Spete pretentii comerciale. Decizia 20/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA nr. 20 / Ap DOSAR nr-
Ședința publică din 5 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Fețeanu judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Carmen Bujan
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta Filiala de Furnizare a Energiei Electrice FURNIZARE TRANSILVANIA SUD - Agenția de furnizare a energiei electrice împotriva sentinței civile nr. 113 din 7 februarie 2008, pronunțate de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința publică din 26 februarie 2009, conform încheierii ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în temeiul prevederilor art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru 5 martie 2009.
CURTEA
Constată că prin cererea adresată Tribunalului Covasna la data de 16.11.2007, reclamanta FILIALA DE FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE FURNIZARE TRANSILVANIA SUD - AGENȚIA DE FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE Cas olicitat, în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE "" - REGIONALA DE FERATE B, obligarea la plata sumei de 134.784,49 lei - contravaloarea energiei electrice consumată și neachitată, 12.045,48 lei - penalități de întârziere a plății, 60,08 lei - taxă de deconectare a consumatorului rău platnic de la rețeaua de furnizare a energiei electrice, totalizând 146.890,05 lei. S-a solicitat de asemenea reactualizarea sumei în raport cu rata inflației, cu începere de la data pronunțării până la achitarea integrală a sumei datorate. Reclamanta a solicitat ca penalitățile să curgă în continuare până la achitarea efectivă a contravalorii energiei, fără ca (,) cuantumul acestora să depășească contravaloarea energiei electrice. S-au solicitat și cheltuieli de judecată.
La dezbaterea în fond a cauzei reclamanta și-a micșorat câtimea obiectului primului petit al acțiunii, respectiv suma pe care o pretinde de la pârâtă este de 568,58 lei, specificând că restul petitelor rămân neschimbate.
În fapt, reclamanta a învederat că în baza raporturilor contractuale a furnizat pârâtei energie electrică a cărei valoare este cifrată la 134.784,49 lei, neachitată la termenele stipulate în contract.
În aceste condiții a calculat penalități de întârziere a plății de 12.045,48 lei iar pentru deconectarea de la rețeaua de energie electrică, fiind beneficiar rău platnic, datorează suma de 60,08 lei, cu cheltuieli de judecată rezultate din taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-au indicat ca temeiuri de drept dispozițiile art. 36 Cod comercial și art.969 - 970 Cod civil.
Taxa judiciară de timbru s-a achitat conform dispozițiilor Legii nr. 146/1997 modificată și completată ulterior, cu nr. 76/15.11.2007 și s-au aplicat timbre judiciare de 10,03 lei, anulate la dosar.
În apărare intimata a formulat întâmpinare prin care a susținut respingerea acțiunii reclamantei, arătând că suma datorată de 134.784 lei pentru energia electrică consumată, recunoscută prin actul de conciliere directă, a fost achitată integral prin ordin de compensare. A rămas neplătită o diferență de 568,56 lei - accize, 12.045 lei - penalități de întârziere și 60,08 lei - taxa de deconectare.
Prin sentința civilă nr.113/17.02.2008 Tribunalul Covasnaa admis în parte acțiunea comercială formulată și precizată de reclamanta Filiala de Furnizare a Energiei Electrice - Furnizare Transilvania Sud - Agenția de Furnizare a Energiei Electrice C, în contradictoriu cu pârâta "" - Regionala de Ferate B, și în consecință a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 568,58 lei cu titlu de diferență facturi fiscale pentru energie electrică consumată, cu penalități de întârziere a plății de 12.045,48 lei, respingând restul pretențiilor, inclusiv pentru cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Potrivit contractului încheiat la 12.05.2005, s-a obligat să furnizeze energie electrică la punctul de consum Gara Sf. G, situată în municipiul Sf. G,-, jud.C, în condițiile stabilite prin avizul de racordare nr. 3223/2005 emis de Sf.
