Spete procedura insolventei. Decizia 1317/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 1626/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.1317
Ședința publică de la 26.10.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 3: Maria Speranța
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta - INTERNAȚIONAL SRL, în contradictoriu cu intimata - ROMÂNIA SRL, împotriva sentinței comerciale nr.1988/3.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta prin avocat care depune împuternicire avocațială la dosar și intimata prin avocat C-tin care depune împuternicire avocațială comună la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, recurenta prin avocat depune la dosar dovada achitării taxei de timbru.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta prin avocat solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul de a se lua act de acea renunțare la judecată din contractul de vânzare-cumpărare, în principal, iar în subsidiar, respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, cu cheltuieli de judecată fond și recurs, învederând că, clauza din contract are caracter de renunțare la judecată.
Intimata prin avocat învederează că recurenta nu și-a motivat în drept recursul formulat. Solicită respingerea recursului, învederând că este vorba de o tranzacție și nu de o cerere de renunțare la judecată, instanța de fond a apreciat corect culpa procesuală și nu au fost obligați la cheltuieli de judecată. Depune note scrise la dosar.
Recurenta prin avocat precizează că și-a întemeiat recursul pe disp.art. 303,304,305 civ. art.299 și urm. civ.
Cod PenalCURTEA,
Prin sentința comercială nr. 1988 din 3.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, s-a respins, cererea avand ca obiect deschiderea procedurii insolventei formulata de creditorul - ROMANIA SRL (fostă - COM & DISTRIBUTION SRL), impotriva debitoarei - INTEMATIONAL SRL; contestatia formulata de debitoarea - International SRL; precum și cererea formulata de debitoare avand ca obiect obligarea creditorului la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că potrivit art. 3 alin 1 pct 1 din Legea 85/2006: 1. insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insufieiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile; insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai multi creditori; insolvența este iminentă atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadenței.
Potrivit art. 31 în ref. la art. 3 alin. 1 pct. 1 lit a), pct. 6 și pct. 12 din Legea 85/2006 orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii împotriva unui debitor prezumat în insolvență, a cărui creanță, de cel puțin 10.000 lei, este certă lichidă și exigibilă, poate introduce la tribunal o cerere introductivă, la care va anexa documentele justificative ale creanței și ale actelor de constituire de garanții.
Creditorul a reclamat o creanță certă, lichidă și exigibilă în valoare de 123.149 euro; iar după introducerea cererii, debitorul a achitat întreaga sumă datorată, recunoscand implicit intregul debit in temeiul caruia creditorul a formulat la data de 3.09.2008 cererea avand ca obiect deshiderea procedurii insolventei impotriva debitorului.
Astfel, se apreciaza ca in prezent nu mai sunt intrunite cerintele prev. de art.3 pct. 6 si 12 din legea insolventei, referitoare la existenta si valoarea minima a creantei pentru care un creditor este indreptatit a formula cerere de deschidere a procedurii insolventei.
Desi, in cauza societatea debitoare a precizat ca nu ar fi in incapacitate de plata, conditie ce se impune a fi verificata la data introducerii cererii intemeiata pe disp.Legii cu nr.85/2006, respectiv din 3.09.2008, se constata ca nu au fost depuse inscrisuri justificative in acest sens, sarcina probei sub acest aspect revenind debitoarei potrivit art.1169.
Pentru considerentele de fapt si de drept anterior expuse instanta a respins ca neintemeiata cererea creditoarei, dar si contestatia debitorului.
Referitor la cererea reprezentantului societatii debitoare de a fi obligata societatea creditoare la plata cheltuielilor de judecata, instanta apreciza ca in cauza nu se poate retine culpa procesuala a creditorului, conditie impusa a fi indeplinita de disp. alt. 274.civ. Astfel, achitarea debitului dupa data formularii cererii introductive, in conditiile in care initial creanta a fost contestata si faptul ca nu au fost produse dovezi cu privire solvabilitatea debitorului la data la care a fost investit judecatorul sindic, nu pot fi de natura a caracteriza in cauza culpa procesuala a creditorului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs - INTERNAȚIONAL, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
În motivarea recursului se arată că, în ceea ce priveste contestația formulata impotriva cererii introductive prima instanță a reținut numai faptul că a contestat existența celor trei condiții esențiale de existența unei creanțe - caracter cert, creanța să fie lichidă și exigibilă.
Totodata prima instanta face mențiunea precum ca "prin contractul de vânzare-cumpărare din data de 20.02.2009, partile au inteles a modifica conditiile conventiei initiale de distributie.
