Spete pretentii comerciale. Decizia 394/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr intern 979/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 394
Ședința publică de la 13 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ruxandra Monica Duță
JUDECĂTOR 2: Mirela Polițeanu
Grefier ---
**************
Pe rol judecarea cauzei comerciale de față, având ca obiect rejudecarea apelurilor, după casare, formulate de pârâtul împotriva Sentinței comerciale nr.13003/09.11.2007 și de reclamantul împotriva Sentinței comerciale nr.5255/11.04.2007, ambele pronunțate de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă apelantul reclamant, personal, asistat de avocat, cu împuternicire avocațială depusă la fila 7 din dosar, lipsind apelantul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că a comunicat dosarul rn- al ÎCCJ în care a fost soluționată cererea de îndreptare eroare materială, pentru a fi atașat dosarului ÎCCJ nr-, după care:
Curtea a constatat, după verificare, că apelurile sunt formulate în termenul legal și acordă părții prezente cuvântul pe eventuale cereri.
Apărătorul apelantului reclamant depune înscris în susținerea recursului, respectiv copia Sentinței civile nr.6846/15.07.2008 a Judecătoriei Sectorului 3 B, ce este cunoscută și de partea adversă și susține că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apelantului reclamant în susținerea recursului și pe apelul formulat de apelantul pârât.
Apelantul reclamant, prin avocat, solicită admiterea apelului său astfel cum a fot formulat și motivat, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de completare a dispozitivului hotărârii cu onorariul de avocat solicitat.
Arată că hotărârea de fond a fost admisă în totalitate dar, deși a solicitat cheltuieli de judecată, pârâtul a fost obligat numai la taxele judiciare, fără onorariu avocațial.
Ulterior, instanța a rejudecat fondul și a dat o soluție contrară primei hotărâri, depășindu-și limitele investirii întrucât s-a pronunțat pe aspecte care nu au fost solicitate.
Pe apelul formulat de apelantul pârât, solicită respingerea acestuia ca nefundat.
Solicită cheltuieli de judecată și depune la dosar notă privind cheltuielile de judecată și dovada achitării onorariului avocațial.
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin sentința comercială nr. 13003 din 9.11.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr- s-a admis cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 24.160,87 lei penalități și de 127.717,26 lei dobânzi, cu cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel s-a reținut că între părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare acțiuni din 17.09.2001, că reclamantul a vândut pârâtului un număr de 2595 acțiuni emise de SC SA Z în schimbul unui preț de 3.779.629.000 lei ROL echivalentul a 125.000 USD) și că prin sentința comercială nr. 1094/7.03.2005 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, rămasă irevocabilă, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului suma de 92.144 USD cu titlul de preț. Cererile referitoare la dobânzi și penalități au fost respinse ca premature prin respectiva sentință comercială.
S-a mai reținut că sentința comercială nr. 1094/2005 a Tribunalului Bucureștia intrat în puterea lucrului judecat, că potrivit cu clauza penală inserată la articolul 5 din convenția părților, pentru întârzierea la plata prețului peste termenul stipulat în contract, s-au convenit ulterior, cumpărătorul datorează daune moratorii de 0,1% pe zi de întârziere, calculate la valoarea ratei sau a sumei neachitate, dar nu mai mult de 60 de zile și că la articolul 7 din contract s-a mai stipulat și un pact comisoriu ce dispune că, în cazul în care cumpărătorul nu-și execută obligațiile, convenția poate fi reziliată cu daune interese după notificarea cumpărătorilor și numai după trecerea celor 60 de zile de la scadență. S-a mai reținut că acțiunea reclamantului este întemeiată și că partea a înfățișat în concret instanței modul de calcul susținut și de adresa nr. XIII/5/4456/6.06.2005 emisă de, pârâtul neînțelegând să mai administreze în contestarea cuantumului sumelor pretinse proba cu expertiză contabilă ce-i fusese încuviințată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul care solicită admiterea apelului, anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Cluj. În subsidiar s-a solicitat schimbarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii reclamantului cu motivarea că acesta din urmă ar fi efectuat un calcul incorect și nefondat al pretențiilor, că raportarea la moneda națională trebuia să se realizeze la data plății, plată care încă nu s-a efectuat și că nu ar fi trebuit aplicată dobânda la dobândă, daunele moratorii solicitate nereprezentând altceva decât dobânda datorată. S-a mai susținut că nu pârâtului îi revenea obligația de a achita onorariul de expert în cauză și că deși instanța a apreciat necesară administrarea probei cu expertiză contabilă solicitată de el a refuzat amintita plată, reclamantului revenindu-i sarcina probei.
