Spete pretentii comerciale. Decizia 17/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 17/COM
Ședința publică din data de 11 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Adriana Gherasim
Grefier - - -
Pe rol, judecarea apelului comercial formulat de apelanta pârâtă - SRL - cu sediul în C,--7. județul C, împotrivaSentinței civile nr.448/COM din 22.02.2008pronunțată de Tribunalul Constanțaîn dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL - cu sediul în C,--34,.2, cam.300, județ C și sediul procesual ales în C,-, -.62, județul C, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelanta pârâtă - SRL consilier juridic și avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar (fila 36), pentru intimata reclamantă - SRL răspunde consilier juridic în baza delegației depusă la dosar (fila 39).
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei în care grefierul evidențiază obiectul cauzei, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, stadiul procesual.
Avocat, pentru apelanta pârâtă depune la dosarul cauzei înscrisuri privitor la schimbarea denumirii - SRL în - SRL, respectiv Hotărârea Asociaților nr.1/01.04.2007 - act adițional la actul constitutiv al - SRL, Încheierea nr.15755/12.04.2007 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Constanța privind înscrierea mențiunii privind modificarea actului constitutiv al societății SRL, certificatul de înregistrare al firmei SRL și certificat de înregistrare a mențiunii nr.28963/06.04.2007 privind înregistrarea modificării actului constitutiv al SRL.
Întrebați fiind, apărătorul apelantei pârâte și reprezentantul legal al intimatei reclamante precizează că nu mai au cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, solicitând cuvântul asupra cauzei.
Curtea luând act de precizările părților, în temeiul art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Având cuvântul pentru apelanta pârâtă, avocat susține concluzii de admitere a apelului formulat.
Primul motiv de apel vizează considerentele reținute de prima instanță, nesusținute de probatoriul administrat în cauză, cum că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale privind executarea lucrărilor. Facturile, acte emise unilateral, nu sunt însoțite de documente care să ateste realizarea lucrărilor pentru care au fost emise, procese-verbale de recepție și situații de plată ale lucrărilor executate, semnate de părțile contractante, concluzie la care a ajuns și expertul contabil în raportul de expertiză depus la dosar. Inițial, o parte din facturi au fost achitate de apelanta pârâtă în lipsa documentelor prevăzute în contract, însă în urma verificărilor efectuate în teren, constatându-se că lucrările facturate nu au fost executate, facturile intimatei reclamante au fost refuzate de la plată.
Consideră că eronat a reținut instanța de fond că apelanta pârâtă ar fi recunoscut debitul, în considerentele hotărârii făcându-se referire la adresa nr. 4039/2005 și protocolul nr.3180/2005.
Învederează că adresa nr.4039/2005 este semnată de o persoană care, la momentul emiterii adresei, nu avea calitatea de angajat al societății apelante, aceasta a fost angajată ulterior, astfel cum a dovedit cu Contractul individual de muncă al acesteia și adresa Inspectoratului Teritorial d e muncă, atașate în dosar. Chiar angajată fiind, ca economist nu avea competența profesională și funcțională de a semna acest document.
În ce privește cel de-al doilea înscris reținut de instanță, solicită a se observa că protocolul depus de intimata reclamantă în dosarul de fond nu poartă semnăturile conducerii societății apelante, astfel că nu poate avea valoare juridică și nici probantă. Deși a solicitat intimatei reclamante prezentarea originalului ori depunerea unei copii a acestui înscris într-o formă completă, acesta nu a fost depus.
Recunoașterea sau confirmarea soldurilor a fost facilitată de un context fraudulos, pe perioada derulării contractului asociații intimatei reclamante fiind și angajați ai apelantei pârâte dar și beneficiari a contractului.
Pentru motivele mai sus expuse solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul respingerii acțiunii.
Solicită cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
Depune concluzii scrise și chitanța nr.122/10.03.2009 reprezentând onorariu avocat.
Reprezentantul legal al intimatei reclamante, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat.
În ce privește susținerile apelantei pârâte în sensul că societatea intimată nu și-a îndeplinit obligațiile de plată și că lucrările nu au fost prestate întrucât nu s-au întocmit procese-verbale de recepție ale lucrărilor, învederează că procesul de lucru fiind foarte rapid, recepția lucrărilor a fost făcută fără a se mai încheia procese-verbale. În cazul în care lucrările nu ar fi fost prestate, s-ar fi sesizat beneficiarii acestor lucrări, lucrărilor, sesizări însă nu au existat.
