Spete pretentii comerciale. Decizia 117/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 117/COM
Ședința publică din data de 2 iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 2: Elena Carina Gheorma
Grefier - - -
S-au luat în examinare apelurile comerciale formulate de apelanta reclamantă - TRANS SRL - cu sediul în B,-, județul B și sediu procesual ales la ", G, și Asociații" cu sediul în G,-,. 3B,.58, județ și de apelanta pârâtă - SRL - cu sediul în T,-, județul, împotriva Sentinței civile nr.2383/C din 18 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosar nr-, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 25 iunie 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 2 iulie 2008 când s-a pronunțat prin prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra apelurilor comerciale de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 4.09.2007 și înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr-, reclamanta TRANS RL. Bas olicitat obligarea pârâtei T la plata sumei de 125.201,41 lei reprezentând: 98.857,31 lei contravaloare prestații transport nisip, dobânda legală în sumă de 10.681,81 lei, 14.268,29 lei reprezentând contravaloare nisip neachitat și 1403 lei dobânda legală aferentă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între cele două părți s-au derulat relații comerciale pe parcursul anului 2006, reclamanta a prestat servicii în folosul pârâtei reprezentând transport nisip în baza comenzii pârâtei, servicii pentru care s-au emis facturi fiscale ce nu au fost achitate în totalitate. A mai arătat reclamanta că a vândut pârâtei o cantitate de nisip de 2184 tone pentru care a emis factură fiscală ce nu a fost achitată de pârâtă.
Pârâta, prin note scrise, a invocatexcepția prematurității cereriide chemare în judecată pentru lipsa procedurii prealabile prev. de disp. art. 7201Cod proc. civ. motivat de faptul că toate actele depuse la dosar privind concilierea se referă la un alt litigiu ce a existat între părți la Curtea de Apel Galați, litigiu la care reclamanta a renunțat, precum șiexcepția prescripției dreptului la acțiuneal reclamantei întrucât termenul de prescripție în cauză este de 1 an, potrivit art.954 cod comercial, fiind vorba despre un contract de navlosire de transport mărfuri contra unui navlu sau chirie.
Prin Sentința civilă nr.2383/C/18.12.2008 Tribunalul Tulceaa admis în parte acțiunea, a obligat pârâta la plata sumei de 98 857,31 lei, reprezentând c/val. prestații neachitate către reclamantă plus dobânda legală ce se va calcula până la achitarea debitului, a respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 14.268,29 lei și dobânda legală aferentă, a respins ca nefondate excepțiile invocate de pârâtă și a obligat pârâta la plata sumei de 3200 lei reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantă.
Prin Încheierea din data de 19.02.2008 prima instanță, admițând cererea reclamantei, a lămurit înțelesul dispozitivului sentinței pronunțate în sensul dobânda legală aferentă sumei de 98.857,31 lei, la care a fost obligată pârâta SRL T, va fi calculată de la data de 11 aprilie 2006, pentru suma de 6344,33 lei, de la data de 3 mai 2006 pentru suma de 45.731, 7 lei și de la data de 20 iunie 2006 pentru suma de 46.781,28 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta a dovedit îndeplinirea procedurii de conciliere cu înscrisurile depuse la dosar, solicitând în cadrul unei alte întâlniri cu pârâta și concilierea pretențiilor rezultate din facturile ce fac obiectul cauzei de față; la 21 martie 2007 s-a încheiat procesul verbal de conciliere în care s-a consemnat lipsa reclamantei, astfel încât, cu adresa nr.215/29.08.2006 a fost comunicată pârâtei invitația la o conciliere directă pentru data de 14 septembrie 2007 la sediul reclamantei, invitație ce nu a fost urmată de pârâtă.
S-a mai reținut că, prin modul în care s-a realizat convocarea, procedura prealabilă nu este afectată din punct de vedere al valabilității decât dacă pârâtul invocă până la prima zi de înfățișare faptul că a suferit o vătămare urmând să facă dovada vătămării.
În ce privește prescripția dreptului la acțiune,s-a apreciat că, față de modul de derulare a operațiunilor comerciale dintre părți și înscrisurile depuse la dosar, respectiv comandă, facturi, procese verbale, în cauză nu s-a încheiat un contract de închiriere nave, ci între părți s-au desfășurat operațiuni de transport naval în baza comenzii T, de către transportatorul, cărăușul B, reclamanta din acțiune, iar acțiunea transportatorului împotriva beneficiarului transportului pentru recuperarea contravalorii prestației de transport ce nu este achitată de bunăvoie, nefiind supusă unui termen special de prescripție, este supusă termenului general de prescripție de 3 ani.
