Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 1315/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 1878/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.1315
Ședința publică de la 26.10.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 3: Maria Speranța
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta în nume propriu și pentru acționarii inițiali ai SC SA, în contradictoriu cu intimata SC SA, împotriva încheierii de ședință din data de 20.08.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta personal și intimata prin avocat cu împuternicire avocațială la fila 13 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, recurenta personal depune precizări, un exemplar fiind comunicat părții adverse. Solicită acordarea unui termen pentru a depune acte.
Intimata prin avocat se opune amânării cauzei.
Curtea deliberând, respinge recurentei proba cu acte ca nefiind utilă față de obiectul recursului, care privește încheierea de suspendare în baza art. 1551.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta personal solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată și amânarea pronunțării pentru a depune note scrise, învederând că înscrisurile existau la dosar.
Intimata prin avocat solicită respingerea recursului ca nemotivat, cu cheltuieli de judecată și aplicarea disp.art. 1081civ.
CURTEA,
Prin Încheierea din 20.08.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, s-a dispus în temeiul art. 1551din Codul d e procedură civilă, suspendarea judecării cauzei privind pe reclamanta M ai CAp rin mandatar, în contradictoriu cu pârâta C, având ca obiect cerere de suspendare a tuturor hotărârilor și înscrisurilor elaborate pe baza conținutului procesului verbal al AGA desfășurată în data de 20.05.2008, până la efectuarea publicității la Registrul Comerțului și în Monitorul Oficial a hotărârii convocată în urma soluționării solicitării cuprinse în dosarul nr- al Tribunalului București.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că,
reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile pe care instanța i le-a pus în vedere la termenul anterior, astfel că fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.1551Codul d e procedură civilă, s-a dispus suspendarea judecății.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
În motivarea recursului se susține că instanța de fond s-a antepronunțat și a refuzat orice dialog cu privind lămurirea obiectului cauzei prezentului dosar.
La data de 26.10.2009 recurenta a depus precizări la motivele de recurs, în care arată că, în plus, față de antepronunțarea instanței, în subsidiar, se solicită și anularea încheierii din 21.01.2009, care menține suspendarea pentru aceleași motive, ca și cea din 20.08.2008.
Aceste motive, susține recurenta, au fost îndeplinite de către în vederea reluării soluționării cauzei, încă din data de 20.08.2008.
Analizând recursul declarat, prin prisma susținerilor recurentei, a dispozițiilor legale aplicabile în caută și a celor reținute de către tribunal, Curtea apreciază cărecursul este vădit nefondatpentru următoarele considerente:
Prin încheierea recurată tribunalul a dispus suspendarea judecării cererii formulate de doamna în nume propriu dar și în calitate de mandatar al " inițiali ai SC SA", cerere în care pretinsa mandatară nu a indicat numele, prenumele, domiciliile acestor persoane pe care a susținut că le reprezintă (obligație procedurală prevăzută expres de dispozițiile art.112 alin 1 pct. 1 și 2 din Codul d e procedură civilă. Temeiul suspendării judecării cauzei l-a constituit art.1551alin.1 Codul d e procedură civilă, potrivit cu care:"Când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății, instanța poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate".
Așa cum rezultă din încheierea de la termenul de judecată din 23.07.2008 (anterior termenului din 20.08.2008, la care a fost pronunțată încheierea recurată), petentei i s-a pus în vedere de către instanță:1) să indice numele fiecărei persoane care a înțeles să sesizeze instanța prin această cerere,2) să depună împuternicire pentru fiecare persoană pentru care aceasta pretindea că o reprezintă, precumși 3) să facă dovada că reclamanții, în dreptul cărora apare mențiunea "moștenitori", sunt succesori ai acționarilor( fila 23 din dosarul tribunalului).
Cu toate acestea, până la termenul de judecată din 29.08.2008, petenta care s-a pretins a fi mandatara unor persoane ale căror date de identificare nu erau suficiente pentru îndeplinirea unor proceduri legale obligatorii decitare sau de verificare a calității de reprezentant a acesteia, nu s-a conformat acestor obligații de natură legală și judiciară.
Prin urmare, în mod corect s-a apreciat de către tribunal că desfășurarea normală a procesului nu poate continua în atare condițiuni (în lipsa uneilegale citări sau legale reprezentări a tuturor părților) astfel că încheierea prin care s-a suspendat judecata cauzei cu titlu de sancțiune pentru petentă, conform art. 1551Codul d e procedură civilă, este legală și temeinică.
