termenul legal, motivat și timbrat cu taxa judiciară de timbru în sumă de 668 lei conform chitanței -/10.02.2009 și timbru judiciar de 5 lei.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei în care grefierul de ședință evidențiază obiectul litigiului, modalitatea îndeplinirii de citare, stadiul procesual.
Apărătorul apelantei pârâte depune la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, comunicând un exemplar intimatei reclamante.
Pe rând, apărătorul apelantei pârâte și reprezentantul intimatei reclamante arată că nu mai au acte de depus sau cereri noi de formulat, solicitând cuvântul asupra apelului.
Curtea, luând act că nu sunt înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, declară cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Apărătorul apelantei pârâte, având cuvântul, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Apreciază că în mod eronat instanța de fond, fără a fi achitată taxa judiciară de timbru aferentă capătului de cerere privind contravaloarea lipsei de folosință a imobilului, s-a admis cererea și a fost obligată, prin sentință, reclamanta Asociația Națională a Caselor de Cultură ale Sindicatelor-Filiala T la plata acestei taxe.
Invocă excepția lipsei procedurii prealabile, nefiind respectate dispozițiile art.7201din Codul d e procedură civilă, intimata reclamantă neindicând cuantumul pretențiilor, temeiul legal și nu s-a respectat termenul legal de 15 zile. S-au purtat discuții între părți doar cu privire la evacuare, nu și referitor la cuantumul pretențiilor solicitate.
Critică hotărârea apelată și pe aspectul cuantumului contravalorii utilităților la care a obligată SC - SRL, respectiv la plata sumei de 105,98 lei deși intimata reclamantă a solicitat 89,06 lei.
În ce privește respingerea cererii reconvenționale, arată că spațiul închiriat era impropriu desfășurării obiectului de activitate prevăzut în contract, sens în care, cu acordul proprietarului spațiului, a efectuat lucrări de reparații și îmbunătățiri, celelalte lucrări efectuate într-o lungă perioadă de timp erau imposibil de făcut fără știrea proprietarului.
În referire la clauza contractuală prevăzută la art.9 lit.e din contract, învederează că este nelegală și abuzivă, stabilită unilateral de proprietar, contractul de închiriere fiind un contractul cadru, proprietarul spațiului avea o poziție dominantă, apelanta pârâtă neavând posibilitatea de a negocia, ci doar de a contracta sau a renunța la închirierea spațiului.
Reprezentantul intimatei reclamante, având cuvântul, învederează că insuficienta timbrare a acțiunii nu a fost invocată de pârâta apelantă în fața instanței de fond; de altfel, intimata reclamantă a achitat taxele de timbru în cuantumul fixat de instanță.
În ce privește excepția lipsei concilierii directe, învederează că procedura prealabilă a fost îndeplinită potrivit prevederilor legale. Cuantumul pretențiilor nu a fost precizat întrucât la momentul realizării concilierii directe nu erau plăți restante, datoriile acumulându-se ulterior.
Consideră că instanța de fond a apreciat corect probatoriul administrat în cauză, sens în care solicită respingerea motivului de apel în care se invocă greșita apreciere a probelor. - momentul încheierii contractului de închiriere, spațiul se afla în bună stare de utilizare raportat la obiectul de activitate înscris în contract. Lucrările de îmbunătățiri, realizate de apelanta pârâtă în luna mai 2006, s-au efectuat în scopul schimbării obiectului de activitate; apelanta pârâtă avea cunoștință de faptul că reclamanta intimată s-a opus efectuării acestor lucrări iar cererea de schimbare a obiectului de activitate nu a fost aprobată.
Apreciază ca nefondat și motivul de apel prin care se invocă impunerea contractului de închiriere de către intimata reclamantă ca proprietar al spațiului închiriat, contractul a fost încheiat cu acordul părților, apelanta pârâtă având posibilitatea negocierii contractului.
Singurul motiv întemeiat, în opinia sa, este cel referitor la cuantumul utilităților reținut de instanță,la o valoare mai mare decât cea solicitată în cererea de chemare în judecată.
