Spete pretentii comerciale. Decizia 480/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr intern 2034/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 480
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Gabriela Năstase
JUDECĂTOR 2: Ruxandra Monica Duță
Grefier ---
***********
Pe rol judecarea cauzei comerciale de față, având ca obiect apelul formulat de reclamanta - SRL împotriva Sentinței comerciale nr.8750/04.06.2009 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta prin avocat, care depune împuternicire avocațială colectivă și intimata prin avocat, care depune de asemenea împuternicire avocațială.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că nu s-a făcut dovada achitării taxei judiciare astfel cum s-a dispus prin rezoluția de primire, deși apelanta a fost citată cu această mențiune, după care:
Reprezentantul apelantei depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 2.034 lei și timbre judiciare mobile în cuantum de 6 lei, ce sunt anulate de
Având cuvântul pe cereri, apărătorul apelantei solicită proba cu înscrisuri și depune la dosar Actul Adițional la Contractul de închiriere nr.72/27.06.2007, pe care îl comunică și părții potrivnice. Precizează că instanța de fond a reținut că nu a fost depus la dosar acest act adițional.
Intimata, prin avocat, verifică un anumit paragraf și nu solicită termen pentru luare la cunoștință, învederând că nu are cereri de probe de formulat.
Curtea, deliberând, încuviințează proba cu înscrisuri și ia act că apelanta a depus înscris în susținerea apelului, pe care l-a și comunicat, iar intimata nu a solicitat probe. Acordă cuvântul pe eventuale alte cereri.
Reprezentanții părților susțin că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în apel.
Apelanta reclamantă, prin avocat, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și admiterea cererii pe fond, arătând faptul că au achitat chiria în avans conform contractului de închiriere. Solicită obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru.
Intimata pârâtă, prin avocat, solicită respingerea apelului și arată că nu există temei legal pentru solicitarea sumei pretinse. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra apelului comercial d e față, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 8750 din 4.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta - SRL, în ceea ce privește debitul principal.
A fost constată nulă cererea reclamantei de acordare a penalităților de întârziere.
A fost obligată reclamanta să achite pârâtei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Tribunalul a reținut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 142.000 lei, reprezentând 30.000 Euro + TVA și a penalităților de întârziere calculate până la data achitării integrale a sumei datorate.
Instanța de fond a reținut că reclamanta își întemeiază pretenția pe un contract de cesiune a contractului de închiriere nr.79 din 27.07.2007, exemplarul depus la instanță fiind nedatat. Deși în cererea de chemare în judecată s-a invocat existența actului adițional din data de 17.08.2007 care permitea cesiunea contractului de locațiune, reclamanta nu a făcut această dovadă.
S-a mai stabilit că instituția cesiunii contractului de locațiune prevăzută de articolul 1418 cod civil nu are ca obiect întreg contractul, ci numai drepturile locatarului, care rămâne în continuare obligat față de locator, cu excepția catului când locatorul îl liberează pe locatar, iar cesiunea se dublează cu o delegație perfectă.
Întrucât contractul de cesiune nu a prevăzut nici o obligație de plată a pârâtei către reclamantă, iar această operațiune de vânzare a dreptului de folosință nu putea să dea naștere în patrimoniul reclamantului a unui drept de a încasa eventuala chirie, tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel reclamanta, care a solicitat admiterea căii de atac, obligarea pârâtei intimate la plata sumei de 142.000 lei și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
În motivarea căii de atac s-a arătat, în esență, că la data semnării contractului de închiriere nr. 72/27.06.2007, apelanta, în calitate de locator, a achitat suma de 40.000 Euro + TVA, sumă ce reprezenta plata pe un an a chiriei datorate conform contractului de închiriere.
Potrivit dispozițiilor contractului de închiriere și actului adițional din 17.08.2007, s-a prevăzut dreptul locatarului de a subînchiria sau cesiona spațiul închiriat, motiv pentru care apelanta a cedat contractul către pârâta intimată.
