Spete evacuare in dreptul comercial. Decizia 51/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-.
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.51/C/2008 -
Ședința publică din 29 aprilie 2008
PREȘEDINTE: - - - JUDECĂTOR 1: Tătar Ioana
- -- JUDECĂTOR 2: Vîrtop Florica
- - - grefier
********
Pe rol fiind pronunțarea apelului comercial - aflat în rejudecare, după casare de către Înalta Curte de Casație și Justiție, formulat de reclamantul domiciliat în S,-, jud. B în contradictoriu cu intimata pârâtă SC" ROMANIAN CO"SRL cu sediul în B,-, Bl. 1 B, sector 5, împotriva sentinței nr.2488/LC din 15 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr.2342/2004, având ca obiect -evacuare -.
Se constată că, dezbaterea cauzei în fond a avut loc la data de 15 aprilie 2008, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 22 aprilie 2008, respectiv 29 aprilie 2008. În termenul de pronunțare, intimata pârâtă a depus la dosar completare note scrise.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința 2488/LC din 15 decembrie 2004 Tribunalul Bihora respins excepția autorității lucrului judecat invocată de pârâta SC ROMANIAN CO SRL cu sediul în B- sector 5 în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în S-.
A admis în parte acțiunea precizată a reclamantului în contradictoriu cu pârâta SC ROMANIAN CO SRL și pe cale de consecință: a dispus evacuarea pârâtei din spațiul situat în O--5, județul B, identificat în CF 74374 nr. top. 641/19/IV/C; a respins capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000 euro cu titlu de daune interese și în continuare de 2.000 euro lunar, până la părăsirea spațiului de către pârâtă, și la plata dobânzii legale a sumelor aferente. A obligat pe pârâtă să plătească reclamantului 106.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel prima instanță a reținut că:
În conformitate cu decizia 159/C/2003-R pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosarul nr. 769/C/2003-R, având ca obiect litigiu comercial - ordonanță președințială - evacuare, a fost admis recursul recurentei pârâte și a fost respinsă cererea de ordonanță președințială în evacuarea pârâtei.
Potrivit art. 1201 Cod Civil, există autoritate de lucru judecat când oad oua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți. Deși obiectul litigiului este același, respectiv evacuarea pârâtei din imobil, pentru a opera autoritatea de lucru judecat este necesar ca primul litigiu să fie definitiv și să fie soluționată cererea pe fond.
Cum acțiunea la care face referire pârâta a fost soluționată pe calea ordonanței președințiale, și care nu a soluționat pe fond litigiul în condițiile art.581 Cod de procedură civilă, prima instanță a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 1201 Cod Civil, astfel că în baza art. 137 Cod de procedură civilă a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește soluționarea pe fond a litigiului, prima instanță a reținut că potrivit CF 74374 O nr. top. 641/19/IV/C asupra imobilului spațiu comercial, sub 2 este înscris dreptul de proprietate al reclamantului cu titlu de vânzare-cumpărare, în baza încheierii 13672/18 august 2000 iar pârâta deține spațiul în baza contractului de asociere în participațiune nr. 6 din 12 aprilie 1993 și care prin actul adițional din 2 februarie 1996 fost prelungit până la 1 februarie 2006.
În conformitate cu art. 480 Cod Civil, proprietatea conferă titularului bunului dreptul de a dispune în mod exclusiv și absolut de acesta, prin exercitarea atributelor de posesie și dispoziție. În calitate de proprietar reclamantul în virtutea dreptului de dispoziție, este titularul îndreptățit de a i se conferi exercitarea în plenitudine a dreptului de proprietate, astfel că instanța în baza art. 480 cod civil a apreciat cererea ca întemeiată și pe cale de consecință a dispus evacuarea pârâtei din imobil.
Este adevărat că în conformitate cu art. 1441 Cod Civil, în cazul vânzării lucrului închiriat sau arendat, cumpărătorul este dator să respecte locațiunea făcută înainte de termen, dar în cauză nu operează aceste dispoziții legale deoarece pârâta în calitate de comerciant deține imobilul cu titlu de asociere în participațiune în condițiile art. 251-253 Cod Comercial prin desfășurarea de activități comerciale.