Referitor la critica recurentei în sensulantepronunțăriiinstanței, Curtea constată că aceasta nu a fost dovedită, din conținutul încheierilor nerezultând că judecătorul și-a spus părerea cu privire la soluția ce va fi dată în cauză. De altfel, susținerea petentei nu cuprinde detalii cu privire la modul în care instanța s-ar fi antepronunțat (în sensul admiterii sau al respingerii unei cereri) astfel că și sub acest aspect critica apare ca vădit nefondată. Mai mult decât atât, antepronunțarea nu reprezintă prin ea însăși un motiv de nelegalitate a hotărârii, partea care o pretinde având la îndemână calea recuzării prevăzută de art.27 pct. 7 din Codul d e procedură civilă, pe care nu a utilizat-
Referitor la susținerea recurentei în sensul că obligațiile puse în vedere de către instanță au fost îndeplinite de către aceasta este de asemenea nefondată, deoarecedin înscrisurile depuse la dosar după termenul din 23.07.2008 nu rezultă că s-ar fi complinit această lipsă.
Deși nu se precizează expres de către recurentă, în cazul în care aceasta consideră că tabelul depus lafila 2din dosarul tribunalului și înscrisurile de la filele 3,4,5 din același dosar ar fi suficiente pentru stabilirea unui cadru procesual corect și pentru stabilirea modului cum au fost transmise anumite drepturi procesuale ale mandanților săi (cu privire la care se susține că au decedat) pe cale desuccesiune legală sau testamentară, Curtea apreciază că aceste înscrisuri nu sunt în nici un caz de natură a complini aceste lipsuri care împiedică desfășurarea normală a procedurii ( tabelele cu semnături indescifrabile ale unor persoane nefiind de natură a conduce la identificarea acestora).
Acțiunea civilăreprezintă ansamblul mijloacelor procedurale reglementate de lege pentru protecția dreptului subiectiv pretins de către una dintre părți sau a unei alte situații juridice care nu se poate realiza decât pe această cale. Odată cu exercitarea dreptului la acțiune, aceasta (acțiunea civilă) se concretizează și devine proces civil.
Actul de sesizare al instanței este cererea de chemare în judecată, al cărui cuprins este expres reglementat de dispozițiile art. 112 din Codul d e procedură civilă. În cazul în care cererea de chemare în judecată nu are un conținut complet, legiuitorul prevede modalități decomplinire a unor astfel de lipsuri(art.132, art.133, art.161 din Codul d e procedură civilă) dar șisancțiuni proceduraleaplicabile în situații concrete, cum este și cazul prevăzut de art. 1551alin.1 din Codul d e procedură civilă.
Față de toate aceste dispoziții legale și de modul cum este reglementat de Codul d e procedură civilă, procesul civil, rezultă că desfășurarea concretă a unui proces civil presupune anumite exigențe procesuale pe care părțile sunt obligate să le respecte, fără ca prin aceasta să le fie îngrădit liberul acces la justiție.
De aceea, Curtea constată că obligațiile stabilite de către tribunal în sarcina petentei sunt rezultatul aplicării riguroase de către judecător a dispozițiilor procedurale ce reglementează desfășurarea procesului civil, iar neîndeplinirea acestora a condus în mod firesc la aplicarea sancțiunii suspendării judecății conform art. 1551Codul d e procedură civilă.
De aceea, Curtea va respinge recursul ca nefondat, reținând dispozițiile legale evocate mai sus.
Deoarece intimata a fost nevoită să avanseze plata unor sume de bani pentru a-și asigura apărarea în prezentul recurs (onorariu de avocat), iar petenta recurentă se află în culpă procesuală în raport cu declararea unui recurs vădit nefondat, Curtea în temeiul art. 316 rap.la art. 298 cu referire la art. 274 din Codul d e procedură civilă, va obliga pe recurentă la plata către intimată a acestor cheltuieli de judecată.
Constatând de asemenea cărecursul a fost declarat de recurentă cu rea credință, nu în scopul valorificării unui drept, ciîn scopul șicanării intimatei și al tergiversării judecării cererii introductive de instanță, în temeiul art. 1081alin.1 pct.1 lit.a din Codul d e procedură civilă, rap. la art. 723 din Codul d e procedură civilă și la art. 129 alin 1 din Codul d e procedură civilă, Curtea va dispune și amendarea recurentei cu suma de 700 lei, ca expresie asancționării abuzului de drept procesual astfel săvârșit.
