Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 132/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 132/COM
Ședința publică din 28 ianuarie 2010
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Cătălin
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamanta împotriva sentinței comerciale nr. 1017/14.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta intimată MONTAJ
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei recurente și avocat în reprezentarea pârâtei intimate MONTAJ
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus prin serviciul registraturii întâmpinare. Se comunică un exemplar din întâmpinare reclamantei recurente prin reprezentant, care nu solicită un termen pentru studiu.
Reprezentanta reclamantei recurente depune decizia civilă nr. 13/11.01.2010, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, ca și practică judiciară, un exemplar se comunică reprezentantei părții adverse.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, se acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială privind suspendarea activități societății pârâte până la soluționarea acțiunii în concurență neloială pentru motivele prezentate în cererea de recurs, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului și totodată menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală pentru motivele prezentate pe larg în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1017/14.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a respins cererea formulată de reclamanta - -, cu sediul procedural ales în T, Sf. G nr.1,.10, în contradictoriu cu pârâta - MONTAJ SRL, cu sediul în T, str. - nr. 21, Spațiul 1, având ca obiect ordonanță președințială. A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că:
Prevalându-se de prevederile art. 9 alin. 4 din Legea nr. 11/1991: "Pentru luarea unei măsuri ce nu suferă amânare se pot aplica dispozițiile art. 581 și art. 582 din Codul d e procedură civilă", reclamanta s-a îndreptat pe calea ordonanței președințiale împotriva pârâtei, solicitând instanței să dispună suspendarea activității acesteia, ca o modalitate în vederea prevenirii unei pagube iminente ce nu s-ar mai putea repara.
Reclamanta arată că pârâta, prin fapta asociatului, fost angajat al său - context în care a avut acces la documentația tehnică, logistica, concepțiile referitoare la proiecte elaborate de-a lungul timpului, politica de prețuri a societății - a săvârșit acte și fapte care constituie manifestări ale concurenței neloiale (în formele consacrate de art. 4 alin. 1 lit. "b" din Legea nr. 11/1991, art. 4 alin 1 lit. "g" și art. 5 alin. 1 lit. "g" din același act normativ.
Articolul 581.pr.civ. prevede că: "instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări".
Textul consacră cele trei condiții de admisibilitate ale ordonanței președințiale, respectiv: urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului.
În speță, aspectul că obiectul cererii este suspendarea activității societății pârâte în considerarea pretinsei săvârșiri a unor fapte de concurență neloială, impune instanței ca în limitele sus enunțate să procedeze, cu prioritate, la examinarea sumară a actelor în vederea stabilirii în favoarea căreia dintre părți există aparențele unei situații legale.
Conform art. 2 din Legea nr. 11/1991 "Constituie concurență neloială, în sensul prezentei legi, orice act sau fapt contrar uzanțelor cinstite în activitatea industrială și de comercializare a produselor, de execuție a lucrărilor, precum și de efectuare a prestărilor de servicii."
Aceste practici se materializează prin diferite activități enumerate de Legea nr. 11/1991 (art. 4 și 5).
Astfel reclamanta afirmă că faptele circumscrise acestor articole, săvârșite de către pârâtă și de natură să îi producă paguba ce nu ar putea fi înlăturată, sunt, așa cum s-a anunțat deja, cele prevăzute de art. 4 alin 1 lit. "b" - "divulgarea, achiziționarea sau folosirea unui secret comercial d e către un comerciant sau un salariat al acestuia, fără consimțământul deținătorului legitim al respectivului secret comercial și într-un mod contrar uzanțelor comerciale cinstite"; art. 4 alin. 1 lit. "g" - deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legăturilor stabilite cu această clientelă în cadrul funcției deținute anterior la acel comerciant", și art. 5 lit. "g": "producerea în orice mod, importul, exportul, depozitarea, oferirea spre vânzare sau vânzarea unor mărfuri/servicii purtând mențiuni false privind brevetele de invenții, mărcile, indicațiile geografice, desenele sau modelele industriale, topografiile de circuite integrate, alte tipuri de proprietate intelectuală cum ar fi aspectul exterior al firmei, designul vitrinelor sau cel vestimentar al personalului, mijloacele publicitare și altele asemenea, originea și caracteristicile mărfurilor, precum și cu privire la numele producătorului sau al comerciantului, în scopul de a-i induce în eroare pe ceilalți comercianți și pe beneficiari."
Articolul 1 ind. 1 din Legea nr. 11/1990 definește noțiunea de secret comercial astfel: "constituie secret comercial informația care, în totalitate sau în conexarea exactă a elementelor acesteia, nu este în general cunoscută sau nu este ușor accesibilă persoanelor din mediul care se ocupă în mod obișnuit cu acest gen de informație și care dobândește o valoare comercială prin faptul că este secretă, iar deținătorul a luat măsuri rezonabile, ținând seama de circumstanțe, pentru a fi menținută în regim de secret; protecția secretului comercial operează atâta timp cât condițiile enunțate anterior sunt îndeplinite".
Aceasta presupune că pentru a stabili apartenența informației conținută de documentația la care asociatul pârâtei a avut acces pe durata derulării raporturilor sale de muncă, informație ulterior valorificată în favoarea pârâtei, așa cum se pretinde, la noțiunea de secret comercial - cum afirmă reclamanta - este necesară examinarea însuși fondului problemelor prin administrarea unui probatoriu să contureze circumscrierea acestor informații la categoria anterior enunțată, precum și interpretarea conținutului acesteia.
Considerațiile sunt valabile și în ce privește formele prevăzute de litera "g" a articolului 4 precum și de aceiași a articolului 5, iar verificarea de către instanță a temeiniciei celor afirmate ar echivala cu judecarea în fond a cauzei, și, în cele din urmă, cu anticiparea asupra hotărârii instanței de drept comun.
În acest context s-a apreciat că cerințele pentru suspendarea activității societății pârâte pe calea ordonanței președințiale nu sunt îndeplinite, iar cererea reclamantei se impune a fi respinsă.
Împotriva sentinței comerciale nr. 1017/14.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a formulat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială privind suspendarea activității societății pârâte până la soluționarea acțiunii în concurență neloială, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că este o societate de naționalitate română, constituită în anul 1991, obiectul său principal de activitate fiind identificat prin Cod 2822 - echipamentelor de ridicat și manipulat.
Societatea comercială a luat ființă în anul 1949 ca institut de cercetare - proiectare în domeniul construcțiilor de mașini. inițial pe proiectarea mașinilor de ridicat și transport, activitatea societății s-a extins, iar gama serviciilor oferite include în prezent proiectare, execuție, montaj, puneri în funcțiune, expertizarea utilajelor și a lucrărilor de reparații. De peste J de secol societatea desfășoară o activitate neîntreruptă, elaborând peste 6.000 de proiecte pe baza cărora s-au executat peste 100.000 de utilaje pentru beneficiari interni și externi la care s-a acordat asistență tehnică la execuție și montaj.