În ce privește facturile emise pentru lucrările executate și refuzate la plată de apelanta pârâtă, învederează că acestea nu au fost returnate societății intimate - SRL, au fost înregistrate de apelantă în contabilitate în contul clienți, pentru ca, în iulie 2007, acestea să fie transferate într-un cont de operații neclarificate, întrucât părțile se aflau în proces. Susținerile apelantei privind neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către intimata reclamantă sunt nefondate, recunoașterea executărilor prevăzute în contract fiind confirmată și prin achitarea parțială a facturilor; dacă nu s-ar fi recunoscut efectuarea acestor lucrări, de ce s-ar mai fi achitat parțial facturile emise de intimata reclamantă.
Apreciază ca lipsit de relevanță aspectul invocat de apelantă privitor la calitatea de angajați ai apelantei pârâte a asociaților intimatei reclamante.
Pentru aceste motive solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond care este legală și temeinică.
Curtea declară dezbaterile încheiate și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 9.01.2007 și înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta sub nr-, reclamanta - SRL a solicitat obligarea pârâtei - SRL la plata sumei de 317.462,18 lei din care 156.955,75 lei facturi restante neachitate, 154.202,43 lei penalități de întârziere calculate până la data de 15.09.2006 și 6304 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părți s-au derulat relații comerciale întemeiate pe contractele de cooperare nr.002/16.10.2003 și nr.003/01.10.2004, în baza cărora reclamanta a prestat servicii constând în realizarea unor lucrări de confecție, asamblare și montaj secții și elemente outfiting la locația SN SA și lucrări de confecționare, asamblare și montaj la locația SN B SA, servicii pentru care s-au emis facturi fiscale ce nu au fost achitate în totalitate de pârâtă.
Începând cu luna octombrie 2004, în mod nejustificat, pârâta a refuzat plata serviciilor prestate de către reclamantă în baza contractului de cooperare nr.002/2003, efectuând câteva plăți parțiale, iar factura nr.-/22.11.2004 în suma de 54.000,82 lei, emisă în baza contractului de cooperare nr.003/2004, a rămas neachitată de pârâtă până la data introducerii acțiunii.
Pârâta a recunoscut debitul datorat prin adresa nr.1817/01.02.2005 și prin adresa nr.400/16.12.2005 de confirmare a soldului în suma de 156.955,75 lei.
Întrucât pârâta nu a înțeles să-și execute obligațiile contractuale, reclamanta a calculat conform art.2.4 din contractul nr.002 și art.2.5 din contractul nr.003, penalități de întârziere în procent de 0,15% pe zi, cuantumul total al acestora până la 15.09.2006 fiind de 154.202,43 lei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.969 și următoarele din Codul Civil și art.35 și următoarele din Codul Comercial.
Pârâta - SRL, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând, în esență, că facturile enumerate de reclamantă în cerere nu au nicio legătură cu contractul de colaborare nr.003/01.10.2004, nefiind probată existenta vreunei legături juridice între comenzile menționate în aceste facturi și contractul comercial dintre părți. Singura factura emisă în baza contractului de cooperare încheiat între părți este cea cu nr.0-/18.05.2005, însă aceasta nu poartă semnătura de primire a reprezentanților pârâtei, nefiind înregistrată în contabilitate și prin urmare plata nu este exigibilă.
Prin sentința civilă nr.448/COM din 22.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost admisă acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta - și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 311.158,18 lei din care: 156.955,75 lei facturi restante neachitate și 154.202,43 lei penalități de întârziere calculate până la data de 15.09.2006, precum și la plata în continuare a penalităților în cuantum de 0,15% pe zi de întârziere, cu începere de la data de 15.09.2006 până la data achitării integrale a creanței principale, fără a depăși suma de 156.955,75 lei. A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 7003 lei, reprezentând taxe judiciare de timbru și onorariu expert.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că raporturile comerciale dintre părți s-au derulat în temeiul contractelor de cooperare nr.002/16.10.2003 și 003/01.10.2004, contracte prin care reclamanta s-a obligat la realizarea unor lucrări de confecție, asamblare și montaj secții la locația specificată de pârâtă beneficiară, iar aceasta din urmă s-a obligat să plătească prețul lucrărilor confirmate prin proces verbal de recepție.
Reclamanta a executat lucrările la care s-a obligat potrivit contractelor menționate, sens în care a emis facturi fiscale pentru suma totala de 159.212,05 lei, din care pârâta a achitat suma de 2253,3 lei. Pârâta nu a contestat îndeplinirea obligațiilor contractuale de către reclamantă. În ce privește îndeplinirea propriei obligații, pârâta a invocat faptul că facturile depuse de către reclamantă nu au fost însușite și acceptate la plată, așa încât nu datorează suma solicitată.
S-a apreciat de către prima instanță că susținerile pârâtei sunt formale și contrazise de plata parțială a facturilor emise de reclamantă și de corespondența purtată cu reclamanta, respectiv adresa nr.4039/16.12.2005 prin care pârâta - SRL confirmă existența unui sold în cuantum de 156.955,75 lei.