În conformitate cu art. 1 Cod Comercial, în comerț se aplică dispozițiile Codului Comercial, iar acolo unde el nu dispune se aplică dispozițiile Codului Civil, ori, potrivit art. 253 Cod Comercial, reclamantul, în calitate de terț, nu are nici un drept și nu se obligă decât către acela cu care a contractat, prin urmare actul deținut de pârâtă este inopozabil reclamantului.
În ceea ce privește capetele de cerere din acțiunea precizată, privind obligarea pârâtei la plata de daune interese, prin nefolosirea spațiului, precum și la plata dobânzilor legale aferente în condițiile răspunderii civile delictuale invocate de reclamantă, în conformitate cu art. 998 Cod Civil, orice faptă a omului care cauzează cuiva un prejudiciu, obligă pe cel care l-a cauzat a-l repara.
Pentru antrenarea răspunderii delictuale, prima instanță a reținut că fapta trebuie să aibă un caracter ilicit, în sensul să încalce un drept și un interes legitim ocrotit de lege.
Sub acest aspect s-a reținut că pârâta este titulara unui just titlu materializat în contractul de asociere în participațiune, prin urmare fapta acesteia de a deține bunul pentru desfășurarea unei activități comerciale nu constituie faptă ilicită, astfel că în baza art. 998 și următoarele, prima instanță a respins aceste capete de cerere ca neîntemeiate.
Este adevărat că în conformitate cu art. 483 fructele industriale se cuvin proprietarului în virtutea dreptului de accesiune, dar reclamanta așa cum rezultă și din contractul de vânzare-cumpărare a intrat în stăpânirea de fapt a imobilului, ocazie cu care a constatat existența pârâtei în imobil, iar în baza contractului de vânzare-cumpărare a fost garantat de vânzător contra oricărei evicțiuni, astfel că pretențiile acestuia față de pârâtă apar ca nejustificate.
Împotriva acestei sentințe în termen și legal timbrat, au declarat apel atât reclamantul cât și pârâta SC ROMANIAN CO SRL
Prin apelul său a solicitat instanței modificarea parțială a sentinței apelate în sensul obligării intimatei la plata de daune interese în cuantum de 4.400.000.000 ROL, reprezentând fructe civile datorate pentru folosința nelegală a imobilului din litigiu - proprietatea sa.
În cuprinsul motivelor de apel s-a arătat că în mod surprinzător, deși prima instanță a reținut calitatea sa de proprietar asupra imobilului, îndreptățit de a-și exercita cu plenitudine dreptul de proprietate, dispunând evacuarea pârâtei din imobil, totuși nu a reținut în sarcina pârâtei o faptă ilicită pentru antrenarea răspunderii delictuale.
Invocând prevederile art. 483 Cod Civil potrivit cărora fructele aparțin proprietarului în virtutea dreptului de accesiune, a susținut că proprietarul bunului nu trebuie să facă nici măcar dovada prejudiciului suferit ca urmare a lipsirii de folosință a acestuia.
Este criticată motivarea din sentință potrivit căreia pretențiile sale au fost respinse ca nejustificate deoarece în contractul de vânzare-cumpărare al imobilului s-a prevăzut garantarea împotriva oricărei evicțiuni. S-a mai arătat în acest sens că nu a fost niciodată evins, ci a fost tulburat de fapt și nu de drept în folosința imobilului proprietatea sa. Urmare a acestui fapt a suferit un prejudiciu patrimonial cert și nereparat.
În continuarea motivelor de apel s-au detaliat elementele răspunderii civile delictuale raportate la speță, arătându-se în acest sens că:
Prejudiciul provine din lipsa folosinței bunului, fapta ilicită este acțiunea prin care pârâta a ocupat și folosit imobilul fără a avea un raport contractual, iar legătura de cauzalitate dintre cele două o apreciază ca fiind evidentă, la fel ca și culpa pârâtei intimate care a continuat să folosească imobilul în ciuda demersurilor apelantului. A mai susținut apelantul că, contractul de asociere în participațiune invocat de pârâta intimată nu reprezintă un just titlu deoarece la data încheierii lui adevăratul proprietar al imobilului era SC SA. Cum intimata a avut cunoștință de transferul dreptului de proprietate de la aceasta la SC SRL și ulterior la apelant, nu se poate susține că intimata ar fi folosit imobilul în baza unui just titlu, așa cum în mod greșit a reținut instanța de fond.