Prima instanță a omis să analizeze următoarele aspecte: solicitarea depunerii de către creditoare a unei garanții de 10% din valoarea întregii creanțe reclamante, contestarea creanței invocate, care nu îndeplinește cele trei condiții esențiale;actul care stă la baza creanței invocate de creditor este afectat de nulitate deoarece obiectul contractului nu a existat în totalitate la momentul semnării; excepția neîndeplinirii obligației corelative de către creditoare, respectiv a obligației de predare a lăzilor frigorifice prevăzute în contractul de distribuție către debitoarea recurentă, în condițiile în care prin cererea de faliment se invocă o creanță reprezentând contravaloarea acestor lăzi din care o parte nu au existat; penalitatile aferente contravalorii lazilor frigorifice reprezentind creanta intimatei au fost calculate la un cuantum care depaseste cuantumul datoriei propriu-zise, fara ca in contract sa se prevada aceasta posibilitate; pentru sumele invocate de catre creditoare, reprezentind prezumtiva datorie si prezumtivele penalități nu s-a emis factura fiscala, ca urmare creanta nu este exigibila, datoria neavind un termen scadent in vederea platii si de la care sa se poata achita penalitati; subscrisa debitoare nu s-a aflat in stare de insolventa, dovedind cu acte ca au existat fonduri care să acopere prezumtiva datorie cit si penalitati la nivelul datoriei; prin contractul de vinzare cumparare din data de 20.02.2009 si-a incetat efectele contractul de distributie in baza caruia creditoarea s-a intemeiat cererea de insolventa, astfel incit creanta invocata nu mai exista iar cererea de insolventa a ramas fara obiect.
Nici unul din aspectele mai sus evidentiate, care au fost cuprinse si detaliate succint in contestatie nu au fost retinute si analizate de catre prima instanta in sentinta pronuntata.
Prima instanta s-a rezumat a mentiona ca a contestat caracterul creantei in sensul ca aceasta nu este certa, lichida si exigibila, precum si ac a fost invocat contractul de vinzare cumparare din data de 20.0.2.2009 prin care partile au modificat contractul de dispozitie. Se mai arata ca reprezentantul societatii creditoare a invederat achitarea debitului, solicitind sa se ia act de renuntarea la judecata cererii introductive.
Desi, inscrisurile administrate ca probe de catre ambele parti, dovedesc sustinerile din contestatie. care sint evidentiate pe mai multe puncte, prima instanta nu analizeaza aceste documente si comite eroare grosolana mentionind ca "debitorul a achitat intreaga suma datorata, recunoscind implicit intregul debit (subliniat mai sus) in suma de 123.149 euro.
Pe aceste considerente prima instanta a considerat ca nu mai sint intrunite prevederile art.3 pct.6 si 12 din legea nr.85/2006, deoarece a retinut in mod gresit faptul ca s-a achitat contravaloarea creantei, ceea ce este cu totul neadevarat. Considerente care au determinat prima instanta sa constate ca nu mai exista datorie, nemaifiind indeplinite conditiile legale aplicabile.
Prima instanta mai retine totusi din contestatie si faptul invocat precum ca debitoarea nu este în incapacitate de plata deoarece nu a dovedit acest lucru.
Insa, susține recurenta exista la dosar extrase de cont bancar ale societatii (depuse la termen atasate a contestatie) din care rezulta fara putinta de tagada faptul ca au existat sume de bani acoperitoare pentru prezumtiva datorie si penalitati in limita aceleasi sume.
Solutia aleasa de prima instanta este nelegala nu numai deoarece nu s-a analizat si solutionat contestatia in integralitatea ei, in ceea ce priveste toate capetele si motivele cuprinse, dar cu atit mai mult cu cât argumentele aduse in sprijinul solutiei adoptate sunt false conducind la o situatie de fapt si de drept nereala.
In primul rind, actul de vinzare cumparare din data de 20.02.2009 cuprinde o clauza speciala care prevede renuntarea la judecata cererii de faliment.
Asadar, consideră recurenta nu are nici o relevanta daca reprezentantul creditoarei (avocat) a solicitat verbal renuntarea ia judecata (fara a avea un mandat special) atit timp cit solicitarea s-a facut pe baza unui act perfect valabil, acceptat ca atare de prima instanta, in cuprinsul caruia s-a renunta expres la judecata. act admis. recunoscut confirmat de ambele parti.
In al doilea rind, acelasi act de vinzare cumparare contine alta clauza care prevede faptul ca isi inceteaza orice fel de efecte din contractul de distributie.
Aceasta prevedere conduce indubitabil la raminerea fara obiect a cererii de faliment urmare a incetarii existentei si efectelor contractului de distributie pe care aceasta s-a intemeiat.
In al treilea rând, formularea contestatiei presupune analizarea motivelor acesteia și solutionarea argumentata a fiecarui motiv de contestatie, ceea ce binenteles nu s-a realizat.
Cererea de obligare a creditoarei la plata chetuielilor de judecata era intemeiata si fondata in oricare dintre aceste situatii cu atit mai mult in cazul renuntarii la judecata care conform art.246-247 presupune plata cheltuielilor de judecata daca renuntarea se face dupa comunicarea cererii introductive. In speta, partile se aflau la cel de al treilea sau al patrulea termen procesual, caz in care nu intra in discutie excluderea cheltuielilor de judecata.