Prin notificarea nr.22/22.08.2008 s-a adus la cunoștința locatorului cesionarea contractului de închiriere, iar la punctul 2 din notificare se prevede că sumele plătite în avans de către cedent cu titlu de plată a chiriei se consideră ca fiind plătite de către cesionar, cedentul și cesionarul urmând a se desocoti ulterior printr-un proces de predare - primire.
Deși nu s-a precizat în mod expres temeiul legal al acțiunii, aceasta se întemeiază pe dispozițiile contractuale, acestea reprezentând legea părților.
Apelanta a mai arătat că a achitat în avans suma de 30.000 euro locatorului, acesta din urmă nemaiavând dreptul de a pretinde chirie de la cesionar, urmând ca apelanta și intimata să se desocotească ulterior cu privire la restituirea sumei achitate.
S-a mai învederat că apelanta nu a solicitat de la pârâtă decât contravaloarea chiriei pe care a achitat-o în avans, pe care pârâta nu a achitat-o proprietarului, de care s-a folosit și pe care refuză nejustificat să o restituie.
Apelul a fost legal timbrat.
A fost invocate în drept dispozițiile articolului 274, 282 și următoarele Cod procedură civilă.
Intimata, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că, din cuprinsul actului nou depus în calea de atac rezultă că apelanta a achitat către - IMOBILIARE SRL suma de 40.000 euro fără TVA, iar cesiunea contractului de închiriere este permisă fără acordul locatorului, cu condiția respectării obiectului de activitate care se desfășoară în incintă, dar cu notificare.
Întrucât apelanta reclamantă a arătat în mod expres că își întemeiază acțiunea pe dispozițiile contractuale, Curtea apreciază că aceasta a avut în vedere, în drept, prevederile articolului 969 Cod civil.
Din acest punct de vedere, examinând contractul de închiriere și contractul de cesiune Curtea constată că apelanta a încheiat contractul de închiriere nr.72/27.06.2007 cu - IMOBILIARE SRL, având ca obiect închirierea spațiului comercial în suprafață de 51,30. pe o perioadă de 5 ani.
În temeiul acestui contract, apelanta a achitat către - IMOBILIARE SRL suma de 40.000 Euro, așa cum rezultă din actul adițional și din cuprinsul contractului de închiriere.
Ulterior, apelanta a cedat contractul către - SRL, urmând ca noul locator să preia toate drepturile și obligațiile cedentului așa cum au fost acestea stabilite prin contractul de închiriere nr.72 din 27.06.2007.
Examinând prevederile contractelor încheiate de părți, Curtea constată că acestea nu au prevăzut nici o obligație de plată a vreunei sume de bani de către pârâtă reclamantei, iar notificarea cesiunii face referire numai la faptul că cedentul și cesionarul urmează a se desocoti ulterior cu privire la sumele plătite în avans de către cedent printr-un proces verbal de predare - primire.
Având în vedere temeiul acțiunii și faptul că reclamanta nu a invocat o eventuală îmbogățire fără justă cauză a pârâtei, ci numai prevederile contractului încheiat de părți, Curtea constată că instanța de fond a reținut în mod corect inexistența obligației de plată a vreunei sume de bani de către pârâtă reclamantei în temeiul contractului încheiat de părți.
În consecință, apreciind că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă - SRL, cu sediul ales în B, la Cabinet Individual de Avocat din nr.172-178,.16,. A,. 2,. 14, sector 1, împotriva Sentinței comerciale nr.8750/04.06.2009 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SRL, cu sediul în B, Str. -. -., nr. 1, -. 2,. 1,. 63 sector 1.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2009.
Președinte, - - - | Judecător, --- - |
Grefier, --- |
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
25.11.2009
Com. 2 ex/
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Tatiana Gabriela NăstaseJudecători:Tatiana Gabriela Năstase, Ruxandra Monica Duță
