Spete pretentii comerciale. Decizia 186/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.186/COM
Ședința publică de la 17 noiembrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Erol Geli
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul comercial formulat de pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul ales în B,--11, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 446/COM/22.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - -, cu sediul în C,-,.1, județ C, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata - reclamantă - - C reprezentată de avocat, în baza delegației de substituire nr.4/14.11.2008 dată de av., lipsind apelanta-pârâtă AVAS
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform disp. art.87 și urm. din Codul d e procedură civilă.
Apelul este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru, potrivit prevederilor art.86 din OUG 51/1998.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul intimatei arată că nu are alte cereri de formulat apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, socotindu-se lămurită în conformitate cu disp. art.150 Cod procedură civilă, declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul, avocat susține concluzii de respingerea apelului ca nefondat pentru considerentele expuse în concluziile scrise depuse la dosar și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța lasă dosarul în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față;
1. Obiectul și părțile litigiului
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța - Secția comercială sub nr-, reclamanta - "" - a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și a solicitat ca, prin hotărâre judecătorească: - să se stabilească cuantumul prejudiciului ce i-a fost cauzat ca urmare a restituirii, în natură, către foștii proprietari, a imobilului situat în C, Str. - cu Str. - -, compus din construcție, etaj 1 (cu excepția apartamentului format din trei camere și dependințe, proprietar ), etajul 2, mansarda, pod și terase și a imobilului situat în C,-, etaj 1, descris conform raportului de expertiză (apartament compus din 3 camere și dependințe); - să se dispună obligarea pârâtei la plata cuantumului prejudiciului cauzat ca urmare a restituirii, în natură, către foștii proprietari, a imobilelor menționate la capătul I al cererii de chemare în judecată și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta - "" - susținut că, în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile,s- au restituit proprietarilor cele două imobile. În cauză, sunt incidente prevederile art. 324din Legea nr. 99/1999, care obligă instituțiile publice implicate să asigure repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate sau în curs de privatizare, prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat.
A învederat reclamanta că, urmare a hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, imobilele au ieșit din patrimoniul său, iar prejudiciul suferit este echivalentul valorii de circulație a acestora, care va fi stabilită prin expertiză de specialitate.
În calitate de instituție publică implicată, are obligația de a plăti despăgubiri care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului suferit. A mai precizat reclamanta că nu a dat curs invitației sale de a stabili, de comun acord, cuantumul daunelor.
În drept, reclamanta a invocat: art. 324din Legea nr. 99/1999; art. 30 alin. 3 din Legea nr. 137/2002; art. 112 și urm. Cod procedură civilă; art. 274 Cod procedură civilă.
Pe calea întâmpinării, pârâta a invocat excepția de prescripție a dreptului la acțiune al reclamantei.
Pe fond, pârâta a învederat, în esență, următoarele:
Înainte de vânzarea pachetului de acțiuni deținut de la - "" -, un număr de acțiuni reprezentând 40,2157% din capitalul social al celei din urmă era deținut de 1.
Existând două instituții implicate în privatizarea - "" -, poate fi chemată în judecată pentru plata despăgubirilor, numai în raport de procentul de acțiuni deținut și vândut și numai dacă se va stabili că, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, valoarea celor două imobile a fost avută în vedere la calcularea prețului acțiunilor.
În condițiile în care valoarea imobilelor nu se regăsește în aceea a acțiunilor vândute, dispozițiile art. 324nu mai sunt aplicabile.
Încălcând principiul justei despăgubiri, reclamanta solicită obligarea la despăgubiri reprezentând valoarea de piață a imobilului restituit.
Prețul plătit de cumpărător și încasat de către instituția publică implicată a reflectat valoarea contabilă a activelor.
Despăgubirea trebuie să aibă în vedere prețul încasat, deci implicit valoarea contabilă care a stat la baza calculului prețului, și nu valoarea de piață.
Prin statuarea obligației de despăgubire, legiuitorul nu putea urmări decât acordarea de drepte despăgubiri, instituția publică implicată fiind ținută numai la plata valorii contabile a imobilelor. Acest aspect este întărit de precizarea făcută în conținutul art. 30 din Legea nr. 137/2002.
Prin încheierea pronunțată la data de 17.04.2007, instanța a respins excepția de prescripție a dreptului la acțiune al reclamantei invocată de pârâta
În vederea soluționării acțiunii, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică imobiliară propuse de reclmanta - "" -.
Față de concluziile raportului de expertiză, reclamanta a majorat valoarea obiectului acțiunii la suma de 3.731.000 lei.
2. Hotărâtea Tribunalului
Prin sentința civilă nr.446/com/2008 Tribunalul Constanța, Secția comercială a admis acțiunea reclamantei; a constatat că prejudiciul cauzat acesteia prin restituirea imobilului situat în C, Str. - cu Str. - -, compus din construcție etaj 1 are o valoare de 3.731.000 lei; a obligat pârâta AVAS să plătească reclamantei suma de 3.731.000 lei cu titlul de despăgubiri precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a dispune astfel a reținut, în esență,prima instanță că sunt aplicabile dispozițiile art. 324alin. 3 din OUG88/1997, modificată și completată prin Legea 99/1999 și art.30 alin. 3 din Legea 137/2002, contractul de vânzare cumpărare acțiuni nr.34/2000 fiind încheiat anterior intrării în vigoare a acestui din urmă act normativ.
