Spete pretentii comerciale. Decizia 10/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.10/COM
Ședința publică de la 2 februarie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Monica Costea
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul comercial d eclarat de pârâta SC SA cu sediul social în comuna, Șoseaua B-U, Km. 2. Corpul A, județul I, împotriva sentinței civile nr.1559/COM/11.06.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant MINISTERUL APĂRĂRII - REPREZ. 02494 TÂRGOVIȘTE, cu sediul în B,- - 5, sector 5, intimat - chemat în garanție SC SA, cu sediul în B,-, sector 1, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului motivelor de apel au avut loc în ședința publică din 26 ianuarie 2009 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu disp.art.260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 2 februarie 2009, când a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față:
Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul Ministerul Apărării a chemat în judecată pe pârâta SC SA prin obligarea acesteia la plata sumei de 370.000,83 lei reprezentând penalități de neexecutare în temeiul art.20 alin.4 din contractul de furnizare nr./21.11.2006 precum și la plata dobânzii legale în conformitate cu dispozițiile ordonanței de urgență nr.9/2000.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâta prin contractul încheiat era obligată să-i livreze combustibil lichid ușor tip III, însă, aceasta nu a onorat obligațiile contractuale prin neexecutarea livrării produsului contractat în cantitatea, calitatea, caracteristicile și termenul prevăzut în anexele la contract.
În drept au fost invocate dispozițiile art.969 și 1066 Cod civil.
În probațiune a fost solicitată și administrată proba cu înscrisuri.
Pârâta SC SA a formulat întâmpinare prin care a invocat prioritar excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița în raport de dispozițiile art.5 cod procedură civilă.
Pe fond pârâta a invocat cazul fortuit și forța majoră pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale, motiv pentru care a solicitat respingerea acțiunii.
Totodată, a depus și o cerere de chemare în garanție a SC SA solicitând ca în cazul admiterii acțiunii chemata în garanție să fie la rândul său obligată la sumele pretinse de către reclamantă, întrucât aceasta din urmă nu și-a îndeplinit obligația contractuală.
Chemata în garanție a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița, motivat pe contractul încheiat cu pârâta.
Pe fond, a invocat de asemenea excepția forței majore și a cazului fortuit care au contribuit la apariția disfuncționalității în livrarea produselor către pârâtă.
Prin sentința civilă nr.1721/2.10.2007 Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat cauza în favoarea Tribunalului Constanța - secția comercială.
S-a reținut în esență că sunt incidente dispozițiile art.5 Cod procedură civilă, potrivit cărora cererea se face la instanța domiciliului pârâtului, care este în cauză, cel de la sediul acestuia, respectiv la
Pe rolul Tribunalul Constanța - secția comercială a fost înregistrat și dosarul nr-, potrivit acestei cauze, reclamantul Ministerul Apărării a învestit instanța cu soluționarea acțiunii în pretenții solicitând obligarea pârâtei SC SA la plata sumei de 349.891,26 lei reprezentând penalități de neexecutare a contractului de furnizare însă fundamentate pe contractul nr.118/24.11.2006, considerentele cererii de chemare în judecată fiind identice cu cele expuse în cadrul dosarului nr-.
Pârâta SC SA și-a exprimat poziția procesuală prin întâmpinare și cerere reconvențională.
Prin întâmpinare relevă în esență că din cauza lipsei de materie primă pe piața petrolieră nu și-a putut onora obligația asumată, prin care nu i se poate reține culpa în neexecutarea obligației contractuale, această neexecutare datorându-se unei situații imprevizibile.
Pe cale reconvențională a solicitat ca, în baza art.1000 alin.3 cod civil să fie obligată reclamanta din prezenta cauză la plata sumei de 2.000.000 USD în echivalent în lei, reprezentând prejudiciul cauzat ca urmare a neîncheierii contractului de achiziție cu prezenta reclamantă.
Aceeași pârâtă a formulat și cerere de chemare în garanție relevând că SC SA este în culpă procesuală, întrucât aceasta din urmă ca urmare relațiilor contractuale, nu a procedat la livrarea cantităților minime de produse petroliere în vederea producerii combustibilului ca urma a fi livrat societăților contractuale.