În data de 01.11.2006 s-a constituit societatea MONTAJ, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, sub numărul J -.
Asociații și administratorii acesteia sunt și. au avut calitatea de salariat în perioada 1997 - 2003 și 2004 - 2006, ocupând funcția de sudor. Ambele contracte individuale de muncă încheiate de reclamanta cu, respectiv contractul individual de muncă nr. -/1997 și contractul individual de muncă nr. -/2004, au încetat ca urmare a demisiei acestuia.
Obiectul principal de activitate al societății MONTAJ este identificat prin Cod 3312 - Repararea mașinilor. Printre activitățile secundare ale societății se numără și activitatea desfășurată de reclamantă, respectiv fabricarea echipamentelor de ridicat și manipulat.
În data de 15.03.2007, s-a constituit societatea MONTAJ, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș sub numărul J-, avându-i ca asociați pe și, acesta din urmă îndeplinind și calitatea de administrator al societății.
Obiectul principal de activitate al societății mai sus menționată este identificat prin Cod 7420 - Activități de arhitectură, inginerie și servicii de consultanță tehnică legate de acestea. Printre activitățile secundare ale societății se numără și activitatea desfășurată de reclamanta, respectiv fabricarea echipamentelor de ridicat și manipulat.
, asociatul și administratorul societății MONTAJ și-a început activitatea în cadrul încă din anul 2003. În data de 04.08.2005, acesta și-a depus la sediul societății demisia, iar raporturile de muncă au încetat prin Decizia nr. 135/05.08.2005 de încetare a contractului individual de muncă.
Ulterior, în anul 2007 și-a reluat activitatea în cadrul, încheindu-se în data de 03.09.2007 contractul individual de muncă nr. -/2007. În prezent, acesta ocupă funcția de inginer proiectant.
, cel de-al doilea asociat al societății MONTAJ, a avut calitatea de angajat al subscrisei în perioada 2003-2005, ocupând funcția de inginer proiectant. Raporturile de muncă au încetat prin Decizia nr. 81/05.04.2005 de încetare a contractului individual de muncă, ca urmare a demisiei angajatului.
Societatea comercială s-a înființat în anul 2002, fiind înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș sub numărul J - și are ca asociați pe - G - și pe -, acesta din urmă având și calitatea de administrator. Obiectul principal de activitate al societății este identificat prin Cod 2790 - altor echipamente electrice. și administratorul societății, - a avut calitatea de angajat al în perioada 1991 - 1998, ocupând funcția de inginer proiectant. Prin Adresa nr. 738/18.02.1998, - a solicitat încetarea contractului individual de muncă nr. 103/1991. Prin Decizia nr. 12/18.02.1998, a dispus, în temeiul art. 79 din Codul muncii, încetarea contractului individual de muncă ca urmare a voinței unilaterale a salariatului.
Societatea pârâtă, MONTAJ săvârșește acte de concurență neloială, oferind, împreună cu cele două societăți sus-menționate, spre vânzare, proiecte care fie aparțin, fie au fost elaborate de către pârâtă după modelele sau concepțiile.
Reclamanta arată că, primind informații referitoare la săvârșirea actelor și faptelor de concurență neloială de către angajatul, a procedat la sigilarea și verificarea calculatorului utilizat de către angajat, dar aflat în proprietatea sa. În urma acestor verificări, a constatat că acesta purta diferite corespondențe cu terțe persoane și prezenta în numele propriei societăți, dar și a societății pârâte oferte privind comercializarea unor proiecte pe care acesta le realiza pentru, în calitate de angajat. Astfel, a identificat, până în prezent, peste 10 oferte adresate de către societatea pârâtă terțelor persoane, precum și un contract încheiat de către aceasta. și contractul aveau ca obiect elaborarea și/sau punerea în executare a unor proiecte care aparțin în fapt.
Realizând cercetări, a sesizat faptul că actele de concurență neloială sunt săvârșite de către societatea pârâtă în colaborare cu cele două societăți sus - menționate, respectiv MONTAJ SRL și MONTAJ SRL. Cu excepția unuia, toți ceilalți asociați fie au calitatea de angajat al ( ), fie au avut calitatea de angajați.
Sentința recurată este dată cu încălcarea prevederilor art. 304 pct. 9.pr.civ. privind încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Prima instanță a făcut o gravă confuzie între condiția negativă a neprejudecării fondului și cea pozitivă a verificării aparenței dreptului, în materia ordonanței președințiale. Astfel, instanța își motivează soluția de respingere a cererii prin aceea că verificarea temeiniciei susținerilor pârâtei referitoare la săvârșirea de către societatea pârâtă a actelor și faptelor de concurență neloială ar echivala cu judecarea în fond a cauzei, cu consecința anticipării hotărârii ce va fi pronunțată de către instanța de drept comun. În cauză, însă, instanța avea atât posibilitatea, cât și obligația de a proceda la o minimă cercetare a aparenței dreptului, respectiv a săvârșirii de către societatea pârâtă a actelor și faptelor de concurență neloială, pentru care era suficientă pipăirea fondului.
Prin cererea introductivă, a solicitat instanței de judecată să dispună, în temeiul art. 9 din Legea 11/1991, privind combaterea concurenței neloiale, raportat la art. 581 și urm. pr.civ. de urgență, pe cale de ordonanță președințială, suspendarea activității societății pârâte până la soluționarea acțiunii în concurență neloială.
Ordonanța președințială se înfățișează ca o procedură specială, reglementată de lege în scopul luării unor măsuri vremelnice în cazuri urgente. Scopul ordonanței președințiale este acela de a evita o pagubă iminentă ce nu s-ar putea repara, urmărindu-se astfel obținerea de urgență a unei hotărâri cu caracter provizoriu până la soluționarea pe fond a cauzei.
Între condițiile cerute de lege pentru ca instanța să dispună printr-o ordonanță președințială o măsură cu caracter provizoriu, o poziție esențială o deține aparența dreptului.
Instanța de fond, analizând cererea reclamantei a considerat că pentru a se stabili dacă societatea pârâtă a săvârșit sau nu acte de concurență neloială, este necesară o examinare a fondului cauzei, motiv pentru care "cerințele pentru suspendarea activității societății pârâte pe calea ordonanței președințiale nu sunt îndeplinite {.)."
Cu toate că prima instanță afirmă că aparența dreptului reprezintă "examinarea sumară a actelor în vederea stabilirii în favoarea căreia dintre părți există aparențele unei situații legale", aceasta, în continuare, arată că pentru a se stabili dacă actele sau faptele descrise de către pot sau nu să fie calificate ca fiind acte sau fapte de concurență neloială este necesară o examinare a fondului cauzei, ceea ce ar echivala cu anticiparea soluției instanței de drept comun.
