Spete pretentii comerciale. Decizia 20/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 20/
Ședința publică din data de 04 februarie 2008
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea apelurilor formulate de reclamanta și de pârâta SC ROMÂNEASCĂ SA împotriva sentinței civile nr. 1321/05.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâtă avocat, lipsă fiind reclamanta.
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Curtea, constatând că reclamanta apelantă a fost legal citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în valoare de 2640,26 lei și timbru judiciar de 0,5 lei, sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat, invocă din oficiu, excepția de netimbrare a apelului formulat de către aceasta și acordă cuvântul pe excepția invocată.
Reprezentantul pârâtei solicită admiterea excepției și anularea apelului formulat de reclamanta.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea apelului formulat de pârâta SC ROMÂNEASCĂ SA.
Reprezentantul pârâtei solicită admiterea excepției invocate și anularea apelului formulat de către reclamanta ca netimbrat. Solicită admiterea apelului său, modificarea în parte a hotărârii apelate, în sensul respingerii cererii de acordare a cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 1000 lei, arătând că pârâta a manifestat bună credință, că a achitat suma de 1933 Euro care se află la acest moment în contul reclamantei, motiv pentru care consideră că nu trebuie să fie obligată la plata acestor cheltuieli. Solicită să se facă aplicarea dispozițiilor art. 275 Cod procedură civilă, având în vedere că pârâta a fost de acord cu admiterea în parte a acțiunii. Solicită de asemenea, să îi fie acordate cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1321/05.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC -SUCURSALA T, a obligat pârâta la plata sumei de 1933 euro. a respins în rest pretențiile și a obligat pârâta la cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că reclamanta, în contradictoriu cu pârâta SC -SUCURSALA T, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 65.000 euro reprezentând contravaloarea bunurilor mobile și imobile asigurate conform poliței de asigurare seria -, nr.-/6.09.2005, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta polița de asigurare mai sus indicată, asigurându-și clădirea pentru suma de 50.000 euro iar bunurile mobile pentru suma de 40.000 euro, perioada de asigurare fiind 8.09.2005-7.09.2006. Prima totală de asigurare în sumă de 257 euro a fost achitată integral anticipat.
La data de 9.02.2006 imobilul a fost distrus în parte de către numiții și iar bunurile aflate în imobil au fost sustrase și distruse în totalitate de către aceștia. Ca urmare, reclamanta arată că s-a adresat -ului pentru despăgubiri însă i s-a oferit doar suma de 1933 euro pe care a refuzat- Persoanele care au distrus imobilul și bunurile mobile au fost condamnate prin sentința penală nr. 1894/26.06.2006 pronunțată în dosarul nr. 4181/2006 al Judecătoriei Timișoara, sentință rămasă definitivă.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond pârâta a solicitat respingerea cererii formulate, cu motivarea că a încheiat cu reclamanta un contract de tip AE (acoperire extinsă asupra bunurilor mobile existente în imobil) și nu de tip AC (acoperire cuprinzătoare) în care se includea și riscul de vandalism săvârșit de alte persoane, arătând că la data de 13.02.2006 reclamanta a înregistrat o înștiințare scrisă prin care îi aducea la cunoștință faptul că la 10.02.2006 autori neidentificați au pătruns prin acoperiș în pod, spărgând ușa podului, și distrugând prin incendiere bunuri aflate în interiorul casei proprietate personală, casă situată în loc. nr.234, jud. T, pentru care a încheiat un contract de asigurare facultativă, seria - nr.-/6.09.2005.
În urma acestei înștiințări de daună s-au constituit două dosare cu nr. 428/F//5.097/2006 privind pagube produse la clădiri și 429/F//5.098/2006 privind pagube produse la bunuri casnice. Ca urmare, la data de 15.02.2006 la fața locului s-a deplasat pentru constatarea celor susținute prin înștiințare inspectorul care în prezența a 2 martori asistenți a încheiat procesul verbal de constatare a pagubelor produse la clădiri și la bunurile mobile asigurate facultativ, consemnându-se incendierea imobilului și distrugerea unor bunuri prin incendiere.
S-a mai reținut de către instanța de fond că prin adresa nr.6757/4.05.2006 pârâta i-a comunicat reclamantei faptul că nu îi poate acorda despăgubiri întrucât nu a fost asigurată pentru acte de vandalism, singurul risc asigurat fiind furtul.
Reclamanta s-a constituit parte civilă în dosarul penal în care i s-a admis cererea, iar inculpații au fost obligați către reclamantă la plata sumei de 148.067 euro.