Reaua credință a recurentei decurge din cel puțin trei împrejurări:
a) în primul rând,susținerea recurentei în sensul că și-a îndeplinit obligațiile puse în vedere de către tribunalprin încheierea din 23.07.2008 până la termenul acordat special în acest sens, din 20.08.2008,este total neadevăratădevreme ce la dosarul tribunalului, între cele două termene de judecată petenta a depus doar două înscrisuri, respectiv cerere de copiere a filelor din dosar -fila 24și o cerere adresată Președintelui Secției a VI a Comercială de citare a pârâtei prin agent procedural-fila 25,înscrisuri care nu au nicio legătură cu obligațiile stabilite de judecător. Or, dincolo de faptul că dispozițiile art. 1169 din Codul civil și art. 129 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, instituie o obligație pentru părți ca orice afirmație făcută în fața instanței (chiar a instanței de recurs) trebuie dovedită, orice aspect procedural invocat cu privire la regularitatea unor elemente susținute de parte trebuie să rezulte expres din dosarul cauzei. Cu alte cuvinte, dacă petenta și-ar fi îndeplinit obligația de a depune între termenele de judecată evocate precizările și înscrisurile solicitate de instanță, acest lucru ar fi trebuit să fie dovedit, pentru a putea fi reținut de către instanța de recurs. Simpla afirmație că și-a îndeplinit aceste obligații,fără indicarea unor date sau a unor file la care se află aceste precizări, înscrisuri,constituie un element considerat de C ca o dovadă de rea credință a părții.
b) în al doilea rând,caracterul sumar al motivelor de recurs, mai ales în condițiile în care recurenta a solicitat și a obținut amânarea judecării cauzei în vederea angajării unui apărător ( încheierea din 25.08.2009 - fila 9 ) constituie de asemenea un element ce denotă rea credință a recurentei, de vreme ce aceasta susține că a depus anumite precizări și anumite înscrisuri, dar nu arată care sunt aceste precizări și care sunt aceste înscrisuri (în condițiile în care din dosarul cauzei nu rezultă astfel de dovezi). Mai mult, de la data de 20.08.2008 până la data soluționării prezentului recurs (26.10.2009) s-a scurs o perioadă mare de timp ( 1 an și 2 luni) în care recurenta ar fi avut posibilitatea și timpul necesar să formuleze astfel de precizări, în lipsa cărora prezumția de bună credință în exercitarea drepturilor procedurale ale acestea este răsturnată.
c)în al treilea rând, chiar și faptul că recurenta a solicitat la termenul de judecată din 25.08.2009, amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător, la termenele de judecată ulterioare ( din 14.09.2009 și din 26.10.2009) aceasta s-a prezentat fără să fie asistată de avocat și fără să facă dovada că a consultat un astfel de specialist, constituie o dovadă a relei credințe a recurentei în exercitarea drepturilor procedurale, deoarece scopul în vederea căruia a solicitat amânarea apare ca fiind acela al tergiversării judecării recursului, iar nu acela de a-și exercita corespunzător dreptul de a fi reprezentată sau asistată de avocat.
Ca atare, reținând că petenta și-a exercitatabuzivdreptul de a declara recurs împotriva încheierii din 20.08.2008, reaua credință a acesteia fiind dedusă din aspectele evocate mai sus, iar scopul exercitării căii de atac este contrar celui prevăzut de lege pentru protecția acestui drept, va aplica o atare sancțiune prevăzută de lege. Se constată că există întrunite cele două elemente ale abuzului de drept procesual, respectivelementul obiectivconstând în exercitarea dreptului contrar scopului în vederea căruia acesta a fost recunoscut de lege, precum șielementul subiectiv, ca și componentă intențională, psihică a exercitării dreptului, constând în reaua credință în exercitarea acestuia.
Față de precizările depuse de petentă la ultimul termen de judecată prin care aceasta invocă și motive"subsidiare"de recurs care ar conduce la "anularea" unei alte încheieri, cu privire la care partea nu a declarat recurs ( cea din 21.01.2009, Curtea apreciază că acestea sunt inadmisibile și nu pot face obiectul analizei decât în calea de atac a recursului declarat împotriva acelei încheieri, dispozițiile art. 302 alin. 1 din pr. civ. fiind relevante în această privință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta în nume propriu și pentru acționarii inițiali ai SC SA, în contradictoriu cu intimata SC SA, împotriva încheierii de ședință din data de 20.08.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Obligă recurenta la plata sumei de 750 lei cheltuieli de judecată către intimată.
În baza articolului 1081alineat 1 punctul 1 lit. din Codul procedură civilă dispune amendarea recurenteicu suma de 700 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu, Maria Speranța