De asemenea, prin protocolul nr.3180/09.08.2005, pârâta recunoaște existența debitului în suma de 156.955,77 lei provenind din cele șase facturi emise de către reclamantă.
A mai reținut prima instanță că expertiza efectuată în cauză evidențiază faptul că facturile invocate de reclamantă figurează în evidențele contabile ale pârâtei ca neachitate, soldul de plată fiind în sumă de 156.955,75 lei. Împrejurarea că facturile emise de reclamantă nu poartă semnătura de primire a reprezentanților pârâtei nu prezintă relevanță în cauză, câtă vreme izvorul obligației îl constituie contractele de cooperare încheiate între părți, facturile fiind emise în temeiul acestor contracte.
Instanța a înlăturat ca nefondate susținerile pârâtei privind lipsa unei legături între facturile nr.-/30.10.2004, nr.-/30.10.2004, nr.-/15.11.2004, nr.-/30.11.2004, nr.-/18.04.2005 și nr.-/22.11.2004 ce au emise de reclamantă și contractele de cooperare încheiate cu pârâta, întrucât prin clauzele contractelor de cooperare s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a efectua lucrări în locațiile specificate de pârâtă, respectiv SN SA (- M Industries SA) și SN B SA. Lucrările respective au fost realizate în baza unor comenzi emise de pârâtă, conform contractelor încheiate de aceasta în calitate de subcontractor cu terții - M Industries SA și SA B SA.
În considerarea dispozițiilor art.969 și art. 970 din Codul civil și a clauzelor contractuale, având în vedere că situația de fapt arătată de reclamantă a fost dovedită cu înscrisuri depuse la dosar, instanța a îndatorat pârâta să plătească reclamantei suma de 156.955,77 lei reprezentând contravaloare servicii prestate în beneficiul său.
Relativ la răspunderea sub forma plății penalităților de întârziere, instanța a avut în vedere prevederile art.1066 cod civil coroborate cu prevederile art.2.4 din contractul de cooperare nr.002/16.10.2003 și art.2.5 din contractul de cooperare nr.003/01.10.2004, obligând pârâta sa plătească reclamantei suma de 154.202,43 lei penalități de întârziere, calculate până la data de 15.09.2006.
În temeiul dispozițiilor art.274 din Codul d e procedură civilă, a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată constând în taxe judiciare de timbru și onorariu expert.
Împotriva sentinței menționate a declarat apel pârâta - SRL care a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică.
A susținut apelanta că instanța de judecată a admis acțiunea în baza art.969 și 970 Cod civil pe considerentul că între părți s-au derulat raporturi comerciale în temeiul contractelor de cooperare, fără să observe că partea care nu și-a executat cu bună credință obligațiile este chiar reclamanta. În contractele încheiate între părți se stipulează clar că plata se va efectua pe bază de factură la care se vor atașa: procesul verbal de recepție a lucrării - conform anexa 3, situația de plată - conform anexa 4. De asemenea, conform art.46 Cod comercial, obligațiile comerciale se probează cu facturi acceptate, ori emiterea unei facturi în baza unui contract comercial nu echivalează cu acceptarea facturii atâta timp cât partea care le-a emis nu înțelege să le justifice cu documentele prevăzute în mod imperativ în contract.
A mai arătat apelanta că în speță, având în vedere că erau încă angajații - SRL, reprezentanții legali ai - SRL au profitat de poziția pe care o aveau în societate și de încrederea ce le-a fost acordată și au emis, pe lângă nenumărate facturi acceptate și achitate în baza documentelor justificative, și cele 5 facturi care fac obiectul pretențiilor de față, facturi ce au fost introduse cu ușurință în contabilitatea societății nefiind, însă, recunoscute de conducerea societății.
Cu privire la protocolul nr.3180/9.08.2005 considerat de prima instanță ca fiind o dovadă a faptului că debitul invocat de reclamantă a fost recunoscut, apelanta a motivat că un astfel de înscris nu este recunoscut întrucât nu a fost semnat și ștampilat de către reprezentantul său.
Apelanta s-a folosit de proba cu înscrisuri depunând la dosarul cauzei, în copie, contracte de muncă și acte adiționale la acestea, precum și decizii de încetare a contractelor de muncă privind pe, G, certificat nr.15903/17.09.2008 eliberat de ORC C, contract de muncă privind pe, înscrisuri privind schimbarea denumirii societății din - SRL în - SRL, respectiv Hotărârea Asociaților nr.1/01.04.2007- act adițional la actul constitutiv al societății - SRL, Încheierea nr.15755/12.04.2007 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Constanța privind înscrierea mențiunii privind modificarea actului constitutiv al societății SRL, certificat de înregistrare a mențiunii nr.28963/06.04.2007 privind înregistrarea modificării actului constitutiv al SRL și certificatul de înregistrare al firmei SRL.