Prin sentința civilă nr. 4126/24.04.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 4375/325/20.03.2005 s-a admis excepția de necompetență materială a judecătoriei și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, cauza fiind reînregistrată la Tribunalul Timiș sub nr.4375/325/18.05.2007.
Astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a încheiat cu pârâta SC ROMÂNEASCĂ un contract de asigurare facultativă a clădirilor pentru asigurarea imobilului din loc. nr.234, jud. T, pentru suma asigurată de 50.000 euro și pentru bunurile mobile din imobilul mai sus identificat pentru suma asigurată de 40.000 euro.
La data de 10.02.2006 imobilul în cauză a fost vandalizat și apoi incendiat de către numiții și identificați ulterior producerii evenimentului.
La data de 13.02.2006 reclamanta s-a adresat asiguratorului cu o înștiințare înregistrată sub nr.2160/13.02.2006 prin care îi aducea la cunoștință pârâtei faptul că imobilul său a fost incendiat iar bunurile mobile sustrase și distruse. În urma sesizării reclamantei s-au întocmit dosarele de daune pentru imobil și pentru bunurile mobile, acordându-i-se reclamantei o despăgubire de 1933 euro, sumă pe care reclamanta a refuzat-o, considerând-o ca fiind derizorie față de valoarea pagubei reale pe care a suferit-
Contractul de asigurare pe care reclamanta l-a încheiat, cu seria - nr.-/ viza asigurarea clădirii, iar la rubrica riscuri acoperite se constată bifată acoperirea extinsă (secțiunea A), la secțiunea B privind asigurarea bunurilor din clădire riscurile acoperite se referă de asemenea la acoperirea extinsă, fiind bifată căsuța privind această acoperire.
Potrivit Condițiilor generale privind contractul de asigurare la cap.3 pct.9.2 riscurile asigurate în acoperirea extinsă includ riscurile de la pct.9.1 respectiv incendiu, trăsnet, explozie, la care se adaugă cutremur de pământ, grindină, ploaie torențială, inundație, uragan, prăbușire sau alunecare de teren.
Distrugerea imobilului și a bunurilor mobile ale reclamantei s-a produs însă ca urmare a actelor de vandalism, paguba creată ca urmare a unor asemenea acte fiind asigurată însă în acoperirea cuprinzătoare (AC), or reclamanta nu a încheiat o asigurare de acest fel.
La punctul 1.26 din cap.1 "" se definește vandalismul ca fiind act de distrugere cu intenție a bunurilor asigurate de către persoane cunoscute sau necunoscute.
Din sentința penală nr.1894/26.06.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara rezultă că cele două persoane care au incendiat și distrus imobilul și bunurile mobile ale reclamantei au fost trimiși în judecată pentru infracțiunea de distrugere cu intenție a bunurilor asigurate, ceea ce înseamnă că cele două persoane au săvârșit acte de vandalism, definite prin contractul de asigurare.
Reclamanta nu a făcut nici un fel de dovezi din care să rezulte că intenția sa a fost de acoperire a unor riscuri care să includă și actele de vandalism și nici că s-a făcut o eroare cu privire la bifarea căsuței privind acoperirea extinsă și nu cea a acoperirii cuprinzătoare.
De asemenea reclamanta nu a contestat că ar fi semnat contractul de asigurare depus la dosarul cauzei în condițiile menționate de către agentul asigurător, situație în care asigurătorul în mod legal i-a oferit reclamantei c/v pentru riscul asigurat în acoperirea extinsă, respectiv furtul unor bunuri în valoare de 1933 euro.
Față de aceste considerente și văzând dispozițiile art. 969 Cod civil, dispozițiile Legii nr.136/1995, instanța de fond a constatat cererea întemeiată în parte și a admis-o, obligând pârâta la plata sumei de 1933 euro, respingând în rest pretențiile. De asemenea, în baza art. 276 Cod procedură civilă a obligat pârâta la cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanta, cât și pârâta SC -SUCURSALA
Prin apelul formulat reclamanta a solicitat admiterea apelului, rejudecarea cauzei și modificarea în tot a hotărârii primei instanțe în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Curtea reține că recursul reclamantei nu este timbrat.
Conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare, pentru termenul de judecată din data de 4 februarie 2008, reclamanta apelantă a fost citată cu mențiunea timbrării recursului cu suma de 2.640,26 lei RON taxă judiciară de timbru și 0,5 lei RON timbru judiciar, sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat, fără ca aceasta să-și îndeplinească obligația până la termenul stabilit de instanță.