Pe fondul cauzei, a reținut prima instanță că între părți s-au derulat operațiuni comerciale privind transport nisip de către reclamantă în baza comenzii pârâtei, prestații de servicii pentru care reclamanta a întocmit facturi în vederea încasării contravalorii acestor prestații, neachitate de pârâtă.
Cum pârâta nu a dovedit că aceste transporturi nu au fost efectuate sau că suma pretinsă nu este datorată sau că a fost achitată, instanța a constatat că primul capăt al acțiunii este întemeiat, astfel că a obligat pârâta la plata sumei de 98.857,31 lei reprezentând contravaloare prestații transport conform celor trei facturi fiscale cu nr. -, nr. -, -, precum și dobânda legală ce se va calcula până la data achitării integrale a acțiunii.
A respins ca neîntemeiat cel de-al doilea capăt de cerere, cu motivarea că din niciun document aflat la dosar nu rezultă că reclamanta a vândut pârâtei nisip pentru care solicită contravaloarea, singura factură fiscală referitoare la achiziționarea nisipului de Dunăre fiind la fila 12/15 și se referă la achiziționarea nisipului de către reclamantă de la 98 Hârșova - C, iar factura fiscală fila 13/16 întocmită pe numele pârâtei în calitate de cumpărătoare nu este semnată, însușită de pârâtă în nici un mod.
Împotriva sentinței menționate au declarat apel atât reclamanta - TRANS SRL cât și pârâta - SRL, care au criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică.
Apelanta - pârâtă - SRLa susținut nelegalitatea hotărârii sub următoarele aspecte:
1. instanța a încălcat dreptul de apărare al pârâtei privând-o de posibilitatea de a administra probe pe fondul cauzei. Astfel, deși s-au pus concluzii doar pe excepțiile invocate de pârâtă, instanța s-a pronunțat și pe fond;
2. în mod greșit s-a reținut îndeplinirea procedurii de conciliere. Pretențiile din prezenta cauză au făcut obiectul dosarului nr.116/2006 al Curții de arbitraj G, însă reclamanta a renunțat la judecată prin cererea din 21.03.2006. Din verificarea registrului de intrări al societății rezultă că după data de 31.08.2006 singurele primiri se referă la facturile fiscale -/31.07.2006 și -/1.07.2006, ultima făcând obiectul litigiului de față. Dacă s-ar admite, ipotetic, că procedura a fost expediată la 31 august și a fost primită de apelanta - pârâtă la data de 1 septembrie, termenul legal de conciliere ar fi fost după 17 septembrie și nu la 14 septembrie cum a susținut reclamanta, ceea ce înseamnă că procedura nu ar fi îndeplinită. Mai mult, pretinsa notificare și procesul verbal de conciliere sunt întocmite pentru SRL cu sediul în T, 22, ori sediul societății se află în T, - 44, adresă la care reclamanta i-a expediat în perioada respectivă corespondența. De asemenea, concilierea realizată la data de 21.03.2007 este nelegală deoarece reclamanta nu s-a prezentat la conciliere și nu a întocmit un înscris în acest sens conform dispozițiilor legale.
3. hotărârea este nelegală deoarece a intervenit prescripția dreptului la acțiune. Conform art.954 cod comercial termenul de prescripție este de 1 an deoarece prestațiile navale sunt în fapt contracte de navlosire, adică contracte de transport de mărfuri contra unui navlu sau chirie.
Apelanta - reclamantă - TRANS SRLa criticat hotărârea sub aspectul respingerii celui de-al doilea capăt de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata sumei de 14.268,29 lei reprezentând contravaloare nisip neachitat și a dobânzii legale aferente începând cu data de 14.06.2006 și până la plata efectivă.
A susținut apelanta că a făcut dovada efectuării pentru pârâta - SRL a transportului naval pe Dunăre, astfel că în mod corect aceasta a fost obligată la plata contravalorii prestațiilor de transport. În mod greșit, însă, prima instanță a respins cel de-al doilea capăt de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata nisipului de Dunăre pe care aceasta l-a achiziționat de la reclamantă.