Totodata, argumentul primei instante care se refera la conditia "culpei procesuale a creditoarei respectiv ca aceasta nu se poate retine in cauza, nu este nicidecum sustinut, justificat si legal, atit timp cit este cit se poate de clar faptul ca singura culpa in declansarea si continuarea acestui proces a fost a intimatei creditoare.
Solutia de respingere a cererii de plata a cheltuielilor de judecata este strins legata insa de motivarea solutiei per ansamblu, in sensul ca intra-devar daca s-ar avea in vedere motivul retinut de instanta precum ca debitoarea si-a achitat integral datoria pe parcursul procesului, atunci creditoarea nu are nici o culpa insa, acest motiv chiar daca a fost invocat si retinut de prima instanta nu este real si implicit atit solutia pe fond cit solutia in ceea ce priveste respingerea cererii de obligare a creditoarei la plata cheltuielilor de judecata sunt nelegale.
Analizând recursul formulat de debitoare, prin prisma criticilor invocate de recurentă în motivele de recurs, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, a probelor administrate, Curtea apreciază că recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente.
Recurenta debitoare critică sentința pentru un prim motiv că instanța nu a luat act de renunțarea la judecata cererii de deschidere a procedurii formulată de creditoare, însă la dosarul cauzei nu s-a depus nici o astfel de cerere de către creditoare, cerere care, dat fiind caracterul de act de dispoziție al renunțării la judecată ar fi trebuit să aibă caracter special.
În ce privește susținerea potrivit cu care debitul nu ar fi fost achitat și, ca atare, plata reținută de către instanță nu trebuia interpretată ca o recunoaștere a creanței, Curtea o apreciază ca nefondată, deoarece din ordinul de plată din 20.02.2009 (fila 61 din dosarul tribunalului), rezultă că această plată a avut loc și se referă la suma de 10.147,61 lei.
Referitor la criticile aduse de recurentă motivării instanței cu privire la inexistența la data pronunțării hotărârii a unei creanțe care să aibă un cuantum de peste 10.000 lei și caracter cert, lichid și exigibil, acestea sunt de asemenea nefondate, deoarece în raport cu plata efectuată după introducerea cererii, creanța pretinsă de creditoare nu mai îndeplinea condițiile pentru a conduce la deschiderea procedurii insolvenței.
Sunt lipsite de interes susținerile recurentei referitoare la unele motive reținute de instanță pentru pronunțarea soluției, care din punct de vedere al cererii de deschidere a procedurii (ce a fost respinsă) îi este favorabilă debitoarei.
Pe de altă parte, aspectele criticate de recurentă în sensul că judecătorul sindic ar fi trebuit să constate stinsă întreaga datorie a debitoarei față de creditoare, acestea nu pot fi reținute de către instanța de recurs deoarece exced cadrului procesual reglementat expres și în mod special de Legea nr.85/2006, care presupune o procedură colectivă pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, în condițiile existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile (art.2 din lege). În cadrul acestei proceduri, așa cum reglementează dispozițiile art.66 alin.1 din lege, creanțele sunt supuse procedurii de verificare prevăzute de această lege, ceea ce presupune existența unui titlu de creanță anterior cererii de deschidere a procedurii. Aceasta înseamnă că judecătorul sindic nu va proceda la o judecată de fond asupra relațiilor contractuale dintre părți, la o analiză a raporturilor juridice cu privire la care se pretinde că au condus la existența unei creanțe certe, lichide și exigibile și pe cale de consecință, ci acesta se limitează la analiza celor trei caractere ale creanței (preexistente), respectiv de a fi certă, lichidă și exigibilă, cumulativ cu condiția ca valoarea acesteia să fie de cel puțin 10.000 lei, conform art. 3 alin.1 pct.12 din lege.
Prin urmare pretenția recurentei în sensul ca judecătorul sindic să fi stabilit prin hotărâre, o dată cu respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței și faptul că întreaga creanță pretinsă de creditoare împotriva sa s-a stins excede cadrului procesual prevăzut de legea specială. Practic, recurenta consideră că judecătorul sindic trebuia să meargă cu raționamentele reținute în considerente mai departe de chestiunile privind inexistența unei creanțe certe, lichide și exigibile al cărui cuantum să fi fost situat peste pragul de 10.000 lei, ceea ce nu era permis de legea specială.
Cu alte cuvinte, ceea ce susține recurenta conduce la concluzia că procedura insolvenței are caracterul unei acțiuni civile de drept comun, în care sunt deduse judecății raporturi juridice contractuale, în care judecătorul sindic are obligația de a stabili existența raporturilor sau stingerea acestora, ceea ce nu poate fi acceptat în condițiile caracterului special, derogator de la dreptul comun al acestei proceduri.
Având în vedere aceste considerente și în temeiul art. 312 alin.1 rap. la art. 304 pct.9 din Codul d e procedură civilă și la art. 3041din Codul d e procedură civilă, cu referire la art. 2, art.3 pct.12, art.66 din Legea nr.85/2006, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - INTERNAȚIONAL SRL, în contradictoriu cu intimata - ROMÂNIA SRL, împotriva sentinței comerciale nr.1988/3.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu, Maria Speranța