Se arată de către apelantul faptul că a solicitat pârâtei să elibereze imobilul proprietatea sa punându-l în acest sens în întârziere prin notificarea 448/6.03.2002. În atare situație este evidentă fapta ilicită a pârâtei care a folosit imobilul în continuare cu încălcarea dreptului său de proprietate.
II. Apelanta SC ROMANIAN CO SRL prin motivele de apel critică sentința ca fiind nelegală și netemeinică, solicitând pe fond respingerea acțiunii reclamantului.
Cum în considerentele hotărârii atacate s-a reținut că societatea deține spațiul în temeiul unui just titlu, respectiv a contractului de asociere în participațiune cu o derulare valabilă până la 1.02.2006, a apreciat soluția prin care s-a dispus evacuarea ei din acest spațiu, ca fiind nelegală.
Contractul de asociere în participațiune 6/1993 modificat prin actul adițional din 2.02.1996 încheiat de apelantă cu SC SA și preluat de succesoarea acesteia SC SRL se află și în prezent în derulare el nefiind reziliat nici prin acordul părților și nici printr-o hotărâre judecătorească cu toate că s-a încercat acest lucru dar acțiunea în reziliere promovată ce a făcut obiectul dosarului 7142/2002 al Tribunalului Bihora fost respinsă, hotărârea rămânând definitivă și irevocabilă.
Cum la data cumpărării spațiului de către reclamantul, contractul de asociere în participațiune era în vigoare, fiind de notorietate desfășurarea activității apelantei în acesta încă din 1999, se susține că reclamantul a știut de existența contractului preluând odată cu vânzarea drepturile și obligațiile vânzătorului în contractul de asociere în participațiune.
Concluzionează apelanta că spațiul este deținut în baza unui just titlu până în data de 1.02.2006, data expirării contractului de asociere în participațiune, motiv pentru care apreciat greșită soluția prin care s-a dispus evacuarea sa.
În ce privește daunele solicitate apreciază că în mod corect instanța de fond reținând justul său titlu și inexistența unei fapte ilicite, a respins acest capăt de cerere.
Prin decizia nr.60 din 2 mai 2006, Curtea de APEL ORADEAaa dmis excepția nulității absolute a contractului nr. 2675/4.07.2000 încheiat între și SC SRL și admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
A fost admis ca fondat apelul declarat de SC ROMANIAN CO SRL cu sediul în B-. 1B sector 5 în contradictoriu cu intimatul domiciliat în S- jud. B împotriva sentinței nr. 2488/COM din 15.12.2004 pronunțată de Tribunalul Bihor O pe care a modificat-o în totalitate și în consecință: a respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei SC ROMANIAN CO SRL, ca fiind făcută de o persoană fără calitate procesuală activă, fiind obligat intimatul la plata sumei de 4,65 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de în contradictoriu cu intimata SC ROMANIAN CO SRL.
Prin decizia nr.1174 din 15 martie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție Bad ispus admiterea recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei nr.60/C - A din 2 mai 2006, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, pe care a modificat-o, în sensul respingerii excepțiilor invocate din oficiu, privitoare la nulitatea absolută a contractului și a lipsei calității procesual active a reclamantului, respingerii apelului declarat de pârâta SC" ROMANIAN CO"SRL B împotriva sentinței nr.2488 din 15 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Bihor și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului reclamantului la Curtea de APEL ORADEA.
În cea de-a doua fază procesuală de rejudecare a apelului declarat de apelantul, acesta prin cererile depuse la filele 8,24 învederat instanței că, înțelege să-și majoreze pretențiile solicitate în primă instanță reprezentând despăgubiri pentru folosința spațiului, cuantificate la 4.400.000.000 ROL inițial, în sensul că solicită daune interese pentru lipsa de folosință a imobilului ocupat, evaluate provizoriu la 28.320 Euro, pentru câștigul nerealizat ca urmare a chiriei neîncasate reprezentând dobânda comercială medie, solicitând pentru stabilirea exactă a acestor daune încuviințarea efectuării unei expertize contabile, solicitând de asemenea tot cu titlu de daune interese, obligarea pârâtei și la plata cheltuielilor pe care reclamantul a fost nevoit să le efectueze cu închirierea și amenajarea unui spațiu distinct în sumă de 264.939,29 RON.