S-a statuat de către prima instanță că prejudiciul produs reclamantei se stabilește în raport de valoarea de circulație a imobilelor și are o valoare de 3.731.000 lei iar dispozițiile art.23 și art.30 din Legea 137/2002 nu-și găsește aplicarea în cauză.
2. Apelul
Împotriva acestei hotărâri,în termen legal a declarat apel pârâta criticând-o sub aspectul greșitei soluționări a excepției prescripției dreptului la acțiune dar și pe fondul pricinii.
S-a arătat,în esență că, dreptul reclamantei la despăgubiri este un drept special reglementat de dispozițiile Legii - modificată și completată, prescris în speță prin raportare la momentul nașterii dreptului - anume punerea în posesie la 1.04.2004 (imobilul nr.1) și 29.04.2004 ( imobilul nr.2).
Pe fondul cererii s-a criticat acordarea despăgubirilor la nivelul valorii de circulație a imobilelor și nu la valoarea contabilă creându-se o situație neechitabilă pentru stat ce va trebui să plătească astfel mai mult decât a încasat ca urmare privatizării societății.
Intimata a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
3. Curtea
Referitor la critica privind greșita soluționare a excepției invocate, Curtea va reține ca aceasta este nefondată.
Aceasta pentru că, așa cum de altfel, corect a reținut și prima instanță, față de temeiul de drept invocat în susținerea excepției prescripția dreptului la acțiune, anume dispozițiile art.3228din OUG88/1997, modificată și completată prin Legea 99/1999, acesta a fost abrogat prin art. 56 din Legea 137/2002,astfel că apărarea formulată nu poate fi primită.
Nici critica ce vizează fondul pricinii nu poate fi împărtășită de instanța de apel pentru considerentele:
Prevederile alin.2 din art. 32.4 statuează obligația instituților publice de a achita societăților comerciale o despăgubire care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea imobilelor în natură.
Apărările apelantei, în sensul că despăgubirile solicitate au un cuantum exagerat, datorită raportării acestora la valoarea de piață a imobilului, nu pot fi primite. Este evident că, deși nu există nicio mențiune expresă în art.324din Legea nr.99/1999, cuantumul acestor despăgubiri se circumscrie valorii de piață, întrucât societatea, dacă ar fi înstrăinat acest imobil, l-ar fi valorificat la valoarea existentă în acel moment pe piața imobiliară.
Noțiunile de despăgubire și reparare a prejudiciului cauzat vizează daunele interese care, prin raportare la prevederile art.1084 din Codul Civil, cuprind atât pierderea suferită, cât și beneficiul nerealizat, care se va calcula până la momentul ieșirii imobilului din patrimoniul societății comerciale prejudiciate.
Drept urmare, acordarea în speță a valorii de piață a imobilului, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul cauzat, nu echivalează în niciun caz cu o îmbogățire fără temei legitim, ci constituie expresia reparării integrale a prejudiciului cauzat apelantei reclamante.
Totodată, nu poate fi în discuție o îmbogățire fără temei legitim, întrucât apelanta reclamantă nu și-a mărit în nicio modalitate patrimoniul, despăgubirea primită reprezentând repararea daunei suferite pentru ieșirea din patrimoniul sau a imobilului restituit,iar pentru dobândirea acestei despăgubiri există un temei legitim, respectiv prevederile Legii nr.99/1999.
Nu poate fi primit nici considerentul conform căruia, prin obligarea la plata despăgubirilor se cauzează un prejudiciu bugetului statului, întrucât executarea unei obligații legale nu poate fundamenta cauzarea vreunui prejudiciu.
Cu privire la invocarea de către apelantă a dispozițiilor art.30.1 din Legea nr.137/2002, acestea nu au incidență în cauză, întrucât au fost introduse urmare a abrogării nr.324din nr.OG88/1997, în condițiile în care prin contractul de vânzare-cumpărare instituția publică - parte convine despăgubiri pentru prejudiciile sau daunele cauzate societăților comerciale.
În speță, această dispoziție legală nu are nicio relevanță. Contractul s-a încheiat în anul 2000, anterior intrării în vigoare a Legii nr.137/2002, tocmai de aceea dispozițiile care reprezintă temeiul juridic al cererii formulate de - - și pe care își fundamentează pretențiile sunt în vigoare potrivit art.30.3.
Față de cele arătate Curtea va respinge, în temeiul disp. art. 296 Cod procedură civilă,apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECI D E
Respinge ca nefondat apelul comercial formulat de pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul ales în B,--11, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 446/COM/22.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - -, cu sediul în C,-,.1, județ C, având ca obiect pretenții.
Obligă apelanta-pârâtă la plata către intimata - reclamantă a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată aferente apelului.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
02 decembrie 2008
Jud.fond.
red.dec.jud.-8.01.2009
tehnored.Gref.
5ex/12.01.2009
Președinte:Erol GeliJudecători:Erol Geli, Kamelia Vlad