La data de 24.01.2008 reclamantul formulează în temeiul articolului 2812Cod procedură civilă o cerere de completare a hotărârii pentru ca pârâtul să fie obligat și la plata sumei de 10.000 lei reprezentând onorariu avocat.
Prin sentința comercială nr. 5255 din 11.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr- s-a respins cererea reclamantului dar pentru a hotărî aceasta prima instanță nu a avut în vedere obiectul cererii de completare dispozitiv astfel că a procedat din nou la judecarea fondului pretențiilor din cererea de chemare în judecată inițială, respingând de această dată acțiunea numitului.
Împotriva sentinței comerciale nr. 5255 din 11.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a declarat apel reclamantul care solicită admiterea apelului, schimbarea Hotărârii atacate și pe fond admiterea cererii sale de completare a sentinței comerciale nr. 13003/9.11.2007.
În motivarea acestui apel partea critică soluția primei instanțe care în loc să se pronunțe pe cererea de completare a hotărârii rejudecă fondul cauzei.
Prin decizia comercială nr. 368 din 30.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială în dosarul nr- s-au admis apelurile părților, s-au desființat sentințele apelate și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru cercetarea cererii de chemare în judecată care a primit două soluții contradictorii în cadrul aceluiași dosar, în considerarea acelorași probe administrate la fond.
Prin decizia comercială nr. 823 din 11.03.2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială în dosarul nr- s-a admis recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei comerciale nr. 368 din 30.09.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI, s-a casat decizia atacată și s-a trimis cauza pentru judecata în fond a apelurilor cu motivarea că instanța de apel a confundat cheltuielile de judecată cu fondul pricinii, fiind fără putință de tăgadă că prin sentința comercială nr. 13.003/9.11.2007 tribunalul a cercetat chiar fondul cauzei iar prin sentința comercială nr. 5255 din 11.04.2008ar fi trebuit să se pronunțedoar asupra onorariului avocațial omis a fi acordat cu prilejul pronunțării primei hotărâri când s-au acordat numai taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
După casare cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială sub nr-.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de sentința comercială nr. 13003 din 9.11.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr- și de motivele de apel invocate de pârâtul Curtea apreciază că apelul părții este nefondat și în temeiul articolului 296 Cod procedură civilă îl va respinge pentru următoarele considerente:
Între părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare acțiuni din data de 17.09.2001 în temeiul căruia reclamantul i-a înstrăinat pârâtului un număr de 2595 acțiuni emise de SC SA Z pentru prețul de 3.779.629.000 lei ROL; echivalentul a 125.000 USD. Potrivit articolului 4 din contract părțile au convenit ca plata prețului să se facă prin transfer bancar, în două rate: echivalentul în lei a 62.500 USD la data de 20.12.2002 și echivalentul în lei a 62.500 USD la data de 20.12.2003. Potrivit articolului 5 din convenție pentru întârzierea la plata prețului peste termenul stipulat în contract sau ulterior, conform modificărilor contractului prin act adițional, cumpărătorul datorează și daune moratorii de 0,1% pe zi de întârziere, calculate la valoarea ratei sau sumei neachitate, dar nu mai mult de 60 de zile.