Curtea declară dezbaterile încheiate și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față:
Prin sentința civilă nr. 2484/14.11.2008 a Tribunalul Tulceaa fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta pârâtă Asociația Națională a Caselor de Cultură ale Sindicatelor - Filiala T în contradictoriu cu pârâta reclamantă SC - SRL, dispunându-se evacuarea pârâtei din spațiul de 60 mp deținut în sediul reclamantei și obligarea pârâtei la plata sumei de 954 lei reprezentând c/val. chirie pentru luna decembrie 2006, sumei de 105,98 lei reprezentând c/val. utilități pentru perioada noiembrie 2006 - februarie 2007, și a sumei de 13. 356 lei reprezentând c/val. lipsei de folosință a spațiului
Prin aceeași sentință civilă au fost respinse ca nefondate cererea privind obligarea la plata c/val. lipsei de folosință a spațiului pentru viitor, până la evacuarea efectivă și cererea reconvențională a pârâtei SC - SRL T, reclamanta fiind obligată la plata sumei de 532 lei reprezentând diferența de taxa de timbru neachitată, iar pârâta la plata sumei de 426 lei cu titlul de cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință a reținut prima instanță că a fost investită cu cererea reclamantei Asociația Națională a Caselor de Cultură a Sindicatelor, filiala T, prin care a solicitat să se dispună evacuarea SC - SRL T din spațiul de 60 mp. situat în sediul reclamantei pe care-l ocupă abuziv, să plătească c/val.folosirii ilegale a spațiului după 1 ian.2007 și până la eliberarea efectivă în valoare de 1000 lei/lună, să plătească c/val. utilităților datorate pentru folosirea spațiului, să plătească c/val. chiriei datorate pentru luna dec.2006 și neachitată pentru folosința contractuală a spațiului în sumă de 954 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 1 oct.2005 între părți s-a încheiat contractul de închiriere nr.405 cu privire la spațiul de 60 mp. situat în interiorul sediului, termenul contractului fiind prelungit până la 31 dec.2006.
S-a arătat că după data expirării contractului și somării pârâtei în acest sens, aceasta din urmă a continuat să folosească spațiul fără nici un drept.
De asemenea, reclamanta a mai arătat că prin contractul încheiat, pârâta a renunțat la constatarea și realizarea unui drept de creanță și retenție în situația efectuării unor lucrări de amenajare a spațiului închiriat.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar contractul de închiriere nr.405/6.10.2005, acte adiționale, corespondență prestată între părți.
Pârâta a formulat cerere reconvențională solicitând plata sumei de 6000 lei reprezentând c/val. îmbunătățirilor aduse spațiului închiriat și instituirea unui drept de retenție asupra spațiului închiriat până la plata integrală a îmbunătățirilor.
În motivarea cererii reconvenționale pârâta a arătat că între părți s-a încheiat contractul de închiriere nr.4051/6.10.2005 privind închirierea suprafeței de 60 mp. situat în incinta reclamantei, iar pe procesul derulării contractului pârâta a efectuat o serie de lucrări de reamenajare a spațiului pentru a-l folosi, conform obiectului de activitate al părților.
Astfel, s-a susținut că s-au efectuat lucrări constând în îndreptat, rașchetat, gletuit, văruit pereții și tavanul, pus pardoseală din gresie pentru toată suprafața, refăcut instalație electrică, renovat grupul sanitar în întregime, refăcut instalația de apă și înlocuirea tuturor conductelor din pexal, geamuri termopan și uși intrare termopan, compartiment spațiu interior toate acestea fiind efectuate cu acordul proprietarului.
S-a mai arătat că aceste lucrări au adus un plus de valoare imobilului, astfel că se impunea plata acestora de către proprietar.
Prin sentința civilă nr.1954/25.06.2007, Judecătoria Tulceaa declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea.
După declinare, cauza s-a înregistrat la nr-.
Reclamanta a formulat întâmpinare la cerea reconvențională a pârâtei, solicitând respingerea acesteia ca nefondată, întrucât lucrările efectuate pentru ambientare și modernizare cu scopul de a atrage clientela și conform contractului nu dădeau naștere la un drept de creanță și la un drept de retenție.