Astfel, în data de 27.11.2006 i-a notificat chematei în garanție o comandă potrivit căreia urma să-i livreze cantitatea de 3.000 tone Euro 4 necesară executării obligației contractuale asumate prin contractul nr.118/24.11.2006. deși chemata în garanție a confirmat onorarea comenzii, ulterior i-a comunicat pârâtei că nu poate onora comanda decât după date de 20 decembrie 2006.
Prin încheierea interlocutorie din data de 20.02.2008 a fost anulată cererea reconvențională în raport de declarația pârâtei în sensul că nu înțelege să asigure timbrajul corespunzător.
Totodată, prin aceeași încheiere, instanța a calificat excepția de litispendență ca fiind excepția de conexitate între cauzele - și -, fiind dispusă conexarea acestor dosare.
Prin sentința civilă nr.1559/11.06.2008 Tribunalul Constantaa admis acțiunea principală și acțiunea conexă, formulată de reclamant, în parte, și a obligat pârâta SC SA C către reclamantul Ministerul Apărării prin Direcția Legislativă și Asistență juridică - reprezentant legal al 2574 B și 20494 Târgoviște la plata următoarelor sume:
- 370.000,83 lei reprezentând penalități de întârziere rezultate din neexecutarea contractului de furnizare de produse petroliere nr.G 6319/21.11.2006;
- 349.891,26 lei reprezentând penalități de întârziere rezultate din neexecutarea contractului de furnizare de produse petroliere nr.118/24.11.2006.
A fost respinsă ca nefondata cererea de acordare a dobânzilor legale precum si cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva chematei în garanție
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de fond a reținut că, raporturile juridice obligaționale dintre părți se fundamentează pe două contracte de furnizare de combustibil lichid ușor tip III încheiate între 02574 B și 02499 Târgoviște, unități militare aflate în subordinea Ministerului Apărării și pârâta SC SA (astfel contractul de furnizare nr.G 6319/21.11.2006 respectiv contractul de furnizare nr.118/24.11.2006).
Conform clauzei 2.2 (2) din contractul nr.G 6319/21.11.2006 respectiv clauzei 2.2 (1) din contractul nr.118/2006 societatea pârâtă s-a obligat prin convențiile încheiate să livreze produsele contractate în cantitatea, calitate, caracteristicile și termenul, prevăzute în anexele la aceste contracte.
În scopul asigurării executării obligațiilor asumate prin încheierea celor două contracte, părțile au convenit prin clauza 20.20 (4) respectiv 19.3 (1) că, pentru neexecutarea parțială sau totală a livrării produsului contractat la data expirării perioadei de valabilitate a contractului achizitorul să perceapă penalități de neexecutare de 5% din valoarea cu a produsului nelivrat.
Totodată, părțile litigante au convenit prin clauza 2.1 (4) respectiv în anexa nr.3 că termenul maxim de livrare să fie dat de 19.12.2006 respectiv 20.12.2006, iar termenele de finalizare a contractelor să fie 31.12.2006, respectiv 27.12.2006.
Pârâta nu a contestat sumele cu titlu de penalități de neexecutare, sub aspectul întinderii acestora însă invocat o cauză de exonerare de răspundere, având în vedere dispozițiile art.1083 Cod civil respectiv intervenția unei cauze străine (forță majoră sau caz fortuit aspect juridic care a împiedicat-o să-și execute obligația contractuală asumată.
Întrucât lipsa de materie primă pe piața petrolieră i-a fost notificată pârâtei încă din luna iunie 2006, invocarea acestuia aspect nu poate fi categorisit ca un eveniment irezistibil și imprevizibil în sensul națiunilor de forță majoră și caz fortuit.
Pârâta nu poate fi exonerată de răspundere contractuală întrucât aceasta a fost pusă în întârziere înainte de producerea evenimentului prejudiciabil și a constat tocmai în lipsa de materie primă pe piața petrolieră în perioada noiembrie - decembrie 2006.
S-a apreciat că pârâta nu a făcut dovada diligenței atât timp cât demersurile în vederea respectării clauzelor contractuale asumate sunt ulterioare încheierii contractelor. Însăși pârâta recunoaște în cadrul probei cu interogatoriul că (răspunsurile 6,7 propus de chemata în garanție că a făcut solicitări către societăți furnizoare ne-contractante, la sfârșit de an calendaristic).