Hotărârea recurată a fost dată, în aceste condiții, cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 581 și urm. pr.civ. respectiv ale art. 9 din Legea 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, prima instanță făcând o gravă confuzie între condiția negativă a neprejudecării fondului și condiția pozitivă a verificării aparenței dreptului.
Condiția negativă a neprejudecării fondului este determinată de caracterul vremelnic, provizoriu, al măsurilor ce pot fi ordonate de instanță în condițiile art. 581.pr.civ. și reprezintă un standard de verificare a întinderii acestor măsuri. Judecătorul este îndreptățit, însă, a realiza un examen sumar al cauzei, spre a stabili de partea cui este aparența dreptului, chestiune care presupune minime cercetări de fapt și aprecieri de drept și care nu are legătură cu întinderea măsurilor dispuse de instanță, ci cu întinderea verificărilor pe care aceasta este ținută să le facă.
Într-adevăr, pe calea ordonanței președințiale nu poate fi soluționat fondul dreptului, instanței de judecată fiindu-i interzis să prejudece fondul cauzei, însă o examinare sumară a stării de fapt și a dreptului aplicabil este autorizată de lege și chiar indispensabilă pentru ca instanța să poată aprecia care dintre părțile litigante are în favoarea sa aparența unei situații juridice legale și justifică un interes legitim pentru aom enține sau aoî nlătura, în mod provizoriu.
Prin urmare, în cazul în care instanța ar fi realizat o analiză minimală a hotărârilor atacate, prin prisma dispozițiilor legale, pe baza mijloacelor de probă aflate la dosarul cauzei, constând exclusiv din înscrisuri, aceasta nu făcea altceva decât să stabilească aparența dreptului și nu să pronunțe o soluție pe fondul cauzei.
În realitate, sub pretextul neprejudicierii fondului, prima instanță nu a cercetat deloc aparența dreptului, ci s-a limitat la a arăta că stabilirea săvârșirii actelor și faptelor de concurență neloială reprezintă o chestiune de fond asupra căreia nu se poate pronunța.
O minimă cercetare a actelor depuse la dosarul instanței și a stării de fapt descrise de către, adică o pipăire a fondului, nu presupunea o interpretare aprofundată a dispozițiilor legale sau o apreciere detaliată a mijloacelor de probă, ci tocmai acea examinare sumară pe care prima instanță a refuzat să o efectueze, așa cum vom arăta în continuare.
Astfel, prin acțiunea introductivă, a solicitat instanței de judecată să dispună, în temeiul art. 9 din Legea 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, raportat la art. 581 și urm. pr.civ. de urgență, pe cale de ordonanță președințială, suspendarea activității societății pârâte până la soluționarea acțiunii în concurență neloială. A arătat faptul că societatea pârâtă săvârșește acte și fapte de concurență neloială, creându-i o pagubă iminentă a cărei preîntâmpinare nu s-ar putea realiza în mod adecvat decât prin pronunțarea unei ordonanțe președințiale privind suspendarea activității societății pârâte. Reclamanta a precizat instanței de judecată faptul că societatea pârâtă săvârșește acte de concurență parazitară. Această concurență se referă la faptul că un agent economic trăiește ca un parazit pe seama activității altora, trăgând foloase din eforturile și reputația celorlalți, acțiuni ce vizează transferarea imaginii favorabile create de reputația unor mărci asupra propriilor produse. A arătat instanței de fond faptul că din actele depuse la dosarul instanței, actele și faptele săvârșite de societatea pârâtă care constituie manifestări ale concurenței neloiale sunt:
- folosirea unui secret comercial d e către un comerciant sau un salariat al acestuia, fără consimțământul deținătorului legitim al respectivului secret comercial și într-un mod contrar uzanțelor comerciale cinstite; (art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 11/1991)
Deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legăturilor stabilite cu această clientelă în cadrul funcției deținute anterior la acel comerciant; (art. 4 alin. 1 lit. g din Legea nr. 11/1991)
Producerea în orice mod, - oferirea spre vânzare sau vânzarea unor mărfuri/servicii purtând mențiuni false privind brevetele de invenții, mărcile, indicațiile geografice, desenele sau modelele industriale, topografiile de circuite integrate, alte tipuri de proprietate intelectuală cum ar fi aspectul exterior al firmei, designul vitrinelor sau cel vestimentar al personalului, mijloacele publicitare și altele asemenea, originea și caracteristicile mărfurilor, precum și cu privire la numele producătorului sau al comerciantului, în scopul de a-i induce în eroare pe ceilalți comercianți sau beneficiari (art. 5 alin. 1 lit. g din legea nr. 11/1991).
Prima instanță a considerat că pentru a da curs solicitării reclamantei, este necesar ca în prealabil să se constate săvârșirea actelor și faptelor de concurență neloială: "pentru a stabili apartenența informației conținută de documentația la care asociatul pârâtei a avut acces pe durata derulării raporturilor sale de muncă, informație ulterior valorificată în favoarea pârâtei așa cum se pretinde, la noțiunea de secret comercial - cum afirmă reclamanta - este necesară examinarea însuși fondului problemelor prin administrarea unui probatoriu să contureze circumscrierea acestor informații la categoria anterior enunțată, precum și interpretarea conținutului acesteia.
Considerațiile sunt valabile și în ce privește formele prevăzute de litera gaa rticolului 4 precum și de aceiași a articolului 5, iar verificarea de către instanță a temeiniciei celor afirmate ar echivala cu judecarea în fond a cauzei, ceea ce ar echivala cu anticiparea asupra hotărârii instanței de drept comun." Or, instanța de fond nu trebuia și nici nu putea să stabilească dacă pârâta a săvârșit sau nu acte și fapte de concurență neloială, ci ea trebuia să verifice aparența dreptului, adică să analizeze dacă din actele depuse la dosarul instanței rezultă presupunerea rezonabilă că societatea pârâtă realizează fapte ilicite sub forma actelor și faptelor de concurență neloială.
Prima instanță, în mod greșit, consideră că pentru a fi admisibilă ordonanța președințială ar trebui, ca în prealabil, să se facă dovada săvârșirii de către societatea pârâtă a actelor și faptelor de concurență neloială. Admisibilitatea ordonanței președințiale nu este condiționată de dovada chestiunilor de fond invocate de către subscrisa, ci de îndeplinirea condiției aparenței dreptului, respectiv o sumară analiză a actelor depuse la dosarul instanței și a stării de fapt prezentate pentru a se putea stabili dacă susținerile subscrisei sunt aparent întemeiate. Nu se poate solicita reclamantei ca, pe calea ordonanței președințiale, să realizeze dovada actelor și faptelor de concurență neloială, deoarece, atunci, instanța nu va mai fi chemată să analizeze care dintre părțile litigante are în favoarea sa aparența unei situații juridice, ci, ar analiza însăși fondul cauzei ceea ce nu este permis a se realiza pe calea acestei proceduri speciale.