În dovedirea atât a cererii principale, cât și a cererii reconvenționale s-au depus înscrisuri de către ambele părți.
S-a solicitat luarea interogatoriilor și s-a solicitat de către pârâta-reclamantă efectuarea unei expertize contabile pentru prețuirea lucrărilor efectuate.
Din interpretarea coroborată a probelor administrate, instanța a reținut că, la data de 6.10.2005, între părți s-a încheiat contractul de închiriere nr.405 în baza căruia reclamanta în calitate de locator a închiriat pârâtei în calitate de locatar suprafața de 60 mp. situată în incinta reclamantei, în vederea desfășurării de către pârâtă a unor activități recreative, sală jocuri, calculator și internet.
Termenul închirierii a fost inițial stabilit până la 1 oct. 2005, prelungit ulterior prin acte adiționale până la 31 dec.2006.
Pârâta a încercat prelungirea contractului și după această dată, fapt ce nu a fost însă aprobat de către reclamantă, aceasta comunicând pârâtei la 29.12.2006 (fila 14 dosar), că nu s-a acceptat prelungirea contractului după 1 ian.2007.
- art.4 din contract, părțile au stipulat cu privire la cuantumul chiriei lunare cât și cu privire la modalitatea și termenele de plată precizând ulterior în cuprinsul contractului și sancțiunea pentru neplata în termen a chiriei, respectiv calcularea penalităților de întârziere de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere.
În contract, părțile au mai prevăzut și obligația chiriașului de a plăti utilități (apă, canal, energie, pază, etc.) necesare bunei desfășurări a activității prevăzute în contract, sub sancțiunea plății și a penalităților de întârziere de 0,2% pe fiecare zi de întârziere (art.9 din contract).
Din înscrisurile depuse în cauză a rezultat că pârâta nu a achitat chiria pentru luna decembrie 2006 și nici c/val. utilităților, respectiv consum de energie electrică și apă pentru lunile noiembrie 2006 - februarie 2007, situație recunoscută de către reclamantă în concluziile scrise depuse la dosar și cum ocuparea abuzivă a spațiului de 60 mp. de către pârâtă a continuat deși contractul de închiriere era expirat și nu a operat tacita relocațiune, s-a reținut că reclamanta a fost lipsită de folosință pe toată perioada cuprinsă între 1.01.2007 - 29.02.2008, perioadă pentru care avea dreptul la dezdăunări.
Sub aceste aspecte acțiunea principală a fost admisă, în sensul evacuării pârâtei din spațiul deținut pe nedrept în perioada de după expirarea contractului cu obligarea pârâtei la plata c/val. chiriei neachitate pe luna decembrie 2006, în sumă de 954 lei, la c/val. utilităților neachitate pe perioada noiembrie 2006 - februarie 2007 de 105,98 lei precum și la plata sumei de 13.356 lei, reprezentând c/val. lipsei de folosință a spațiului în perioada 1 ian.2007 - 29 febr.2008, fiind respinsă cererea de obligare și pe viitor a pârâtei la plata c/val. lipsei de folosință întrucât aceasta nu putea fi cuantificată la momentul pronunțării hotărârii judecătorești, nefiind știut când urma a se preda spațiul în discuție.
În privința cererii reconvenționale instanța a reținut că așa cum a rezultat din art.9 lit. e din contract, orice modificare a spațiului închiriat se putea face numai cu aprobarea scrisă a proprietarului, prin finanțare proprie, fără a da chiriașului dreptul de retenție și creanță.
De asemenea, la lit. k, părțile au prevăzut că la expirarea duratei contractului, modificările și îmbunătățirile aduse spațiului nu dădeau chiriașului dreptul de retenție și creanță.
În contextul acestor prevederi contractuale, convenite de către ambele părți, cererea reconvențională prin care pârâta a cerut obligarea reclamantului la plata c/val. lucrărilor efectuate la spațiul închiriat, constând în renovări și îmbunătățiri, era nefondată.