Apelanta a solicitat, de asemenea, proba cu expertiză tehnică contabilă, probă încuviințată de către instanță.
Intimata reclamantă, prin reprezentant, a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că apelul este fondat.
Astfel, prin cererea adresată Tribunalului Constanța, reclamanta - SRL a solicitat obligarea pârâtei - SRL la plata sumei de 317.462,18 lei din care 156.955,75 lei facturi restante neachitate, 154.202,43 lei penalități de întârziere calculate până la data de 15.09.2006 și 6304 lei cheltuieli de judecată.
Reclamanta a justificat debitul invocat cu contractele de cooperare nr.002/16.10.2003 și nr.003/1.10.2004 încheiate între părți, cu facturile nr.-/30.10.2004 în sumă de 9.637,12 lei, nr.-/30.10.2004 în valoare de 12.040,41 lei (achitată parțial, pentru suma de 1.109,53 lei), nr.-/15.11.2004 în sumă de 53.857,28 lei, nr.-/30.11.2004 cu valoare de 25.457,30 lei, nr.-/18.04.2005 în valoare de 4.219,12 lei (achitată parțial, pentru suma de 1.143,77 lei) și nr.-/22.11.2004 în sumă de 54.000,82 lei.
S-a mai invocat faptul că pârâta a recunoscut debitul datorat prin adresa nr.1817/01.02.2005 și prin adresa nr.400/16.12.2005 de confirmare a soldului în sumă de 156.955,75 lei.
Sumele solicitate au fost contestate în totalitate de către apelanta pârâtă care a invocat neexecutarea contractului de către intimata reclamantă și lipsa actelor justificative ce trebuie să stea la baza emiterii facturilor.
Din examinarea înscrisurilor menționate rezultă că facturile invocate de reclamantă sunt, parte din ele, semnate de primire, dar neștampilate, parte din ele nesemnate, situație în care aceste facturi nu pot fi considerate ca fiind acceptate, conform art.46 Cod comercial, pentru a constitui, ele însele, probe suficiente ale obligațiilor de plată. De asemenea, împrejurarea că aceste facturi au fost înscrise în contabilitatea apelantei pârâte, precum și adresele de confirmare a debitului, semnate doar de către contabilul societății, nu constituie o dovadă a recunoașterii sumelor, cu atât mai mult cu cât facturile au fost emise și introduse în contabilitate de către angajați ai apelantei care cumulau și calitatea de asociați ai intimatei pârâte.
Mai mult, protocoalele nr.240/10.08.2005 și nr.3180/9.08.2005 depuse în fața primei instanțe, nu au fost semnate și însușite de către apelantă, fiind, potrivit propriilor susțineri ale reclamantei, doar "proiecte de protocol", astfel că nu îi sunt opozabile pârâtei și nu fac dovada vreunei recunoașteri din partea acesteia.
În ceea ce privește raporturile contractuale dintre părți, se reține că potrivit disp. art.2.4 din contractul de cooperare nr.002/16.20.2003 și ale art.2.5 din contractul de cooperare nr.003/1.10.2004, "plata se va efectua pe bază de factură (se vor atașa la factură: procesul verbal de recepție al lucrării - conform anexa nr.3, situația de plată - conform anexa nr.4)". Ori, astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză de expert, în vederea decontării lucrărilor au fost prezentate ca documente doar facturi, fără a avea atașate și procesul verbal de recepție al lucrării și situația de plată, încălcându-se astfel dispozițiile contractuale. De altfel, reclamanta nu a făcut în vreun fel dovada existenței unor astfel de înscrisuri.
Față de cele reținute și având în vedere disp. art.1169 Cod civil, Curtea apreciază că reclamanta nu a fost în măsură să justifice sumele de bani înscrise în facturi, conform înțelegerii părților, și nu a dovedit îndeplinirea obligațiilor sale contractuale pentru a putea invoca neonorarea obligațiilor de plată din partea pârâtei. Într-o atare situație, apreciind că soluția instanței de fond este netemeinică, fiind rezultatul unei aprecieri greșite a probelor, urmează a admite apelul în baza art.296 Cod de procedură civilă și a schimba în tot sentința apelată în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Văzând și disp. art.274 Cod de procedură civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide
Admite apelul formulat de apelanta pârâtă - SRL - cu sediul în C,--7. județul C, împotriva Sentinței civile nr.448/COM din 22.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanțaîn dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL - cu sediul în--34,.2, cam.300, județ C și sediul procesual ales în C,-, -.62, județul
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Obligă intimata la plata către apelantă a sumei de 4.152,50 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 martie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud. fond:
Red.dec.jud.-
5 ex/23.03.2009
Emis 3 comunicări/
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Adriana Gherasim