În plus, în jurisprudența instanțelor de judecată și în doctrina de specialitate, s-a arătat că în situația în care prin ordonanța președințială se urmărește suspendarea unor acte abuzive, atunci, instanța va putea chiar să ordone măsuri cu caracter definitiv, fiind singura excepție de la caracterul vremelnic al celor dispuse prin intermediul ordonanței președințiale. Deși a făcut dovada existenței actelor abuzive săvârșite de către societatea pârâtă, respectiv actele și faptele de concurență neloială, reclamanta nu a solicitat instanței luarea unei măsuri cu caracter definitiv, ci a solicitat luarea unei măsuri cu caracter provizoriu, respectiv suspendarea activității societății pârâte, până la soluționarea în fond a acțiunii în concurență neloială.
Chiar legea concurenței neloiale conferă această posibilitate, prevăzându-se la art. 9 că "pentru luarea unei masuri ce nu suferă amânare se pot aplica dispozițiile art. 581 și art. 582 din Codul d e procedură civilă". Astfel, legiuitorul urmărind a combate actele și faptele de concurență neloială, prevede în mod expres posibilitatea utilizării procedurii ordonanței președințiale în această materie. Însă, pentru a face uz de această prevedere legală, nu se poate solicita reclamantului ca acesta, în prealabil, să facă dovada săvârșirii actelor și faptelor de concurență neloială. Instanța va trebui să verifice aparența dreptului, adică dacă din actele depuse la dosarul instanței și din descrierea stării de fapt se poate trage o concluzie rezonabilă, cum că ar exista probe din care să rezulte faptul că societatea pârâtă s-ar face vinovată de săvârșirea actelor și faptelor de concurență neloială.
Astfel, în dovedirea îndeplinirii condiției aparenței dreptului, reclamanta a arătat că, la începutul lunii aprilie, a intrat în posesia unor informații conform cărora un angajat al subscrisei, având funcția de inginer proiectant, elaborează în timpul programului proiecte pentru o societate concurentă, aceasta în condițiile în care nu beneficia de vreo aprobare a conducerii în acest sens.
În data de 28.04.2009 o echipă din conducerea societății a procedat la sigilarea calculatorului utilizat de angajatul, aflat în patrimoniul subscrisei, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.
La verificarea calculatorului menționat s-au descoperit peste 24 de proiecte întocmite de către acesta. Proiectele respective erau oferite spre vânzare către terțe persoane, încheindu-se și contracte de prestări servicii care aveau ca obiect elaborarea și/sau punerea în executare a proiectelor. Toate aceste proiecte sunt întocmite pe baza unor proiecte sau concepții care fac parte din patrimoniul subscrisei. De asemenea, au fost identificate până în prezent peste 10 oferte adresate de către societatea pârâtă terțelor persoane, precum și un contract încheiat de către aceasta.
În plus, în urma acestor verificări s-a putut constata faptul că societatea pârâtă colabora împreună cu alte două societăți, respectiv MONTAJ (societatea constituită de către angajatul ) și Astfel, societatea pârâtă a săvârșit acte de concurență neloială sub forma unor acte de concurență parazitară.
Proiectele pe care pârâta le-a comercializat au fost copiate după concepțiile și proiectele reclam antei.
În elaborarea proiectelor pentru terțe persoane, asociații societății pârâte se foloseau de documente tehnice, logistică, concepții referitoare la proiecte elaborate de-a lungul timpului la societatea subscrisei, precum și de proiectele create anterior pentru subscrisa, - -, de către ei sau alți ingineri, deși drepturile de autor asupra acestora aparțineau subscrisei.
Societatea comercială MONTAJ a fost constituită în anul 2006.
acesteia a avut calitatea de angajat al, în perioada 1997 - 2003 și 2004 - 2006, cunoscând astfel organizarea activității economice și comerciale a reclamantei, secretele de fabricație și desfacere, legăturile cu furnizorii și beneficiarii. Având acces la toate aceste informații, asociații au profitat de situația în care se aflau și au înființat o societate cu același obiect de activitate cu cel al reclamantei.
Societatea pârâtă săvârșește acte de concurență parazitară. Această concurență se referă la faptul că un agent economic trăiește ca un parazit pe seama activității altora, trăgând foloase din eforturile și reputația celorlalți, acțiuni ce vizează transferarea imaginii favorabile create de reputația unor mărci asupra propriilor produse.
Legea privind combaterea concurenței neloiale reglementează și sancționează concurența neloială sub forma concurenței parazitare la art. 4 și 5.
Astfel, prin activitatea desfășurată societatea pârâtă încalcă:
prevederile art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 11/1991, respectiv "folosirea unui secret comercial (documente tehnice, logistică, concepții referitoare la proiecte elaborate de către subscrisa), fără consimțământul deținătorului legitim ( ) al respectivului secret comercial și într-un mod contrar uzanțelor comerciale cinstite" (întocmirea de proiecte după modelul celor deținute de subscrisa, însușindu-și proiectele ce aparțin subscrisei, oferindu-le unor clienți spre vânzare și în final, comercializându-le);
prevederile art. 4 alin. 1 lit. g din Legea nr. 11/1991, respectiv "deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legăturilor stabilite cu această clientelă în cadrul funcției deținute anterior la acel comerciant."
societății, a avut calitatea de salariat al.
În momentul încheierii contractului individual de muncă, însărcinându-l pe cu îndeplinirea atribuțiilor aferente postului, i-a oferit acestuia prilejul de a lua la cunoștință despre organizarea activității economice și comerciale a întreprinderii, secretele de fabricație și desfacere, legăturile cu furnizorii și beneficiarii. Având acces la toate aceste informații, asociatul a profitat de situația în care se afla și a înființat o societate cu același obiect de activitate al subscrisei. Acesta, prin intermediul societății pârâte, a luat contact cu clientela și le-a oferit aceleași servicii pe care le oferă, folosindu-se de proiectele elaborate de. obținut de către societatea pârâtă nu este rezultatul efortului depus de către aceasta, ci experienței acumulate de. Astfel, asociatul nu a făcut altceva decât să-și deschidă o societate cu un obiect de activitate identic cu cel al subscrisei, oferind către terțe persoane proiecte care aparțin în fapt. Fapta acestuia poate fi văzută ca fiind un atac la proprietatea intelectuală și industrială a subscrisei.