Așa cum s-a stipulat la art.8 din contract, reclamanta, care a pus la dispoziție spațiul pârâtei spre închiriere, nu avea o obligație expres prevăzută în sensul de a preda spațiul în stare de funcționare conform obiectului de activitate ce urma să se desfășoare ci, doar să predea spațiul în stare normală de folosință, iar pârâta nu a formulat obiecțiuni cu privire la starea normală de folosință a spațiului.
De asemenea, reclamanta nu avea obligația să predea pârâtei spațiul obligatoriu și cu grup sanitar, ci doar să asigure acces la această utilitate dacă spațiul nu era prevăzut cu grup sanitar propriu.
Deși în timpul procesului pârâta a intenționat să demonstreze că lucrările solicitate la plată au fost efectuate cu acordul proprietarului, aceasta nu avea relevanță sub aspectul solicitării dreptului de creanță și retenție.
Așa cum a rezultat din înscrisurile aflate la filele 43 și 44 dosar, doar schimbatul tâmplăriei de geam și ușă, zugrăveală simplă și modificarea instalației de scurgere de la toaletă au fost efectuate de pârâtă cu acordul proprietarului, dar chiar și în acest caz, reclamanta nu putea fi obligată la plata c/val. acestor lucrări, tocmai având în vedere clauza cuprinsă la art.9 lit.e și 9 lit.k din contract.
Nu a putut fi primită nici susținerea că o astfel de clauză era legală și abuzivă întrucât convenția părților a reprezentat lege pentru acestea, iar pârâta a acceptat să încheie contractul de închiriere sub această formă cu o clauză expresă care nu dădea dreptul la dezdăunare.
Față de toate aceste considerente, a fost admisă acțiunea principală în parte și s-a respins cererea reconvențională, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta reconvenientă SC - SRL T, solicitând admiterea acestuia, desființarea în totalitate hotărârii atacate, admiterea excepției lipsei procedurii prealabile și respingerea cererii principale ca inadmisibilă.
În subsidiar a solicitat apelanta să fie admisă în parte acțiunea principală, respectiv în ceea ce privește evacuarea sa din spațiul închiriat, și obligarea la plata chiriei aferente lunii decembrie 2006 și a utilităților pentru lunile noiembrie 2006 - ianuarie 2007, în sumă totală de 89,06 lei.
Totodată, a solicitat apelanta să fie respinsă cererea de obligare a sa la plata de daune interese pentru lipsa de folosință a spațiului pe perioada 01.01.2007 - 29.02.2008 și în continuare până la eliberarea efectivă a spațiului, iar cererea sa reconvențională să fie admisă astfel cum a fost formulată, respectiv cu obligarea reclamantei la plata sumei de 7014 lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor efectuate cu acordul proprietarului în spațiul închiriat.
Prima critică adusă de apelanta SC - SRL hotărârii pronunțate de prima instanță privește modalitatea de soluționare a excepției netimbrării capetelor de cerere referitoare la daunele interese solicitate de reclamantă pentru lipsa de folosință a spațiului după expirarea contractului de închiriere.
A arătat apelanta că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei excepții, obligând reclamanta prin sentință la plata taxei de timbru calculată la valoarea pretențiilor solicitate.
În motivele sale de apel a invocat SC - SRL T excepția lipsei procedurii prealabile, arătând că nu a existat nicio convocare scrisă prin care să i se comunice valoarea pretențiilor cerute de Casa de Cultură a Sindicatelor T, temeiul legal și actele doveditoare ale acestor pretenții.
S-a mai susținut în legătură cu această procedură că nu a fost respectat termenul de 15 zile pentru conciliere, astfel că acțiunea principală trebuia să fie respinsă ca inadmisibilă sau ca prematur introdusă.
O altă critică a apelantei SC - SRL se referă la pronunțarea instanței de fond asupra a mai mult decât ce s-a cerut, fiind eronată soluția primei instanțe prin care a fost obligată pârâta la plata sumei de 105,98 lei reprezentând utilități pentru perioada noiembrie 2006 - februarie 2007, în loc de 89,06 lei, așa cum a solicitat reclamanta.
În ceea ce privește modalitatea de soluționare a cererii reconvenționale, apelanta SC - SRL Tas usținut că instanța de fond a apreciat eronat probatoriile administrate, expertiza efectuată în cauză reliefând executarea de către pârâta reconvenientă a lucrărilor de îmbunătățire a spațiului închiriat, cu aprobarea reclamantei proprietare, lucrări evaluate la suma de 7014 lei.
A considerat apelanta reconvenientă SC - SRL că aceste lucrări erau necesare pentru buna funcționare a activității derulate în spațiul închiriat, reparațiile fiind efectuate într-o perioadă de 6 luni, timp în care nu a fost scăzută din valoarea chiriei lipsa temporară de folosință.
A mai susținut apelanta că art. 9 din contractul de închiriere nr. 405/06.10.2005 cuprinde o clauză nelegală și abuzivă în raport de dispozițiile art. 1444 civil, care stipulează că "locatarii nu pot fi dați afară mai înainte de a fi dezdăunați de către locator", iar prin invocarea de către reclamanta intimată a acestor prevederi din convenția părților s-ar realiza în patrimoniul acesteia o îmbogățire fără just temei.
În drept nu a fost indicat temeiul juridic al cererii de apel.
Legal citată, intimata reclamantă Asociația Națională a Caselor de Cultură a Sindicatelor din România - filiala T (Casa de Cultură a Sindicatelor) a formulat întâmpinare prin care a învederat că excepțiile referitoare la netimbrarea acțiunii principale și la lipsa procedurii prealabile nu au fost invocate în fața primei instanțe, iar taxele de timbru au fost achitate în termen.
În privința procedurii prealabile, intimata reclamantă a susținut că a respectat prevederile legale referitoare la modalitatea de convocare a apelantei pârâte la conciliere, astfel cum reiese din adresa nr. 228/24.11.2006.A apreciat intimata reclamantă în întâmpinarea sa că cererea reconvențională a fost corect respinsă de către instanța de fond, întrucât spațiul închiriat pârâtei SC - SRL T era în stare normală de folosință, astfel cum rezultă chiar din contractul de închiriere încheiat între părți, iar clauzele acestui contract permit proprietarului acelui spațiu să refuze locatarului dreptul de retenție și dreptul de creanță pe care acesta le pretinde.
În opinia intimatei reclamante, singurul motiv întemeiat al prezentului apel îl constituie cuantumul contravalorii utilităților solicitate prin acțiunea principală, cuantum mărit de către instanța de fond fără justificare.
În drept, au fost invocate prevederile art. 115 proc. civ. și cele ale art. 969 și 1432 civ.
În susținerea întâmpinării au fost depuse la dosar adresa nr. 224/23.11.2006, adresa nr. 228/24.11.2006, procesul verbal din 30.11.2006, adresa nr. 11/29.11.2006, adresa nr. 268/29.12.2006, actul adițional nr. 2 din 07.07.2006 la contractul de închiriere nr. 450/06.10.2005, contractul de închiriere nr. 258/23.06.2005.
Examinând apelul prin prisma criticilor invocate de apelanta reconvenientă SC - SRL T, Curtea reține caracterul său întemeiat pentru următoarele considerente:
Excepția netimbrării capetelor de cerere din acțiunea principală, referitoare la obligarea pârâtei la plata de daune interese pentru lipsa de folosință în perioada 01.01.2007 - 29.02.2008, invocată de SC - SRL prin concluziile scrise depuse după închiderea dezbaterilor în fața primei instanțe are un caracter evident nefondat, în condițiile în care taxa de timbru corespunzătoare sumelor solicitate a fost achitată încă din data de 04.04.2008, conform chitanței depuse la fila 138 din dosar, acest supliment al taxei de timbru urmând a completa taxa inițială de 426 lei, achitată prin chitanța nr. - din 15.05.2007.
Procedura concilierii directe inițiate de intimata reclamantă Asociația Națională a Caselor de Cultură ale Sindicatelor - Filiala Taf ost efectuată cu respectarea dispozițiilor cuprinse în art. 7201proc. civ. adresa depusă la fila 29 din dosarul de apel făcând dovada deplină a respectării prevederilor legale cerute pentru valabilitatea acestei proceduri prealabile.