În baza acestor raporturi contractuale, în perioada octombrie 2006 - august 2007 pârâta a beneficiat de energie electrică, conform facturilor depuse la filele 11 - 30 din dosar și enumerate în situația întocmită la fila 6, în valoare totală de 279.125,05 lei, la care s-a adăugat suma de 60,08 lei taxă de deconectare și penalități de întârziere a plății de 12.045,48 lei, cuantificate potrivit art. 14 alin.(1) din contract. Din totalul creanței reprezentând energie electrică consumată a rămas neachitată diferența de 134.784,49 lei.
Procesul-verbal de conciliere directă întocmit ca urmare a raporturilor contractuale și înregistrat sub nr.139 din 18.10.2007, semnat de ambele părți litigante, atestă faptul că debitoarea pârâtă s-a angajat ca valoarea restantă de energie electrică de 134.784,49 lei să o plătească prin compensare până la data de 31.12.2007. Penalitățile calculate la valoarea de 12.045,48 lei vor fi achitate în măsura posibilităților financiare după stingerea datoriei la energie.
Față de această înțelegere a părților litigante, pârâta a invocat excepția prematurității acțiunii introductive, asupra căreia a revenit declarând ulterior că renunță la judecată.
Obligația de plată asumată de debitoare se constată că a fost stinsă într-adevăr pe calea procedurii compensării prin ordinele de compensare depuse la filele 72 - 86, cu excepția unei diferențe de 568,58 lei.
Astfel, reclamanta, în ședința de judecată din 7.02.2008 și-a redus pretențiile în raport de pârâtă la diferența neacoperită la care se însumează tariful de deconectare de 60,08 lei, penalitățile de întârziere a plății de 12.045,48 lei, cu cheltuieli de judecată.
În acest context instanța, având în vedere și dispozițiile art. 969 Cod civil, a admis pretențiile reclamantei în parte și a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 568,58 lei diferență de preț energie electrică consumată în perioada 2006 - 2007 și a sumei de 12.045,48 lei penalități de întârziere a plății.
Cât privește taxa de deconectare de 60,08 lei cuprinsă în factura nr.-/9.02.2007, de observat că în situația de la fila 6 aceasta a fost desocotită și avută în vedere la determinarea diferenței rămasă de plată de 134.784,49 lei. Pe de altă parte, acest aspect nu a făcut obiectul concilierii dintre cele două părți, cum se poate constata din procesul-verbal încheiat cu această ocazie. Astfel acest petit a fost respins.
Au fost respinse și pretențiile vizând cheltuielile de judecată rezultate din taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, cerute de reclamantă în considerarea lipsei de culpă procesuală a pârâtei, în accepțiunea statuărilor art. 274 Cod procedură civilă, întrucât reclamanta a semnat procesul-verbal de conciliere prealabilă fără obiecțiuni, ceea ce echivalează cu o acceptare tacită a condițiilor de plată prezentate de pârâtă, condiții care au fost îndeplinite de pârâtă în termenii angajamentului asumat, plătindu-se debitul de 134.784,49 lei până la 31.12.2007 cu excepția diferenței de 568,58 lei.
Mai mult, reclamanta nu a mai stăruit față de acest petit prin cererea de reducere a cuantumului sumelor la care să fie obligată pârâta, ceea ce justifică concluzia unei renunțări tacite.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, solicitând schimbarea în parte în sensul obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, a taxei de deconectare și a actualizării sumei admise în funcție de indicele de inflație.
În motivarea apelului reclamanta arată următoarele:
1. În ceea ce privește cheltuielile de judecată, greșit instanța a considerat că prin semnarea procesului-verbal de conciliere în mod tacit pârâta acceptat condițiile de plată prezentate de pârâtă.
Părțile nu au putut soluționa litigiul pe cale amiabilă, în condițiile în care reclamanta susținea achitarea imediată a sumei datorate iar cealaltă parte susținea achitarea parțială a sumei până la 31.12.2007, iar restul sumei datorate într-o perioadă nedefinită și în măsura posibilităților financiare.