În motivarea respingerii acestui capăt de cerere instanța a avut în vedere factura fiscală nr.-/01.07.2006 prin care se face dovada că - 98 SRL a vândut către - Trans SRL cantitatea de 2184 tone nisip la prețul total de 7.536,98 lei. Ori, în această factură se specifică ca mijloc de transport barja 1569 și barja 2039, aceste mijlopace de transport, precum și cantitatea de nisip achiziționată regăsindu-se și în procesele verbale de constatare nr.366/14.06.2006, care fac dovada că reprezentanții - Trans SRL au predat delegatului - SRL aceeași cantitate de nisip.
Astfel, consideră apelanta - reclamantă că și-a executat obligațiile ce-i reveneau în cadrul contractului de vânzare-cumpărare a cantității de 2184 to nisip, spre deosebire de pârâtă care nu a făcut dovada executării obligației de plată a prețului.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate și în raport de probele administrate în cauză, Curtea reține că apelul declarat de - SRL este fondat în parte.
Astfel, din verificarea încheierii din data de 6.12.2007, respectiv a concluziilor orale prezentate de părți cu ocazia dezbaterilor, dar și a concluziilor scrise depuse de acestea în termenul de amânare a pronunțării, rezultă că la termenul menționat s-au purtat discuții doar asupra excepțiilor invocate de pârâta - SRL, fără ca dezbaterile să privească fondul cauzei. Într-o atare situație, Curtea apreciază că prima instanță, pronunțându-se asupra fondului fără a intra în cercetarea acestuia, a încălcat principiul contradictorialității și totodată dreptul la apărare al pârâtei, împrejurare ce atrage desființarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare potrivit art.297 alin.1 Cod de procedură civilă.
Față de o astfel de soluție, Curtea consideră că nu se mai impune cercetarea motivelor invocate de apelanta reclamantă - Trans SRL, motive care vizează însuși fondul cauzei.
Cu privire la excepțiile invocate de apelanta pârâtă, Curtea constată că excepția prematurității cererii de chemare în judecată este nefondată, reclamanta făcând dovada că a inițiat procedura de conciliere cu pârâta, atât prin notificarea transmisă la data de 31.08.2006, cât și prin invitația la conciliere pentru data de 21.03.2007.
Scopul concilierii prevăzute de disp. art.720/1 Cod de procedură civilă este acela ca reclamantul să încerce, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, soluționarea litigiului prin înțelegere cu pârâtul. De aceea, nerespectarea termenelor de conciliere și a formelor impuse de lege nu ar putea să atragă decât o eventuală nulitate relativă a procedurii de conciliere, în condițiile dovedirii unei vătămări de către pârâtă. Ori, în ciuda demersurilor efectuate de reclamantă, este cert că pârâta nu a recunoscut și s-a opus pretențiilor acesteia, scopul concilierii directe neputând fi atins.
De asemenea, excepția prescrierii dreptului la acțiune este nefondată. Convențiile încheiate de părți nu pot fi calificate ca fiind contracte de navlosire. este un contract prin care armatorul se angajează ca, în schimbul unui tarif denumit navlu, să pună la dispoziția navlositorului o navă în bună stare de navigabilitate și să o mențină în această stare până la data expirării contractului. În cazul navlosirii este obligatorie încheierea contractului în formă scrisă. În cauză, convențiile încheiate între reclamantă și pârâtă, materializate în comandă urmată de executare, nu reprezintă contracte de navlosire, respectiv de închiriere de nave pentru a fi sub incidența disp. art.954 Cod comercial, astfel că termenul de prescripție aplicabil este termenul general de 3 ani.
Pentru considerentele expuse, urmează a admite apelurile în baza art.297 alin.1 Cod de procedură civilă și a desființa hotărârea cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile formulate de apelantele- TRANS SRL - cu sediul în B,-, județul B și sediu procesual ales la ", G, și Asociații" cu sediul în G,-,. 3B,.58, județ și - SRL - cu sediul în T,-, județul, împotriva Sentinței civile nr.2383/C din 18 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosar nr-.
Desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 iulie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
jud. fond:
red.dec. jud.
5 ex/24.07.2008
Dosar nr-
Data 25.07.2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
CĂTRE
TRIBUNALUL TULCEA
Vă înaintăm alăturat dosarul cu nr. mai sus menționat întrucât prindecizia civilă nr. 117/com/02.07.2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚAau fost admise apelurile declarate de - TRANS SRL și - SRL, împotriva Sentinței civile nr.2383/C din 18 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosar nr-, s-a desființat sentința apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe
Dosarul conține _____ file.
PREȘEDINTE DE COMPLET
GREFIER
Președinte:Adriana GherasimJudecători:Adriana Gherasim, Elena Carina Gheorma