Astfel, apelantei pârâte i-au fost comunicate pretențiile intimatei reclamante, termenul la care urma să aibă loc ședința de conciliere, precum și temeiul juridic al pretențiilor solicitate.
Susținerile apelantei în sensul că nu a fost respectat termenul de 15 zile de la data comunicării adresei până la data fixată pentru conciliere nu pot fi considerate ca întemeiate, în absența dovedirii de către apelantă a vătămării cauzate pentru nerespectarea acestui termen.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază a fi nefondat acest motiv de apel invocat în prezenta cale de atac.
Referitor la soluția pronunțată de instanța de fond asupra cererii reconvenționale a apelantei SC - SRL, ceea ce este determinant în raportul juridic litigios este respectarea manifestării de voință a părților din contractul de închiriere nr. 405/2005, contract care, potrivit dispozițiilor art. 969 civ. constituie legea lor.
În cuprinsul art. 9, lit. e din contractul de închiriere nr. 405/6.10.2005 s-a prevăzut expres că "orice modificare a spațiului închiriat se face numai cu aprobarea scrisă a proprietarului, prin finanțarea proprie, fără a da chiriașului dreptul de retenție și creanță."
Această stipulație contractuală, reluată în dispozițiile art. 9, lit. k din același înscris, reprezintă acordul de voință al părților ce urma a fi avut în vedere la momentul încetării locațiunii.
Deși apelanta reconvenientă a invocat prevederile art. 1444 civ. pentru justificarea dreptului său de a cere contravaloarea cheltuielilor efectuate cu îmbunătățirile aduse spațiului închiriat, Curtea reține că inserarea clauzei de înlăturare a dreptului de retenție în contractul de locațiune este permisă de lege, părțile putând aduce limitări ale drepturilor lor, în măsura în care acestea nu sunt ocrotite prin norme imperative.
Cu respectarea dispozițiilor contractuale care au format raporturile juridice între cele două părți litigante, în lumina dispozițiilor art. 969 civ. Curtea constată că în mod judicios a fost respinsă cererea reconvențională formulată de SC - SRL T, ca nefondată.
În ceea ce privește modalitatea de soluționare a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata contravalorii utilităților pentru spațiul ce a format obiectul contractului de închiriere nr. 405/01.10.2005, Curtea reține că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, fapt pentru care apelul formulat de SC - SRL împotriva sentinței civile nr. 2484/14.11.2008 a Tribunalului Tulcea va fi admis.
Deși cererea intimatei reclamante a fost formulată doar pentru plata de către pârâtă a sumei de 89, 06 lei, instanța de fond a obligat pe SC - T la plata sumei de 105,98 lei cu titlul de cheltuieli pentru contravaloarea utilităților din perioada noiembrie 2006 - februarie 2007.
Pentru aceste considerente, urmare a admiterii apelului formulat de SC - SRL T, Curtea va schimba în parte sentința apelată, în sensul stabilirii sumei datorate de pârâta reconvenientă către reclamantă cu titlul de cheltuieli pentru utilitățile aferente perioadei noiembrie 2006-februarie 2007 la cuantumul de 89,06 lei, astfel cum s-a solicita în cuprinsul acțiunii principale și cum s-a probat prin înscrisurile depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul comercial formulat de apelanta pârâtă SC - SRL, cu sediul în T,-, județul T, împotriva Sentinței civile nr.2484 pronunțată la 14 noiembrie 2008 de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă ASOCIATIA NATIONALA A CASELOR DE CULTURA ALE SINDICATELOR - FILIALA T, cu sediul în T, nr.1, județul.
Schimbă în parte hotărârea în sensul că suma reprezentând contravaloarea utilităților pentru perioada noiembrie 2006 - februarie 2007 la care este obligată pârâta către reclamantă este de 89,06 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 11 martie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud. fond:
Red.dec.jud.-
4 ex/02.04.2009
Emis 2 comunicări/
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Adriana Gherasim