Invocarea unui contract privind vânzarea și livrarea de produse petroliere (încheiat cu SC SA) pentru perioada iunie 2006 - iulie 2006 nu poate constituit o cauză exoneratoare atât timp cât respectivul contract prevede obligații cu privire la niște cantități minime de produse petroliere (specificate în anexa 8 din contract stingerea acestor praguri minime reprezentând îndeplinirea obligațiilor contractuale pentru chemata în garanție.
În respectivul contract nu există grafice de livrare întrucât conform clauzelor, produsele urmau a fi comandate în termenele, condițiile și cantitățile minime prevăzute astfel încât, cererea de chemare în garanție nu derivă din același raport juridic obligațional contractul invocat de către pârâtă având un caracter distinct de convențiile invocate ca și fundament al răspunderii contractuale de către reclamantă.
Instituția chemării în garanție în prezenta speță nu i se poate da eficiență întrucât noțiunea de a cădea în pretenții trebuie interpretată astfel: în sensul că partea care ar putea să piardă procesul poate să formuleze o cerere de chemare în garanție a celui care îi datorează garanție sau despăgubiri.
Capătul de cerere privind acordarea dobânzilor legale nu are caracter fondat, întrucât prejudiciul a fost acoperit integral prin acordarea penalităților de întârziere, reclamanta neproducând de altfel nici o probă că a fost prejudiciată peste limita impusă de clauza penală.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel SC SA criticând hotărârea atacata pentru următoarele motive:
În mod greșit instanța de fond a apreciat ca apelanta pârâtă este în culpă contractuală. Clauza penala inserata în cuprinsul contractului este datorată atunci când neexecutarea îi este imputabilă debitorului iar în cazul în care debitorul va dovedi o cauză străină va fi exonerat de plata clauzei penale.
Neexecutarea obligației contractuale nu este imputabilă societății pârâte întrucât aceasta se datorează lipsei de materie primă de pe piața petrolieră în perioada noiembrie -decembrie 2006, situație pe care societatea nu avea cum să o prevadă la momentul încheierii contractului.
În vederea îndeplinirii obligației asumate prin contract societatea a luat legătura cu furnizorul de materie prima cu care avea contract, respectiv SA, cât și cu alte rafinării din țară care furnizează materii prime.
În cauză nu se poate reține vina apelantei debitoare, aceasta dovedind cauza străina, exoneratoare de plata a clauzei penale.
În mod greșit a fost respinsa cererea de chemare în garanție întrucât, așa cum rezulta din dispozițiile art.60 Cod de procedura civila nu este necesar ca raporturile juridice dintre părți să derive din același raport juridic.
Intimatul reclamant Ministerul Apărării și-a precizat poziția procesuală în întâmpinare în sensul respingerii apelului susținând ca pârâta, în calitate de furnizor, nu a respectat termenele de livrare a combustibilului. Arată intimatul că la conciliere, pârâta nu a contestat sumele cu titlu de penalități pentru neexecutare sub aspectul întinderii acestora dar a solicitat eșalonarea plății acestora. În fața instanței, pârâta a invocat existența cazului fortuit ca și cauză exoneratore de răspundere dar nu a probat intervenția acestuia.
În întâmpinarea formulata SC SA a solicitat respingerea apelului susținând că pârâta nu poate fi exonerata de răspundere contractuala.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate din prisma criticilor formulate curtea apreciază nefondat apelul pentru următoarele considerente:
Relațiile comerciale dintre cele doua părți litigante s-au derulat în baza contractelor de furnizare de combustibil lichid ușor tip III nr. G 6319/21.11.2006 respectiv contractul de furnizare nr.118/24.11.2006, prin care societatea pârâtă s-a obligat să livreze produsele contractate în cantitatea, calitate, caracteristicile și termenul, prevăzute în anexele la aceste contracte.
Potrivit clauzelor stabilite de comun acord de către cele două părți termenul maxim de livrare al mărfii a fost fixat la 19.12.2006 respectiv, 20.12.2006, iar termenele de finalizare a contractelor la datele de 31.12.2006, respectiv 27.12.2006 (clauza 2.1 (4) respectiv în anexa nr.3.
Totodată, părțile au convenit prin clauza 20.20 (4) respectiv 19.3 (1) că, pentru neexecutarea parțială sau totală a livrării produsului contractat la data expirării perioadei de valabilitate a contractului, achizitorul - în speță, reclamantul - să perceapă penalități de neexecutare de 5% din valoarea cu a produsului nelivrat.