Prin sentința comercială nr. 1094/7.03.2005 a Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, rămasă irevocabilă prin respingerea apelului și apoi a recursului care au fost promovate de către pârât s-a reținut că până la data de 7.10.2003 numitul achitase numai 32.856 USD prin prețul convenit și a fost obligat să plătească reclamantului suma de 92.144 USD în lei la data plății.
În mod corect tribunalul a reținut că sentința comercială nr. 1094/2005 a Tribunalului București se bucură de putere de lucru judecat și în mod legal l-a obligat pe pârât să plătească reclamantului penalitățile de întârziere de 24.160,87 lei RON și dobânzile legale aferente debitelor neachitate, calculate după trecerea a 60 de zile de la data scadenței ratelor, în perioada de 60 de zile putându-se pretinde numai penalități contractuale. De asemenea, sunt întemeiate pretențiile reclamantului care a avut în vedere la formularea acțiunii cursul de schimb valutar de la data scadenței prețului, respectiv de la data la care trebuia să se efectueze plata de către cumpărătorul.
Nu pot fi reținute criticele apelantului pârât care susține că prezentul litigiului ar fi trebuit să fie soluționat de Tribunalul Cluj câtă vreme convenția părților a fost încheiată la B iar potrivit cu articolul 10 punctul 4 Cod procedură civilă în cererile privitoare la obligațiile comerciale este competentă a se pronunța, în afara de instanța domiciliului pârâtului, instanța locului unde obligația a luat naștere sau aceea a locului plății.
Astfel fiind, în mod temeinic și legal prima instanță a respins ca neîntemeiată, prin încheierea de ședință de la data de 2.12.2005, excepția necompetenței teritoriale invocată de către pârât.
În ceea ce privește apelul declarat de către reclamantul împotriva sentinței comerciale nr.5255 din 11.04.2008pronunțată în același dosar de către Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, văzând și decizia de îndrumare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Comercială în care se arată că este fără putință de tăgadă că prin sentința comercială nr. 13003/19.11.2007 tribunalul a cercetat fondul pricinei iar prin sentința comercialănr.5255/11.04.2008ar fi trebuit să se pronunțe numai asupra onorariului avocațial omis a fi acordat cu prilejul primei hotărâri Curtea constată că prin hotărârea atacată primainstanță nu a cercetat obiectul cererii reclamantului de completare a sentințeicomerciale nr. 13003/2007, că a procedat la o rejudecare pe fond a pretențiilor din cererea de chemare în judecată inițială și că în raport de acestea devin incidente dispozițiilor articolului 297 alineat 1 Cod procedură civilă care impun desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Pentru considerentele expuse, pentru a nu răpi părții un grad de jurisdicție și ținând seama și de dispozițiile legale invocate Curtea va admite apelul formulat de, va desființa sentința comercială nr. 5255/11.04.2008 a Tribunalului București - Secția a VI a Comercială și va trimite cauza spre rejudecarea cererii reclamantului de completare dispozitiv aceleiași instanțe.
Va respinge ca nefondat apelul formulat de către împotriva sentinței comerciale nr.13003/19.11.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială.
Va face aplicarea dispozițiilor articolelor 274-276 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul - reclamant, cu sediul în B,-, -/3 B,. 3,. 49 sector 3, împotriva sentinței comerciale nr. 5255/11.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr-
Desființează sentința nr. 5255/2008 a Tribunalului București și trimite cauza spre rejudecarea cererii de completare dispozitiv aceleiași instanțe.
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât prin mandatar -, cu domiciliul procesual ales în C-N, la SC SRL,-,.2, Județ C și în C-N,-,. 3, Județ C, împotriva sentinței comerciale nr.13003/19.11.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-.
Obligă apelantul să plătească apelantului suma de 7000 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 13 octombrie 2009.
Președinte, --- - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Red.Jud.
Tehnored.
5 ex./ Com.3 ex./
16.10.2009
Președinte:Ruxandra Monica DuțăJudecători:Ruxandra Monica Duță, Mirela Polițeanu