De altfel, efortul, munca, priceperea, experiența și know-how-ul necesare întocmirii unor astfel de proiecte aparțin și nu pârâtei. Toate aceste elemente nu sunt cuprinse în prețul solicitat de societatea pârâtă pentru achiziționarea de către terți a proiectelor elaborate după modelul și concepțiile reclamantei.
prevederile art. 5 alin. 1 lit. g din Legea nr. 11/1991, respectiv "producerea în orice mod, - oferirea spre vânzare sau vânzarea unor mărfuri/servicii purtând mențiuni false privind brevetele de invenții, mărcile, indicațiile geografice, desenele sau modelele industriale, topografiile de circuite integrate, alte tipuri de proprietate intelectuală cum ar fi aspectul exterior al firmei, designul vitrinelor sau cel vestimentar al personalului, mijloacele publicitare și altele asemenea, originea și caracteristicile mărfurilor, precum și cu privire la numele producătorului sau al comerciantului, în scopul de a-i induce în eroare pe ceilalți comercianți sau beneficiari." Societatea pârâtă a săvârșit acte de concurență neloială, întocmind proiecte după modelul celor deținute de, însușindu-și proiectele ce aparțin, oferindu-le unor clienți spre vânzare și în final, comercializându-le. Pârâta încalcă prevederile legale sus-menționate prin aceea că produce și oferă spre vânzare mărfuri/servicii (proiectele subscrisei) care poată mențiuni false (mențiuni false cu privire la numele producătorului sau al comerciantului), în scopul de a-i induce în eroare pe ceilalți comercianți sau beneficiari. Societatea pârâtă a săvârșit acte de concurență neloială, întocmind proiecte după modelul celor deținute de, însușindu-și proiectele ce aparțin, oferindu-le unor clienți spre vânzare și în final, comercializându-le.
Cu privire la reglementarea legală în materia concurenței neloiale, reclamanta a arătat faptul că art. 1 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale prevede în sarcina comercianților obligația profesională de a-și exercita "activitatea cu bună - credință, potrivit uzanțelor cinstite, cu respectarea intereselor consumatorilor și a cerințelor concurenței loiale." Încălcarea acestei obligații atrage răspunderea civilă, contravențională ori penală.
Concurența neloială este o formă de concurență ilicită. Ea constă în săvârșirea de către comerciant, în scopul atragerii clientelei a unor acte și fapte care contravin legii, bunelor moravuri în activitatea comercială și loialității profesionale.
În sensul art. 2 din Legea nr. 11/1991, constituie concurență neloială "orice act sau fapt contrar uzanțelor cinstite în activitatea industrială și de comercializare a produselor, execuție a lucrărilor, precum și de efectuare a prestărilor de servicii."
Cu privire la aspectele mai sus prezentate, instanța de fond, fără a analiza condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale, afirmă că pentru a se stabili dacă societatea pârâtă a săvârșit acte și fapte de concurență neloială este necesară o verificare a fondului cauzei.
Însă, dacă impedimentul pronunțării ordonanței președințiale constă tocmai în aceea că nu a făcut dovada dreptului, respectiv a săvârșirii de către pârâtă a actelor și faptelor de concurență neloială, atunci care este scopul reglementării ordonanței președințiale? Prin ordonanța președințială se urmărește obținerea, de urgență, a unei măsuri provizorii în vederea înlăturării unei pagube iminente și care altfel nu se poate preveni. În cadrul acestei proceduri speciale, se va analiza doar aparența dreptului, respectiv dacă din actele depuse la dosarul cauzei, aparent, susținerile subscrisei sunt întemeiate.
În realitate, sub pretextul neprejudicierii fondului, prima instanță nu a cercetat deloc aparența dreptului, ci s-a limitat la a preciza că pentru a se stabili dacă actele sau faptele descrise de către, pot sau nu să fie calificate ca fiind acte sau fapte de concurență neloială, este necesară o examinare a fondului cauzei, ceea ce ar echivala cu anticiparea soluției instanței de drept comun.
În ceea ce privește întrunirea celorlalte condiții de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, neanalizate de prima instanță, reclamanta recurentă arată următoarele:
(i) Cu privire la paguba care s-ar produce în cazul în care instanța nu ar dispune de urgență suspendarea activității societății pârâte, a arătat că aceasta are un caracter iminent. Desfășurarea de către pârâtă a activității aduce grave prejudicii Prezentarea către terțe persoane a unor oferte privind proiectele întocmite de către pârâtă după modelele și concepțiile prejudiciază grav activitatea. -how-ul trebuie să fie protejat, acesta constând din toate informațiile, experiențele, tehnicile de operare și orice alte cunoștințe având natură confidențială precum și materialele fizice, desenele, manualele de utilizare, specificațiile, calculele, cataloagele care au legătură cu activitatea desfășurată de
Prin desfășurarea atribuțiilor specifice postului, asociatul a luat la cunoștință de know-how-ul și l-a utilizat în activitatea desfășurată de către pârâtă. în plus, în executarea contractelor încheiate cu terțe persoane, contracte care se refereau la proiectele elaborate după modelul și concepțiile, societatea pârâtă a colaborat împreună cu alte două societăți, respectiv MONTAJ L și, societăți care de asemenea au luat la cunoștință de know-how-ul.
Societatea pârâtă, oferind terților produsul, îi creează un prejudiciu care continuă să se producă și care nu poate fi evitat decât prin măsura suspendării activității pârâtei.
Desfășurarea în continuare a activității societății pârâte presupune divulgarea către terțe persoane a informațiilor, cunoștințelor și tehnicilor dobândite de către subscrisa de-a lungul a peste 50 de ani de experiență, provocând astfel imense pagube
(ii) Cu privire la urgența cererii, reclamanta a arătat că această condiție este justificată de riscul iminent al încheierii de către societatea pârâtă de noi contracte cu terțe persoane care au ca obiect elaborarea și punerea în execuție a unor proiecte care fie aparțin reclamantei, fie au fost elaborate pe baza modelelor și a conceptelor reclamantei.
Societatea pârâtă are contracte în derulare încheiate cu terțe persoane, încasând astfel sume de bani care i s-ar cuveni, deoarece produsul oferit aparține în fapt. Reclamanta nu are posibilitatea de a solicita anularea acestor contracte, deoarece societatea pârâta a contractat cu terți de bună credință, aceștia necunoscând proveniența produselor oferite de pârâtă. Pârâta continuă să trimită oferte către potențiali clienți ai, privând-o astfel de posibilitatea de a contracta cu acei clienți. Prin procedura ordonanței președințiale urmărește prevenirea producerii unei pagube iminente ce ar rezulta din desfășurarea în continuare de către pârâtă a activității acesteia, prezentarea de oferte și încheierea de contracte ce au ca obiect elaborarea și punerea în execuție a unor proiecte care fie aparțin, fie au fost elaborate pe baza modelelor și a conceptelor.
Având în vedere acestea, intervenția instanței prin pronunțarea unei ordonanțe președințiale privind suspendarea activității societății pârâte este necesară în vederea prevenirii unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara. producerii pagubei iminente nu s-ar putea realiza în mod adecvat pe calea unei acțiuni de drept comun. Or, în lipsa unei hotărâri judecătorești pronunțate de urgență și cu precădere în sensul suspendării activității societății pârâte, nu dispune de un alt mijloc procedural pentru a preîntâmpina producerea pagubei iminente mai sus menționată
Cu privire la vremelnicia măsurii, a arătat că faptul că a formulat, în temeiul art. 6 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, o acțiune în concurență neloială, existând pe rolul Tribunalului Timișo cerere asupra fondului litigiului.