Întrucât pârâta SC SA nu a respectat termenele de livrare stabilite, reclamantul a procedat la notificarea pârâtei iar ulterior, părțile au realizat procedura concilierii.
Conform mențiunilor din procesele verbale de conciliere depuse la dosar, societatea pârâta a justificat întârzierea în livrarea combustibilului de existența crizei de materie primă însă, nu a făcut dovada ca a notificat achizitorul cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de livrare aducându-i la cunoștință acest aspect deși, art.19.2 din contractul G 6319/2006 stipula expres această obligație.
Debitorul nu este responsabil de neexecutarea sau executarea tardiva a obligației sale, când acestea sunt datorate unei cauze străine de fapta debitorului (art.1082,1083 Cod civil).
Cazul fortuit este un eveniment cauzal intern, ale cărui efecte se produc independent de voința celui chemat a răspunde dar, presupune imposibilitatea de a prevedea rezultatul păgubos.
În practica și literatura juridică s-a stabilit ca un eveniment poate fi apreciat caz fortuit atunci când îndeplinește cumulativ două condiții: să nu fi fost previzibil în mod normal și să fi creat o ce a făcut executarea imposibilă.
Faptul că executarea a devenit mai grea sau mai oneroasa pentru debitor nu îl exonerează pe acesta de îndeplinirea obligației asumate.
Așa cum rezultă din actele dosarului, pârâta a fost notificată despre lipsa de materie primă pe piața petrolieră încă din luna iunie 2006, (aspect necontestat de către pârâtă) iar în condițiile în care termenul de livrare era abia în luna decembrie, cauza imprevizibilă invocata nu este nicicum justificată.
Totodată, se reține că pârâta a livrat combustibilul cu întârziere, nerespectând termenul contractual, iar în condițiile în care executarea obligației a fost doar temporizată lipsa materiei prime de pe piață nu se circumscrie cazului fortuit.
Nu poate fi reținută apărarea pârâtei în sensul că neexecutarea obligațiilor contractuale dintre părțile din prezenta cauză au fost determinate de culpa SA care, nu a livrat cantitatea de combustibil solicitată. Așa cum judicios a reținut prima instanță contractul încheiat cu SC nu prevedea termene fixe de executare ci, livrarea se efectua în urma comenzii (filele 154-raspunsul la interogatoriu și înscrisurile depuse) iar pârâta nu a dovedit faptul că a făcut în timp util comanda dar, combustibilul nu i-a fost livrat.
Pentru nerespectarea obligațiilor din contract partea în culpă va răspunde sub forma penalităților, atunci când părțile au convenit, să insereze o clauză penală.
Cum, părțile de comun acord, au stabilit, în contractele de livrare de combustibil încheiate, că pentru neexecutarea livrării produsului la termenele stabilite furnizorul va achita penalități de întârziere Curtea constată că, în mod corect prima instanță a obligat pârâta la plata penalităților reținând neexecutarea obligației în termenul contractual.
Și critica referitoare la cererea de chemare în garanție se reține ca fiind neîntemeiată. Cererea de chemare în garanție are ca scop sa asigure celui căzut în pretenții posibilitatea de a se despăgubi de la partea de la care a dobândit dreptul.
Ori, așa cum deja s-a reținut în prezentele considerente, pârâta nu a dovedit că nelivrarea în termen a combustibilului a fost determinată de neonorarea la timp a materiei prime de către SC SA. Având în vedere raporturile contractuale diferite existente între părți în mod corect prima instanță a reținut că, chemata în garanție nu este ținută de vreo garanție sau despăgubire față de pârâtă.
Față de aceste considerente, apreciind că, în mod corect prima instanță a soluționat cauza cu judecata căreia a fost învestita, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de către SC SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul comercial d eclarat de pârâta SC SA cu sediul social în comuna, Șoseaua B-U, Km. 2. Corpul A, județul I, împotriva sentinței civile nr.1559/COM/11.06.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant MINISTERUL APĂRĂRII - REPREZ. 02494 TÂRGOVIȘTE, cu sediul în B,- - 5, sector 5, intimat - chemat în garanție SC SA, cu sediul în B,-, sector 1, având ca obiect pretenții.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
03 februarie 2009
jud.fond. I
red.dec.jud. - 31.03.2009
5ex./13.04.2009
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Monica Costea