Procesul-verbal de conciliere nu este un proces-verbal de eșalonare al datoriilor de competența CA și nu este o tranzacție.
Instanța se contrazice. Pe de o parte consideră de luat în seamă faptul că pârâta își va achita parțial datoria până la o dată unilateral impusă de către aceasta, însă pe de altă parte constată că tocmai pârâta nu a respectat data unilateral invocată, atâta vreme cât mai acordă reclamantei suma de 568,58 lei ce reprezintă diferență facturi de energie consumată și neachitată, suma neachitată până la data pronunțării 07.02.2008.
2. Instanța a reținut greșit că reclamanta nu a stăruit față de petitul de acordare a cheltuielilor de judecată prin cererea de reducere a cuantumului sumelor, ceea ce ar justifica concluzia unei renunțări tacite la acordarea cheltuielilor de judecată.
În acțiunea introductivă s-au cerut cheltuielei de judecată.
3. În ceea ce privește respingerea capătului de cerere referitor la taxa de deconectare sub motiv că ar fi fost desocotită mai mult, nefăcând obiectul concilierii, apelanta arată că aceasta sumă a făcut obiectul concilierii părților. Prin cererea de chemare la conciliere se specifică expres că suma pretinsă (la acea dată și care ulterior s-a micșorat, fără ca în cuprinsul micșorării să fie și taxa de deconectare achitată de pârâtă) conține și taxa de deconectare. Și în calculația anexă la cererea de chemare în judecată se specifică expres taxa de deconectare.
4. Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere referitor la actualizarea sumei admise, raportata la rata inflației. Aceasta nu are legătură cu penalitățile de întârziere.
Intimata a depus întâmpinare arătând următoarele:
Cererea de chemare în judecată s-a înregistrat la tribunal la data de 16.11.2007, dată la care însă pârâta deja achitase suma de 134.784,49 lei contravaloare energie consumată, prin ordinele de compensare nr. -/ 21.03.2007, 13597/23.10.2007, 14789/8.11.2007 și 14788/8.11.2007, deci contravaloarea energiei consumate era achitată anterior acțiunii. Reclamanta a cerut de rea credință cheltuieli de judecată. Atâta timp cât reclamanta cunoștea achitarea sumei de 134.784,49 lei, cererea acesteia de obligare a pârâtei la plata acestei sume și calculul taxei de timbru la întreaga sumă sunt nejustificate.
În mod corect s-a reținut de instanță că în urma concilierii reclamanta a achiesat la punctul de vedere al reclamantei de a achita suma de 134.784,49 lei până la data de 31.12.2007, conform înscrisului de conciliere semnat fără obiecțiuni de reclamantă, motiv pentru care nu-și avea rostul cererea privind încheierea unui proces-verbal de eșalonare a datoriilor, perioada propusă de pârâtă pentru achitarea sumei fiind expres specificată până la 31.12.2007 onorată.
Procesul-verbal de conciliere s-a încheiat la 18.10.2007, debitul de 134.784,49 lei s-a achitat la data de 8.11.2007, iar acțiunea s-a înregistrat la 16.11.2007, deci înainte de a se împlini 30 zile de la data prezentării pârâtei la concilieri și după 8 zile de la achitarea debitului.
Examinând sentința atacată în raport cu probele administrate, cu motivele de apel formulate, Curtea constată că apelul este fondat.
În mod greșit s-a respins capătul de cerere referitor la taxa de deconectare sub motiv că ar fi fost desocotită. Prin cererea de chemare la conciliere se specifică expres că suma pretinsă (la acea dată și care ulterior s-a micșorat, fără ca în cuprinsul micșorării să fie și taxa de deconectare achitată de pârâtă) conține și taxa de deconectare. Și în calculația anexă la cererea de chemare în judecată se specifică expres taxa de deconectare. De asemenea, prin întâmpinarea aflată la fila 60 dosar fond pârâta arată că mai are de achitat doar suma de 568,56 lei contravaloare energie, 12.045 lei penalități de întârziere și 60,08 lei taxa de deconectare.