Pe calea ordonanței președințiale nu se pot adopta măsuri cu caracter definitiv, ci doar o măsură cu caracter vremelnic, provizoriu.
Reclamanta precizează faptul că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de legiuitor pentru admiterea cererii de ordonanță președințială. Din documentele depuse la dosarul instanței rezultă faptul că societatea pârâtă a săvârșit acte și fapte de concurență neloială, întocmind proiecte după modelul celor deținute de, însușindu-și proiectele ce-i aparțin, oferindu-le unor clienți spre vânzare și în final, comercializându-le.
Având în vedere acestea, intervenția instanței prin pronunțarea unei ordonanțe președințiale privind suspendarea activității societății pârâte era necesară în vederea prevenirii unei pagube iminente constând în divulgarea către terțe persoane a know-how-ului, a experienței acumulate ca urmare a desfășurării activității de peste 50 de ani, executarea și încheierea de contracte care au la bază proiectele sale, trăgând foloase din eforturile și reputația
De altfel, chiar Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale prevede în mod expres la art. 9 că "pentru luarea unei măsuri ce nu suferă amânare se pot aplica dispozițiile art. 581 și art. 582 din Codul d e procedură civilă". Astfel, legiuitorul urmărind a combate actele și faptele de concurență neloială, prevede în mod expres posibilitatea utilizării procedurii ordonanței președințiale în această materie.
În cauză a formulat întâmpinare pârâta - MONTAJ SRL, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței Tribunalului Timiș ca temeinică și legală, cu obligarea recurentei la cheltuieli de judecată, constând în onorariul de avocat în cuantum de 1.500 lei.
În fapt, pe calea cererii de ordonanță președințială, - - a solicitat instanței comerciale suspendarea activității societății - MONTAJ SRL, ca o modalitate în vederea prevenirii unei pagube iminente ce nu s-ar mai putea repara, fără însă a concretiza care sunt presupusele fapte de concurență neloială și în ce consta iminența pagubei.
În acțiunea de fond, pretinsa pagubă nu numai că nu este una iminentă, dar nici nu mai există, atâta timp cât reclamanta, care a precizat deja cuantumul presupusei pagube care, din susținerile acesteia se subînțelege ca s-a și produs, ulterior și-a retras capetele de cerere cu privire la repararea acesteia, respectiv daunele materiale și morale din cererea de fond, aspect ce se poate verifica în dosarul de fond nr- având ca obiect acțiune în concurență neloială, aflat spre finalul soluționării la al patrulea termen de judecată.
Pentru a putea fi admisă o astfel de cerere, în primul rând trebuie să se facă dovada unei pagube concrete și apoi a iminenței acesteia, ori o pagubă care nu există nici nu poate fi iminentă.
Prima instanță a respins cererea în mod legal și temeinic, pe considerentul că nu există aparența dreptului și că analiza argumentelor prezentate de petentă ar necesita soluționarea cauzei în fond, ceea ce derogă de la procedura specială prevăzută de art. 581, 582 din Codul d e procedură civilă.
Mai mult decât atât, instanța a ținut cont, în cazul pronunțării ordonanței președințiale, și de o altă condiție esențiala și anume aceea a neprejudecării fondului, prin dispunerea măsurii solicitate.
Așa cum a mai arătat și cum a reținut și Tribunalul Timiș, cererea de ordonanță președințială trebuie să îndeplinească următoarele condiții esențiale de admisibilitate: urgența, aparența dreptului, nerezolvarea fondului cauzei, paguba să fie ireparabilă și vremelnicia măsurii.
În acest dosar niciuna dintre aceste condiții nu au fost îndeplinite.
Din probatoriul administrat în fața primei instanțe, se poate lesne observa că, în mod indubitabil, nu există nicio dovadă cu privire la presupusele acte sau fapte de concurență neloială de care pârâta este acuzată și care să fi fost săvârșite de - MONTAJ SRL.
Pentru a exista aparența dreptului în speță, ar fi necesară existența unor indicii certe care să probeze așa zisa concurență neloială (parazitară) de care se face vorbire, fără să se concretizeze care este secretul comercial, cât și existența unui astfel de secret comercial (brevetat, protejat legal la OSIM, parolat etc.), mai mult, nu se face nici o dovadă a folosirii de către pârâtă a unui astfel de secret comercial.
Avându-se în vedere condiția ca paguba să fie ireparabilă, fiind vorba în speță de o sumă de bani (cu privire la care, oricum, reclamanta și-a retras cererea), nu se mai poate pune în discuție ipoteza ca nu s-ar putea repara o astfel de pagubă, în cazul în care se va și dovedii vreo culpă din partea pârâtei.
În ceea ce privește vremelnicia măsurii, ce s-a solicitat de recurenți a fi luată, ea este discutabilă, atâta timp cât constă în însuși suspendarea activității societății, măsură care în actualul nostru sistem economic tinde să devină același lucru cu desființarea persoanei juridice ca atare, situație în care contractele de credit nu vor mai putea fi achitate și s-ar ajunge la faliment, creându-se astfel, consecințe grave și iremediabile, pentru pârâtă care are 14 angajați și cinci contracte de leasing financiar, dovezi anexate deja la dosar.
Consideră că ar fi netemeinică luarea unei măsuri extreme și care ar produce efecte grave și ireparabile, doar pentru înlăturarea unui prejudiciu imaginar, neconcret și nedovedit.
În afară de faptul că gravitatea măsurii este una extremă, aceasta depășește și cadrului legal impus de art. 9 din Legea nr. 11/1991 cu atât mai mult cu cât în județul T există aproximativ 20 de societăți cu același obiect de activitate -repararea mașinilor, iar reclamanta, prin astfel de acțiuni, tinde, cu rea-credință, să creeze o stare de monopol pe comercială.
Solicitarea suspendări activității unei societăți comerciale fără a fi în prezența unor probe certe de concurență neloială și de cauzare a vreunui prejudiciu concret, devine atât exagerată, cât și ofensatoare.
În ceea ce privește condiția urgenței, aceasta trebuie să existe din momentul sesizării instanței și până la pronunțarea unei decizii irevocabile, urmând să se ia în considerare și intervalul de timp scurs de la producerea faptului prejudiciabil și până la introducerea cererii, ori în speță, reclamanta nu numai că nu determină în concret care este faptul prejudiciabil dar nici nu precizează care este momentul apariției presupusei pagube, depunând la dosar o serie de documente care aparțin cu totul și cu totul altor societăți comerciale decât societății pârâte.
Recurenta deși avea sarcina probei, respectiv de a stabili, prin mijloace probatorii, existența urgenței, faptul prejudiciabil cât și legătura de cauzalitate cu societatea pârâtă, nu a făcut acest lucru, aspect ce nu putea fi urmat decât de o respingere a cererii de ordonanță președințială ca inadmisibilă.
Singura critică adusă sentinței pronunțată de Tribunalul Timiș de către recurentă este aceea că instanța nu ar fi efectuat o "sumară analiză a actelor depuse la dosarul instanței și a stării de fapt prezentate" pentru a se putea stabilii dacă susținerile recurentei sunt întemeiate, însă la dosarul cauzei nu există nicio dovadă că societatea - MONTAJ SRL ar fi săvârșit măcar una din genericele fapte de care este acuzată: "folosirea unui secret comercial; deturnarea clientelei; vânzarea unor mărfuri/servicii purtând mențiuni false privind brevetele de invenții, mărcile etc."
Reclamanta afirmă că pârâta ar fi "comercializat proiecte pe care le-ar fi copiat după conceptele și proiectele acesteia" fără însă să facă dovada deținerii unui patrimoniu de proprietate intelectuală protejat legal la OSIM.
Recurenta afirmă că pârâta ar efectua acte de concurență neloială, dar nu precizează în concret care sunt aceste acte iar din acest motiv cererea dedusă judecății, cu toate acuzațiile care i se aduc, sunt simple afirmații, iar întreaga teorie dezvoltată de recurentă este goală de conținut.
În ceea ce privește susținerile recurentei -, că pârâta ar avea același obiect de activitate cu aceasta, nu numai că ar fi irelevant acest aspect, dar nici măcar nu este adevărat, având în vedere că, din actele de la dosar (certificate constatatoare și certificate de înregistrare) rezultă în mod cert că activitatea principală desfășurată de pârâta - MONTAJ SRL este cea prevăzută de cod -3312- repararea mașinilor și nicidecum cea desfășurată de reclamanta - - - 2822- fabricarea echipamentelor de ridicat și manipulat.
Mai mult decât atât, pârâta nu are cunoștință să existe vreo interdicție legală sau contractuală cu privire la derularea activităților de reparare a produselor fabricate de alte societăți sau chiar de societatea reclamantă.
- MONTAJ SRL nu numai că nu are același obiect de activitate cu cel al recurentei, dar este autorizată de ORC să desfășoare activități de birou la sediul societății, iar celelalte activități respectiv de reparare a mașinilor și a echipamentelor industriale le desfășoară la beneficiari. Nici măcar nu deține o hală pentru a putea desfășura activități de proiectare și fabricare, iar în activitatea sa nu are nevoie de proiecte nici măcar asemănătoare cu cele de la dosar care nu au nicio legătură cu - MONTAJ SRL și nici nu poarta vreo ștampilă sau semnătură a societății pârâte.
Faptul că printre activitățile din actul constitutiv al pârâtei sunt enumerate și activități pe care nu le desfășoară și care se află și în actul constitutiv al altor societăți comerciale, aspect care nu este interzis de lege, nu demonstrează ca ar avea vreo legătură cu acestea sau că ar săvârși fapte de concurență neloială.
Învederează instanței că nu are niciun contract încheiat cu cele două societăți comerciale de care se face vorbire în cererea reclamantei respectiv - SRL sau cu - SRL prin care să i se fi furnizat vreun fel de serviciu sau proiect care să fie ale reclamantei întrucât - MONTAJ SRL nu are nevoie de astfel de proiecte.
Mai mult decât atât, asociatul societății pârâte - nu s-a aflat în niciun fel de relație cu numitul, care a fost până în prezent angajat la - S A, și se susține că ar fi săvârșit acte de concurență neloială, primul având ocupația de sudor, iar cel din urmă funcția de inginer.
Recurenta a depus la dosar acte care nu au nicio legătură cu - MONTAJ SRL, singura legătură care există între - MONTAJ SRL și - - este faptul că asociatul a fost angajat la această societate, pe un post de sudor, în urmă cu trei ani de zile. Afirmația recurentei că, din aceasta poziție de sudor, ar putea deturna clientela sa este de - a dreptul ridicolă.
- MONTAJ SRL nici măcar nu poate desfășura activități de fabricare sau de execuție de poduri rulante, așa cum în mod netemeinic susține reclamanta, întrucât nu este autorizată pentru astfel de activități, singura autorizație (depusa la dosar) este din data 11.01.2008 și privește domeniul de montare și reparare pod rulant și nicidecum de executare și fabricare, aspect ce demonstrează că susținerile reclamantei, cum că - MONTAJ SRL ar fi folosit proiectele sale sau că ar desfășura activități desfășurate de aceasta, sunt nefondate.
Mai mult decât atât, - MONTAJ SRL are angajat un proiectant -, care este inginer electromecanic, iar proiectele - MONTAJ SRL nu sunt nici măcar asemănătoare cu cele depuse la dosar de reclamantă, întrucât sunt domenii de activitate diferite.
Pârâta - MONTAJ SRL nu fabrică, ci repară, iar pentru a repara o mașină, un utilaj nu este nevoie de proiectul de fabricație al acestuia. Nicăieri în lege nu se prevede că repararea mașinilor și utilajelor se poate efectua doar de către societatea comercială care le-a proiectat și executat. Niciodată în activitatea sa, - MONTAJ SRL nu am folosit documentații sau proiecte ale - - întrucât nu îi sunt necesare astfel de proiecte iar printre clienții - MONTAJ SRL nu se numără nici măcar unul care să fi avut mașini fabricate de - -.
Din toată documentația probatorie depusă la dosar de recurentă nu se regăsește nicio planșă, nicio prezentare care să poarte semnătura reprezentanților - MONTAJ SRL sau ștampila acesteia. poate înscrie pe un fișier tip document numele unei societății comerciale alături de un anumit conținut.
Toate probele de la dosar pe care le-a depus recurenta, în susținerea cererii sale de ordonanță președințială, nu numai că se referă la activitatea altor societăți (- SRL și - SRL) dar sunt aceleași cu cele depuse și la dosarul de fond și nu au nicio legătură cu desfășurarea activității - MONTAJ SRL și nici nu dovedesc faptul că - MONTAJ SRL ar fi încălcat vreo norma legală sau ar fi manifestat vreo atitudine sau act de concurență neloială.
Examinând recursul formulat, Curtea constată că este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce succed:
Reclamanta a susținut că pârâta - MONTAJ SRL a săvârși următoarele fapte prevăzute de Legea privind combaterea concurenței neloiale nr. 11/1991:
- folosirea unui secret comercial d e către un comerciant sau un salariat al acestuia, fără consimțământul deținătorului legitim al respectivului secret comercial și într-un mod contrar uzanțelor comerciale cinstite (art. 4, alin. 1, lit. b din Legea nr. 11/1991);
- deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legăturilor stabilite cu această clientelă în cadrul funcției deținute anterior la acel comerciant (art. 4, alin. 1, lit. g din Legea nr. 11/1991);
- producerea în orice mod, oferirea spre vânzare sau vânzarea unor mărfuri/servicii purtând mențiuni false privind brevetele de invenții, mărcile, indicațiile geografice, desenele sau modelele industriale, tipografiile de circuite integrate, alte tipuri de proprietate intelectuală cum ar fi aspectul exterior al firmei, designul vitrinelor sau cel vestimentar al personalului, mijloacele publicitare și altele asemenea/ originea și caracteristicile mărfurilor, precum și cu privire la numele producătorului sau al comerciantului, în scopul de a-i induce în eroare pe ceilalți comercianți sau beneficiari, (art. 5, alin. 1, lit. g din Legea nr. 11/1991).
Reclamanta susține că, în fapt, pârâta - MONTAJ SRL poate fi acuzată de concurență parazitară, întrucât unul dintre asociații pârâtei ( ) a fost angajat al, ca sudor, în perioada 1997-2003 și 2004-2006, cunoscându-i astfel organizarea activității economice și comerciale, secretele de fabricație și desfacere, legăturile cu furnizorii și beneficiarii. Având astfel de cunoștințe, a înființat - MONTAJ SRL, care are același obiect de activitate cu cel al reclamantei
Pe de altă parte, reclamanta a susținut că, la începutul lunii aprilie 2009, conducerea societății reclamante a intrat în posesia unor informații conform cărora un angajat al acesteia, având funcția de inginer proiectant, elaborează în timpul programului proiecte pentru o societate concurentă, aceasta în condițiile în care nu beneficia de vreo aprobare a conducerii în acest sens.
, în activitatea prestată pentru reclamantă, lucra la elaborarea cererilor de oferte și era cel care propunea prețul de vânzare al proiectelor și întocmea ofertele. Pe cale de consecință, acesta cunoștea prețurile practicate pentru proiectele elaborate și avea posibilitatea de a comercializa prin intermediul pârâtei proiectele reclamantei la un preț inferior celui solicitat de aceasta.
La verificarea calculatorului acestuia, în urma sigilării de către o comisie din cadrul societății reclamante s-au descoperit peste 24 de proiecte întocmite de către acesta. Proiectele respective erau oferite spre vânzare către terțe persoane, încheindu-se și contracte de prestări servicii care aveau ca obiect elaborarea și/sau punerea în executare a proiectelor. Au fost identificate astfel mai multe oferte adresate de către societatea pârâtă terțelor persoane, precum și un contract încheiat de către aceasta.
este asociat și administrator al - MONTAJ SRL, societate care, împreună cu - MONTAJ SRL și cu pârâta - MONTAJ SRL săvârșește acte de concurență neloială, în dauna reclamantei
Din probele administrate la dosar nu rezultă însă că pârâta - MONTAJ SRL ar fi săvârșit acte de concurență parazitară, astfel cum au fost invocate de către reclamantă.
Astfel, nu există dovezi că pârâta - MONTAJ SRL ar fi folosit, în activitatea sa, secrete comerciale ale reclamantei Secretele comerciale la care reclamanta se referă sunt proiectele sale tehnice și know-how-ul. Conform atribuțiilor pe care le-a avut atunci când era angajatul, ca sudor, nu avea acces la secretele comerciale ale angajatorului. Pe de altă parte, nu există probe că, în activitatea sa curentă, pârâta - MONTAJ SRL folosește secretele comerciale ale reclamantei. Este adevărat că, în procedura ordonanței președințiale, nu se verifică decât aparența dreptului, însă, în speță, Curtea consideră că nu există indicii în sprijinul alegației că pârâta practică acte de concurență neloială față de reclamanta
Întrucât economia este guvernată de principiul liberei concurențe și este de dorit să existe cât mai puține bariere care ar putea afecta atomicitatea pieței, simplul fapt că se înființează și funcționează și alte societăți cu același obiect de activitate ca al celor deja existente pe piață, chiar cu foști angajați ai acestora, nu poate genera concluzia că aceste noi societăți fac concurență neloială.
, condiția este ca noile societăți să aibă un comportament concurențial corect, conform bunelor uzanțe comerciale.
În speță, nu există niciun indiciu că pârâta - MONTAJ SRL a deturnat clientela reclamantei Singurul lucru dovedit este că pârâta - MONTAJ SRL efectuează lucrări de reparații, însă acest lucru nu vine în contradicție cu normele concurenței loiale, întrucât pârâta nu vinde proiecte de niciun fel, ci doar le execută.
Întrucât nu există indicii sau dovezi că pârâta vinde proiecte ce sunt proprietatea reclamantei, nu se poate pune problema aplicării de mențiuni false privind brevetele de invenții, mărcile, indicațiile geografice, desenele sau modelele industriale.
Curtea observă că, în cea mai mare parte, suspiciunile și alegațiile reclamantei se îndreaptă asupra altor două societăți - - MONTAJ SRL și - MONTAJ SRL, societăți care au, printre asociați foști ingineri proiectanți ai săi, persoane care, într-adevăr, aveau posibilitatea de a accede la secretele comerciale și know-how-ul reclamantei, însă aceste suspiciuni nu pot fi extinse și asupra pârâtei - MONTAJ SRL, care nu a desfășurat activități de proiectare, ci numai de execuție.
Prin activitatea de execuție, pârâta - MONTAJ SRL nu își asumă drepturi de proprietate intelectuală asupra proiectelor, ci doar le execută ca atare.
Cât despre know-how, acesta presupune, potrivit regulilor de concurență comunitare, un ansamblu de informații tehnice care sunt secrete, substanțiale și identificate. Noțiunea de " identificat" semnifică faptul că know-how-ul este descris sau înregistrat într-o asemenea manieră, încât să fie posibil de verificat dacă îndeplinește criteriile de secret și de substanțialitate, însă, după cum just a sesizat pârâta - MONTAJ SRL, reclamanta nu a prezentat dovezi privind asemenea înregistrări sau descrieri, care să poată fi folosite ca și comparație.
Strict din acest punct de vedere, prima instanță a reținut corect că, în acest domeniu tehnic, compararea proiectelor și soluțiilor tehnice ale reclamantei cu soluțiile tehnice ale pârâtei presupune efectuarea unor probe științifice complexe și aprofundate, care nu se pot efectua în cadrul procedurii ordonanței președințiale; în lipsa acestei comparații, care să ducă la concluzia că pârâta folosește know-how-ul reclamantei, suspendarea activității pârâtei este nejustificată.
În baza art. 274.proc.civ. recurenta reclamantă va fi obligată să plătească intimatei pârâte " MONTAJ" suma de 1500 RON cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței nr. 1/14.01.2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței comerciale nr. 1017/14.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă pe recurenta reclamantă să plătească intimatei pârâte " MONTAJ" suma de 1500 RON cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 28 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - DR. - - - -
GREFIER,
Red. /01.02.2010
Tehnored /02.02.2010/4 ex./2 com.
Instanță fond: Tribunalul Timiș
Jud.
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Marian Bratiș, Cătălin