Potrivit art. 20 alin.1-3 din Legea nr.146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii.
Dispozițiile de mai sus sunt aplicabile și timbrului judiciar, astfel cum s-a prevăzut prin art. 9 din OG nr.32/2995.
Conform legii, apelul trebuia timbrat cu 2.640,26 lei Ron taxă judiciară de timbru și 0,5 lei Ron timbru judiciar.
Reclamanta apelantă, deși a fost citată cu această mențiune, nu s-a conformat, astfel că în baza textelor legale enunțate, apelul său urmează a fi anulat ca netimbrat.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel și pârâta SC -SUCURSALA T, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii cheltuielilor de judecată la care a fost obligată, solicitând cheltuieli de judecată în cuantum de 42,98 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar achitate în apel.
În motivarea apelului s-a arătat că instanța de fond a reținut în mod corect că sentința instanței de fond este întemeiată, având în vedere dispozițiile condițiilor de asigurare, respectiv că riscul dedus - actele de vandalism săvârșite de către numiții și asupra imobilului și bunurilor mobile asigurate, nu era risc asigurat și că pârâta a despăgubit reclamanta cu suma de 1933 Euro reprezentând despăgubiri acordate ca urmare a riscului de furt, care era asigurat. Arată că prima instanță a reținut că în mod legal i-a oferit reclamantei contravaloarea riscului asigurat în valoare de 1933 Euro.
Pârâta apelantă a arătat că în urma instrumentării dosarului de daună nr. 429/TM/5290/2006 deschis pentru riscul de furt, a achitat reclamantei suma de 1933 Euro, conform dispoziției de plată din data de 24.05.2006, iar prin adresa nr. 6757/04.05.2006, i-a comunicat că în conformitate cu dispozițiile contractului de asigurare, nu poate despăgubi și pretențiile reclamantei pentru actele de vandalism asupra imobilului în cauză. Astfel, reclamanta nemulțumită de suma primită a returnat-o în contul pârâtei, acționând-o pe aceasta în instanță.
Pârâta arată că prin întâmpinarea depusă la dosar pentru data din 24.04.2007 a recunoscut suma datorată și a pus-o la dispoziția reclamantei, fapt pe care l-a reiterat și în concluziile scrise formulate.
Pârâta critică sentința primei instanțe pentru faptul că a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată de 1000 lei, fără a i se reține vreo culpă procesuală, respectiv fără aplicarea dispozițiilor art. 275 Cod procedură civilă, care prevede că pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului, nu va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată. Apreciază că acest articol are aplicabilitate în cauză, întrucât și-a arătat întotdeauna disponibilitatea de a acorda această sumă, ceea ce s-a și întâmplat.
Analizând apelul formulat de pârâta SC ROMÂNEASCĂ SA în baza art. 274 și următoarele Cod procedură civilă, Curtea constată și reține că acesta este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Apelanta consideră că în mod netemeinic și nelegal a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, deoarece a recunoscut prin întâmpinarea depusă la dosar la termenul din 24.04.2007 faptul că datorează suma de 1933 Euro, fără nici o discuție punând această sumă la dispoziția reclamantei, însă aceasta a refuzat să o încaseze.
Mai mult, recurenta susține că și în concluziile pe fond a învederat primei instanțe că dorește în continuare să achite suma de 1933 Euro pârâtei cu condiția ca aceasta să o accepte.
Aceste susțineri sunt nefondate deoarece prin întâmpinarea depusă de pârâta SC -SUCURSALA T la fila 21 dosar fond s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar concluziile scrise nu au fost depuse în fața instanței de fond decât de către reclamantă, nu și de către pârâtă.
În aceste condiții nu se poate reține incidența art. 275 Cod procedură civilă, care dispune că pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului, nu va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată, căci pârâta nu numai că nu a recunoscut aceste pretenții, dar s-a și opus admiterii acțiunii reclamantei așa cum aceasta a fost formulată, considerând-o ca fiind neîntemeiată, motiv pentru care apelul de față urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat apelul declarat de reclamanta, domiciliată în T,-,.A,.3,.15, jud. T, împotriva sentinței civile nr. 1321/05.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta SC ROMÂNEASCĂ SA - SUCURSALA T, cu sediul în T, Consiliul Europei nr.1, jud.
Respinge apelul declarat de pârâta SC ROMÂNEASCĂ SA impotriva aceleiași sentințe.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red./20.02.2008
Dact./20.02.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta
