Spete pretentii comerciale. Decizia 47/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 47
Ședința publică de la 25 ianuarie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Iulia Cîrnu
JUDECĂTOR 2: Alecsandrina Rădulescu
GREFIER - -
.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta SC SRL, împotriva sentinței comerciale nr.10951 din 4.10.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în contradictoriu cu intimata SC SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata prin avocat, cu împuternicirea avocațială nr.-/24.01.2008, lipsind apelanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că apelanta a depus dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 2251 lei conform nr. 1 /16.01.2008 și timbrul judiciar de 2,5 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatei.
Intimata prin avocat solicită respingerea apelului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată. Depune note scrise.
CURTEA
Deliberând asupra apelului comercial d e față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția VI-a Comercială la data de 16.08.2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 151.018,12 lei cu titlu de contravaloare facturi scadente și neachitate și a sumei de 19.206,25 lei cu titlu de penalități de întârziere, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința comercială nr.10951/4.10.2007, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a admis acțiunea astfel cum a fost formulată, obligând pârâta la plata sumei de 151.018,12 lei contravaloare facturi și 19.206,25 lei cu titlu de contravaloare penalități de la data de 24.08.2006 până la 16.08.2007 și, în continuare, până la achitarea debitului.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că între părți s-a încheiat contractul nr.41088/10.07.2006, prin care reclamanta a livrat pârâtei produsele menționate în Anexa 1, o parte din preț fiind achitată de către pârâtă, diferența urmând să fie plătită în 12 rate lunare începând cu data de 15.09.2006. Tribunalul a reținut că reclamanta a emis facturi fiscale pentru sumele restante, facturi ce nu au fost achitate de pârâtă, care nu s-a prezentat în instanță pentru a-și formula apărările, și nici nu a depus dovezi că s-ar fi livrat produse fără a se respecta condițiile de calitate și cantitate.
Totodată, tribunalul a reținut că, în speță, pârâta datorează penalități de întârziere, față de clauza instituită în art.10 din contractul părților, care îndeplinește condițiile art.1066-1069 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, apel înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială, la data de 29.11.2007.
În motivarea apelului declarat, apelanta a arătat că Tribunalul București nu este instanța competentă teritorial să soluționeze pricina, conform art.5, 6 și art.7 Cod procedură civilă și, respectiv, art.10 pct.1 și 4 Cod procedură civilă, sediul pârâtei fiind în Sânicolau M, astfel încât competența revine Tribunalului Timiș.
Ca atare, a arătat apelanta, în speță, s-au încălcat dispozițiile art.297 alin.2 Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei, apelanta a arătat că sentința atacată este greșită întrucât instanța a luat în considerare doar susținerile apelantei, fără să dispună efectuarea unei expertize tehnice contabile care să calculeze valoarea debitului restant și a penalităților de întârziere. O expertiză, a arătat apelanta, se impunea pentru că pretențiile din contract sunt fixate în Euro, iar facturile au fost emise în lei, pe de o parte, iar pe de altă parte, penalitățile de întârziere presupun un calcul amănunțit.
Totodată s-a solicitat suspendarea judecării sentinței apelate conform art.288 alin.4 Cod procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate, văzând și dispozițiile art.294 și următoarele Cod procedură civilă, Curtea reține că apelul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Cât privește primul motiv de apel relativ la încălcarea normelor de competență teritorială, Curtea reține că în materie comercială, art.10 pct.4 Cod procedură civilă prevede pe lângă competența instanței de la sediul pârâtului, și competența alternativă a instanței locului unde obligația a luat naștere sau aceea a locului plății. Se mai reține că normele de competență teritorială în materie comercială nu sunt norme imperative, astfel încât excepția de necompetență teritorială fiind relativă, poate fi invocată de pârâtă în fața primei instanțe până la prima zi de înfățișare. Or, apelanta-pârâtă deși a fost legal citată în fața primei instanțe de fond, nu s-a prezentat în instanță pentru a-și formula apărările.
Mai mult, din conținutul art.11.2 din contractul părților (fila 6 din dosarul de fond) reiese că părțile prin acordul lor de voință, conform art.969 cod civil raportat la art.19 Cod procedură civilă, au convenit ca litigiile decurgând din executarea contractului să fie judecate de instanța de la domiciliul vânzătorului, în speță, reclamanta, care își are sediul social în
Curtea reține că motivele invocate de apelantă pe fondul pricinii, relative la soluționarea cauzei în lipsa unei expertize contabile, sunt nefondate, întrucât faptul că în contract prestațiile au fost prevăzute în Euro, iar în facturi în lei, este impus de regula conform căreia plățile pe teritoriul României se pot face doar în lei. În ipoteza în care pârâta nu ar fi fost de acord cu sumele transformate în lei de reclamantă în facturile fiscale emise, ar fi trebuit să depună la dosarul cauzei propriul mod de calcul.
Curtea apreciază că nici motivarea în sensul că penalitățile de întârziere presupun un calcul amănunțit, nu este suficientă pentru a impune efectuarea unei expertize contabile, cu atât mai puternic cuvânt, cu cât, instanța, în baza at.129 Cod procedură civilă, poate pune în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize contabile, urmând ca o atare probă să fie acceptată de părțile în proces, acestea fiind obligate la plata onorariului de expert.
Curtea mai reține că nici cu privire la sumele calculate cu titlu de penalități de întârziere, apelanta nu și-a făcut apărări în sensul de a depune propriul mod de calcul al acestei sume, diferit de cel invocat de intimata-reclamantă.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art.294 și următoarele Cod procedură civilă, raportat la art.158 Cod procedură civilă, art.10 pct.4 Cod procedură civilă și art.19 Cod procedură civilă, văzând și dispozițiile art.1169 Cod civil, Curtea va respinge apelul declarat ca nefondat.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării sentinței apelate, Curtea reține că aceasta a rămas fără obiect, având în vedere soluționarea apelului la primul termen de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta cu sediul în S M,-, județul T și cu sediul ales la Cabinet Avocat în T, nr.1,.5, județul T, împotriva sentinței comerciale nr.10951 din 4.10.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în contradictoriu cu intimata cu sediul în B,-, sector 1, ca nefondat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.01.2008.
Președinte, Judecător,
Dr. I - - -
Grefier,
- -
Red.Jud. - 29.01.2008
Tehnored. - 31.01.2008
Nr.ex.: 5
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia CîrnuJudecători:Iulia Cîrnu, Alecsandrina Rădulescu