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere referitor la actualizarea sumei admise, raportată la rata inflației, deși prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat aceasta datorată în baza art.1084 cod civil care arată că daunele interese cuprind pierderea suferită și beneficiul de care a fost lipsit creditorul.
Abrogarea Decretului nr.311/1954 a determinat caducitatea dispozițiilor art. 1088 Cod civil care prevăd că la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală.
În această situație actualizarea sumelor prin aplicarea procentului ce reprezintă rata inflației reprezintă o soluție echitabilă, care împiedică prejudicierea creditorului din cauza neîndeplinirii de către debitor a obligației sale contractuale.
Instanța de fond a reținut greșit că reclamanta nu a stăruit față de petitul de acordare a cheltuielilor de judecată prin cererea de reducere a cuantumului sumelor, ceea ce ar justifica concluzia unei renunțări tacite la acordarea cheltuielilor de judecată.
La dezbaterea în fond a cauzei reclamanta și-a micșorat câtimea obiectului primului petit al acțiunii, respectiv suma pe care o pretinde de la pârâtă este de 568,58 lei, specificând că restul petitelor rămân neschimbate, ori prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, deci nu s-a renunțat la cheltuielile de judecată.
În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată, întrucât suma de 134.784,49 lei reprezentând contravaloarea energiei consumate a fost achitată anterior introducerii acțiunii prin compensare, taxa de timbru datorată pentru această sumă nu intră în cuantumul cheltuielilor de judecată.
Pârâta datorează taxa de timbru pentru suma de 568,58 lei reprezentând diferența contravaloare energie electrică neplătită, pentru suma de 12.045,48 lei penalități de întârziere și pentru taxa de deconectare de 60,08 lei, deci în total pentru suma de 12673,64 lei pentru care taxa de timbru este la fond de 844 lei taxa de timbru și 5 lei timbru judiciar, în total 849 lei, iar pentru apel taxa judiciară este 2,05 lei și 0,15 timbru judiciar, corespunzător taxei de deconectare de 60,08 lei.
Față de considerentele mai sus arătate, în baza art. 296 Cod procedură civilă Curtea va admite în parte apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței Tribunalului Covasna, care va fi schimbată în parte în sensul că va fi obligată pârâta să plătească reclamantei și suma de 60,08 lei contravaloarea taxei de deconectare, suma de 849 lei cheltuieli de judecată la fond și 2,2 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite în parte apelul formulat de reclamanta FILIALA DE FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE FURNIZARE TRANSILVANIA SUD - AGENȚIA DE FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE C împotriva sentinței civile nr.113/7.02.2008 pronunțate de Tribunalul Covasna, pe care o schimbă în parte în sensul că:
Obligă pârâta să plătească reclamantei și suma de 60,08 lei contravaloare taxă de deconectare.
Dispune reactualizarea sumei de 12.674,14 lei în funcție de rata inflației cu începere de la data pronunțării și până la achitarea integrală a sumei.
Obligă intimata să plătească apelantei suma de 849 lei cheltuieli de judecată parțiale la fond.
Menține dispozițiile privind obligarea pârâtei la plata sumei de 568,58 lei contravaloare energie electrică și 12.045,48 lei penalități de întârziere.
Obligă intimata să plătească apelantei suma de 2,2 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 5 martie 2009.
Președinte JUDECĂTOR 3: Liliana Dobrogeanu
- - - -
Grefier
- -
Red.LF/6.03.2009
Dact.LD/11.03.2009/ 5 ex.
Jud.fond
Președinte:Laura FețeanuJudecători:Laura Fețeanu, Carmen Bujan, Liliana Dobrogeanu
