Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 126/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.126/COM
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 3: Claudiu Răpeanu
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursului comercial formulat de recurenta reclamantă - - - cu sediul în T, str. -,.32,.B,.6, jud. T, împotriva încheierii nr.2024/23.10.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât - - domiciliat în comuna, Mineri, jud. T, având ca obiect ordonanță președințială declinare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei conform chitanței nr.-/20.08.2009 și timbre judiciare în valoare de 0,50 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Curtea, constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
CURTEA:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Tsub nr.5327/327/12.08.2009 reclamanta - SRL a solicitat ca pe cale de ordonanță președințială dată în contradictoriu cu pârâtul să se dispună obligarea acestuia la restituirea bunurilor proprietatea sa precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sent.civ.nr.2518/01.09.2009 Judecătoria Tulceaa admis excepția necompetenței materiale a sa și a declinat judecata în favoarea Tribunalului Tulcea.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr.2212/88/14.09.2009 care prin încheierea nr.2024/23.10.2009 a luat act de cererea reclamantei - SRL de renunțare la judecată și a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond, în baza materialului administrat în cauză, a reținut următoarele, urmare a cererilor formulate de reclamantă, în temeiul art. 246 Cod procedură civilă s-a luat act de renunțarea la judecata cauzei.
Relativ la capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată este de subliniat că, potrivit art.246 alin.1 și 3 Cod pr.civ, reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, însă dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului va obliga pe reclamant la cheltuieli.
Prin urmare, în condițiile în care prevederile legale menționate reglementează ipoteza inversă în care pârâtul cere cheltuieli de judecată, nu s-a admis acest capăt, fiind respins ca nefondat, suportarea cheltuielilor efectuate în proces de către reclamant fiind unul din efectele renunțării acestuia la judecata cauzei.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamanta - SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, învederând că, prin cererea de renunțare la judecată recurenta a pus în întârziere pe pârât astfel că acesta urmează a suporta cheltuielile de judecată.
Mai mult decât atât la primul termen de judecată pârâtul reprezentat de avocat a recunoscut pretențiile reclamantei astfel că se obligă a permite accesul la utilajele sale.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii primei instanțe, din perspectiva criticilor formulate, Curtea consideră recursul nefondat, motivat de următoarele considerente,
Potrivit art.246 alin.1 pr.civ, reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.
(3) Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli.
Se observă astfel că în cazul de față renunțarea reclamantei a intervenit după comunicarea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Tulcea, precum și după alți pași procedurali efectuați, respectiv, declinarea judecății la Tribunalul Tulcea.
Cum în fața instanței nou învestite pârâtul nu a emis pretenții în legătură cu cheltuielile pe care el personal le-a făcut cu prezenta cauză, instanța de fond în mod corect a luat act de renunțarea la judecată.
În ce privește notificarea pe care o invocă recurenta reclamantă drept motiv de recurs, aceasta este reglementată de o altă instituție a procedurii civile respectiv, art.274 pr.civ care reglementează cheltuielile de judecată.
Această dispoziție devine aplicabilă după judecarea fondului cauzei astfel că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, însă în cazul de față litigiul nu a urmat acest traseu general ci s-a circumscris unei situații speciale, respectiv renunțarea la judecată.
Cum în cazul de față renunțarea la judecată devine situația specială, ea derogând de la cea generală, în mod corect s-au dat eficiență regulilor speciale.
În consecință, Curtea în temeiul art.312 pr.civ, va proceda la respingerea recursului menținând încheierea primei instanțe ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta reclamantă - - - cu sediul în T, str. -,.32,.B,.6, jud. T, împotriva încheierii nr.2024/23.10.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât - - domiciliat în comuna, Mineri, jud. T, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, Pt.JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Semnează cf.art.261 al.2 Cpc
PREȘEDINTE INSTANȚĂ
GREFIER,
Red.jud.hot.
Red.dec./19.03.2010
Președinte:Adriana PinteaJudecători:Adriana Pintea, Ecaterina Grigore, Claudiu Răpeanu