După depunerea, la dosarul cauzei, a lucrării de expertiză contabilă în ședința publică din 18 martie 2008, reclamantul apelant și-a precizat despăgubirile solicitate la nivelul sumelor reținute în expertiză, respectiv suma de 946.447,94 RON, reprezentând câștig nerealizat ca urmare a neutilizării spațiului și dobânzile aferente acestuia, suma de 269.565,56 RON, reprezentând cheltuieli cu închirierea unui spațiu distinct, reactualizată și suma de 51.445,82 lei reprezentând cheltuieli de amenajare a spațiului închiriat.
Având în vedere cuantumul total de 1.267.459,32 RON a despăgubirilor solicitate, s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de a completa taxa de timbru achitată în sumă de 9.365,5 lei, cu încă 1.039,12 lei, achitată de acesta prin chitanța nr.-/15.04.2008.
Intimata SC" ROMANIAN CO"SRL B, prin întâmpinarea depusă la data de 21 septembrie 2007, invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că acțiunea trebuia îndreptată împotriva vânzătorului spațiului SC" "SA ce nu a predat posesia și folosința spațiului cu ocazia vânzării, instanța de apel în ședința publică din 20 noiembrie 2007 dispunând respingerea ca nefondată a excepției lipsei calității procesual pasive a intimatei pârâte, având în vedere obiectul cauzei și faptul că în perioada invocată, spațiul a fost ocupat de pârâtă.
Prin notele scrise depuse la filele 120-121, 140-142 intimata a solicitat respingerea ca nefondat a apelului și menținerea soluției instanței de fond ca legală și temeinică arătând că, în mod corect s-a reținut faptul că societatea intimată a avut la baza folosinței spațiului, un just titlu, folosind în mod legitim și legal spațiul în baza contractului de asociere în participațiune ce a fost valabil până la data de 1 februarie 2006, el nefiind reziliat de părți ori printr-o hotărâre judecătorească. Daunele pretinse de reclamant dacă ar fi întemeiate ar trebui să fie în sarcina SC" "SA și nu a sa, în prima faza procesuală a apelului reținându-se corect că SC" "SA s-a subrogat în drepturile și obligațiile SC""SA și a continuat executarea contractului de asociere în participațiune încasând cotele cuvenite din asociere.
De asemenea, corect s-a reținut că reclamantul a cunoscut înainte de cumpărarea spațiului, existența contractului și de procesul de reziliere a contractului și a cumpărat spațiul pe parcursul procesului.
În consecință, consideră că a folosit spațiul cu just titlu și nu a creat reclamantului nici o pagubă, folosința spațiului încetând la data evacuării, respectiv 8 martie 2005.
Prin completarea la notele de ședință depuse la termenul din 15 aprilie 2008, intimata a solicitat pe cale de excepție anularea apelului ca netimbrat, arătând că apelantul nu s-a conformat dispozițiilor instanței din ședința publică din 18 martie 2008, neachitând diferența de onorariu expertiză și nici taxa de timbru.
Asupra excepției de netimbrare invocate, instanța de apel reține că, în ședința publică din 18 martie 2008, s-a stabilit în sarcina apelantului reclamant, ca urmare a precizării cuantumului pretențiilor sale, obligația de a timbra apelul la suma de 10.404,62 lei, sumă din care apelantul achitase anterior suma de 9.365,5 lei, diferența de 1.039,12 lei urmând a fi achitată până la termenul următor fixat, respectiv 15 aprilie 2008, dată la care trebuia depusă și dovada achitării diferenței de 7.400 lei onorariu expert.
În data de 15 aprilie 2008, apelantul a depus la dosar, până la închiderea dezbaterilor, dovada achitării diferenței taxei de timbru și onorariu expert, respectiv chitanța seria - - din 15 aprilie 2008, prin care s-a achitat suma de 1.350 lei taxă timbru și chitanța nr.-/1 din 4 aprilie 2008, privitoare la achitarea diferenței onorariului expertului contabil.
În consecință, deoarece apelantul reclamant și-a îndeplinit obligația de timbrare stabilită în sarcina sa până la data stabilită în acest sens, instanța de apel urmează să dispună respingerea excepției netimbrării apelului invocată de intimată, ca neîntemeiată.
Instanța de apel analizând apelul declarat în cauză de apelantul reclamant, prin prisma motivelor invocate, precum și având în vedere dispozițiile art.315 Cod procedură civilă reține că este fondat, urmând ca în baza prevederilor art.295 - 296 Cod procedură civilă să se dispună admiterea lui, schimbarea în parte a sentinței apelate pentru următoarele considerente:
Reclamantul apelant a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu situat în O,--5 parter, în suprafață de 160,19 mp. compus din spațiu comercial, depozit, vestiar, grup social și antreu cu o cotă de teren de 52,88/678 părți, înscris în CF 74374 O, nr.top 641/19/IV/C, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.2675/ 4 iulie 2000 la Notarul Public și actul adițional al acestui contract autentificat sub nr.3391 din 17 august 2000 de Notarul Public, de la vânzătorul SC" "SRL O, societate care a achiziționat spațiul de la SC""SA O, prin actul de defalcare spații comerciale, autentificat sub nr.274/1999 de BNP, transferul dreptului de proprietate fiind operat în cartea funciară a imobilului.
Anterior încheierii acestor contracte de vânzare - cumpărare, fostul proprietar al spațiului SC""SA Oaî ncheiat cu intimata pârâtă Societatea Română Americană""SRL B un contract de asociere în participațiune nr.6/A din 12 aprilie 1993, modificat ulterior prin actul adițional încheiat la data de 2 februarie 1996 prin care cele două societăți au convenit realizarea în comun a activității de optică medicală și comercializare produse din domeniul opticii medicale prevăzute la art.1 în contract, sens în care societatea SC""SA s-a obligat să pună la dispoziția asocierii cu titlu de folosință, spațiul situat în O,--5, pe care îl deținea în proprietate, părțile stipulând în cuprinsul contractului și modul de împărțire a rezultatelor financiare obținute din asociere la art.14.
Drept urmare a încheierii acestui contract pârâta intimată a ocupat spațiul respectiv și a desfășurat activitatea convenită prin contract, termenul prevăzut de cele două părți contractante pentru derularea contractului, fiind până în data de 1 februarie 2006, conform art.5 din actul adițional încheiat.
După vânzarea spațiului de către SC""SA către SC" "SRL O, această societate fără a se încheia vreun act scris a continuat să încaseze sumele datorate potrivit contractului de asociere în participațiune de la pârâta intimată. Ulterior, această societate a formulat la data de 5 aprilie 2000 o acțiune în rezilierea contractului ce a fost respinsă irevocabil prin sentința civilă nr.61 din 1 februarie 2005 de Tribunalul Bihor, iar după intrarea acestei societăți în procedura lichidării judiciare, prin notificarea nr.2765 din 3 decembrie 2001 comunicat pârâtei că înțelege să denunțe contractul încheiat cu aceasta în temeiul art.51 alin.1 din Legea nr.64/1995 republicată ( filele 37,44 - dosar nr.2342/2004).
Proprietarul ulterior al spațiului, reclamantul după dobândirea proprietății asupra spațiului, la data de 4 iulie 2000 notificat pârâta în vederea eliberării spațiului din litigiu arătând că, contractul de asociere în participațiune nu îi este opozabil, el nefiind parte contractantă și că pentru folosința spațiului respectiv i se datorează chirie, arătând că nu dorește încheierea unui eventual act adițional la contractul respectiv.
Deoarece, între părți nu s-a ajuns la o înțelegere amiabilă, prin acțiunea înregistrată la data de 14 mai 2003 la Judecătoria Oradea, care prin sentința civilă nr.6390/2003 și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Bihor, reclamantul a solicitat evacuarea societății pârâte din spațiu, precum și obligarea ei la plata daunelor interese pentru folosința spațiului, începând cu data de 4 iulie 2000 și până la eliberarea lui, invocând în drept dispozițiile art.483,998 - 999 și 1441 Cod civil, considerând că este îndreptățit a încasa daune interese pentru toată perioada în care a fost privat de dreptul de folosință asupra spațiului său, atât sub forma beneficiului nerealizat, cât și a pierderilor directe înregistrate, constând în cheltuieli efectuate pentru închirierea și amenajarea altui spațiu în care să desfășoare activitatea pe care a dorit să o desfășoare în spațiul in litigiu.
Intimata pârâtă a invocat faptul că nu îi poate fi antrenată răspunderea delictuală, deoarece a folosit spațiul în temeiul unui just titlu (contractul de asociere în participațiune) și că cererea de daune ar fi trebuit îndreptată către vânzătorul spațiului care nu l-a garantat pe reclamant de evicțiune.
Conform prevederilor art.483 Cod civil invocate în cauză, fructele naturale sau industriale ale pământului, fructele civile, sporul animalelor, se cuvin proprietarului în puterea dreptului de accesiune, cu excepția cazului posesorului de bună credință dacă acesta posedă ca proprietar în puterea unui titlu translativ de proprietate ale cărui vicii nu îi sunt cunoscute până la momentul aflării viciilor ( art.485 - 487 Cod civil).
Pârâta intimată, în perioada din litigiu, respectiv 4 iulie 2000 și 8 martie 2005, când a fost evacuată din spațiu, a folosit spațiul din litigiu fără a achita proprietarului spațiului vreo sumă de bani pentru folosința spațiului respectiv, achitând doar către fostul proprietar cotele cuvenite potrivit contractului, arătând că și după achiziționarea spațiului de către reclamant a achitat o perioadă de timp sume de bani către fostul proprietar.
Contractul de asociere în participațiune, invocat drept just titlu al folosinței spațiului, nu are caracterul actului juridic vizat de prevederile art.486 Cod civil, el nefiind unul translativ de proprietate, dreptul de proprietate asupra bunului adus cu titlu de folosință în asocierea în participațiune încheiat nefiind cedat, bunul trebuind a fi restituit la încetarea contractului, nefiind transferată nici proprietatea în favoarea celuilalt asociat din contract.
Reclamantul nu a fost parte contractantă a contractului de asociere în participațiune, el fiind terț față de operațiunea încheiată, neputându-i-se opune continuarea raporturilor contractuale prin subrogația în drepturile societății SC""SA de către societatea de la care a achiziționat spațiul, deoarece între această societate SC" " și pârâtă nu s-a încheiat nici un act scris care să consființească înțelegerea lor verbală conform prevederilor art.256 Cod comercial pentru a putea fi opusă înțelegerea față de terți.
De altfel, dacă între cele două societăți, pentru continuarea desfășurării activității conform contractului de asociere în participațiune a fost suficientă înțelegerea verbală și forma simplificată a încheierii raportului comercial, față de proprietarul ulterior al spațiului, terț în acel raport juridic, era necesar forma scrisă, acestuia neputându-i fi opusă subrogația în drepturile antecesorului său, atâta vreme cât acesta nu se încadrează în cazurile subrogației de drept prevăzute de art.1108 Cod civil și nu s-a convenit expres între părți intervenirea subrogației în drepturile antecesorilor ce au contractat cu pârâta.
De asemenea, nici prevederile art.1441 Cod civil, nu pot fi invocate drept just titlu al posesiei și folosinței spațiului, atâta vreme cât contractul invocat nu a fost unul de închiriere ori arendă, analogia cu aceste contracte a contractului de asociere în participațiune neputând fi realizată, contractul încheiat neîndeplinind condiția de a fi unul autentic ori cu dată certă conform dispozițiilor art.1182 Cod civil.
Nici apărarea invocată de pârâtă, în sensul că cererea de despăgubiri ar fi trebuit îndreptată, pentru intervenirea evicțiunii în contra vânzătorului spațiului, nu poate fi reținută, deoarece dispozițiile invocate nu îi conferă dreptul pârâtei de a folosi cu titlu gratuit, fără a achita cuiva vreo sumă de bani, spațiul în litigiu, pentru folosința și posesia spațiului, născându-se în sarcina sa obligația de a despăgubi pe proprietarul bunului ce a fost lipsit de folosința spațiului, datorită ocupării lui fără acordul său.
În consecință, se reține că în mod eronat a reținut prima instanță că, fapta pârâtei intimate de a folosi spațiul, proprietatea reclamantului apelant, nu dă naștere în favoarea acestuia la dreptul de a cere dezdăunarea sa, sub forma contravalorii folosinței spațiului și a pagubei suferite ca urmare a faptei societății pârâte, reținerea ca temei a respingerii cererii de daune a justului titlu al pârâtei, fiind greșită.
În vederea stabilirii cuantumului prejudiciului suferit de proprietarul spațiului ca urmare a folosirii lui de către pârâta intimată, în cauză s-a efectuat un raport de expertiză contabilă de către expertul contabil, în cuprinsul căruia expertul contabil a arătat că prețul mediu pe metru pătrat al chiriei unui spațiu de natura celui din litigiu, este de 105,113 RON, chiria lunară pe care reclamantul ar fi încasat-o pentru spațiul respectiv, pe lună ar fi fost de 16.818,13 RON ( la 160 mp. cât are spațiul).
În cuprinsul lucrării de expertiză expertul a arătat că, câștigul nerealizat în perioada 1 iulie 2000 - 8 martie 2005 ( anexa 4) cu dobânda aferentă calculată până în decembrie 2007 este în sumă de 946.447,94 RON, iar cuantumul cheltuielilor efectuate cu închirierea unui imobil separat și amenajarea lui, reactualizate au fost stabilite la sumele de 269.565,56 RON, respectiv 51.445,82 RON.
Având în vedere acest considerații instanța de apel reține că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a pârâtei, în temeiul prevederilor art.998 - 999 Cod civil pentru prejudiciul cauzat reclamantului, prin fapta pârâtei de a ocupa spațiul acestuia fără vreun temei legal și fără a-i achita proprietarului vreo sumă de bani pentru folosința spațiului de care a fost acesta lipsit în perioada 1 iulie 2000 - 8 martie 2005.
Cererea de daune interese formulată de reclamant este întemeiată în partea privind dezdăunarea sa cu paguba efectiv suferită și câștigul nerealizat în perioadă respectivă, constând în echivalentul chiriei medii pe care ar fi încasat-o lunar pentru spațiul comercial și dobânda aferentă acesteia, respectiv suma de 946.447,94 RON calculată în lucrarea de expertiză contabilă.
Cererea de obligare a pârâtei intimate și la plata contravalorii chiriei achitate de către reclamant pentru a-și desfășura activitatea într-un alt spațiu și a cheltuielilor efectuate în acel spațiu cu amenajarea și mobilarea lui, este neîntemeiată, deoarece nu s-a dovedit în cauză că acest fapt este o consecință directă decurgând din fapta pârâtei în sensul că activitatea desfășurată în celălalt spațiu, nu se putea desfășura decât prin efectuarea cheltuielilor invocate și care nu ar fi existat dacă reclamantul folosea spațiul din litigiu, iar echivalentul chiriei achitate pentru acel spațiu este inclusă în capătul de cerere considerat întemeiat, respectiv echivalentul folosinței spațiului său, pe care nu l-a încasat, cele două cereri suprapunându-se, cum în mod corect a invocat intimata.
În consecință, instanța de apel urmează să dispună admiterea apelului declarat de apelantul reclamant, schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul admiterii în parte a cererii de daune interese formulate de reclamant și obligării pârâtei la plata sumei de 946.447,94 RON, despăgubiri în favoarea reclamantului și respingerii ca neîntemeiată a cererii de despăgubiri în sumă de 269.565,56 RON reprezentând cheltuieli cu închirierea și a sumei de 51.445,82 RON, reprezentând cheltuieli de amenajare.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art.274 Cod procedură civilă, instanța de apel urmează să dispună obligarea pârâtei intimate la plata sumei de 16.027,68 lei, cheltuieli de judecată parțiale, proporționale cu partea admisă a despăgubirilor, ocazionate în fazele procesuale parcurse, compuse din taxă timbru achitată, timbru judiciar și onorariu expert achitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția insuficientei timbrări.
Admite ca fondatapelul declarat de apelantul domiciliat în S,-, jud. B în contradictoriu cu intimata pârâtă SC" ROMANIAN CO"SRL cu sediul în B,-, Bl. 1 B, sector 5, împotriva sentinței nr.2488/LC din 15 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o schimbă în parte în sensul admiterii în parte și a capătului de cerere privind despăgubirile și obligă pe pârâtă la plata sumei de 946.447,94 RON despăgubiri reprezentând contravaloare folosință spațiu și dobânda aferentă.
Respinge restul pretențiilor formulate de reclamant cu titlu de despăgubiri.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Obligă intimata să plătească apelantului suma de 16.027,68 lei RON, cheltuieli de judecată parțiale.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 29 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud. -
- în concept, 06.05.2008 -
Jud.fond
Tehnoredact.- -
09.05.2008/4 ex.
2 com./12.05.2008
1.reclamantul domiciliat în S,-, jud. B
2. pârâtaSC" ROMANIAN CO"SRLcu sediul în B,-, Bl. 1 B, sector 5.
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Vîrtop Florica, Sabău Mirela
