Spete pretentii comerciale. Decizia 499/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 1278/2009)
DECIZIA COMERCIALĂ NR.499
Ședința publică de la 27 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECĂTOR 2: Alecsandrina Rădulescu
GREFIER ---
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta BANK ROMANIA împotriva sentinței comerciale nr. 3404 din 2 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații și .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta prin avocat, cu împuternicire avocațială nr. -/2008 - aflată la fila 68 din dosarul de fond, intimata prin avocat, cu împuternicire avocațială nr. -/2009, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Intimata, prin avocat, depune la dosar întâmpinare, comunicând și apelantei un exemplar.
Apelanta, prin avocat, arată că nu solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.
Curtea acordă părților cuvântul pe cererea de probatorii.
Apelanta, prin avocat, arată că nu are de solicitat probe în susținerea motivelor de apel.
Intimata, prin avocat, solicită proba cu înscrisuri, respectiv depune la dosar sentința comercială nr. nr. 11039 din 8.10.2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială cu mențiunea definitivă și irevocabilă prin care s-a anulat contractul încheiat către firma - către care banca a făcut plata.
Apelanta, prin avocat, arată că nu se opune la proba solicitată de către intimată.
Curtea, deliberând, încuviințează intimatei proba cu acte, respectiv înscrisul depus la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apelul declarat.
Apelanta, prin avocat, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în totalitate a sentinței apelate și pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată constând taxă judiciară de timbru și timbrul judiciar. Referitor la cheltuielile de judecată reprezentând plata onorariului de avocat achitat atât în prima faza procesuală cât și în apel urmează a fi solicitate pe cale separată.
În susținere, arată că instanța de fond a încălcat principiul disponibilității părții.
Mai arată că în legătură cu încheierea contractului, acesta a fost perfect valid.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. Cheltuielile de judecată urmează a fi solicitate pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului comercial d e față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială, la data de 07.10.2008, reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâții - Bank Romania SA și, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 151.000 lei, virată în mod nelegal din conturile reclamantei și a comisioanelor bancare aferente, precum și a dobânzii legale aferente acestei sume, de la data virării din conturile reclamantei și până la achitarea integrală a acesteia. Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii de fond având în vedere că este o acțiune mixtă, respectiv, în răspundere civilă delictuală și în răspundere civilă contractuală, fapt nepermis de jurisprudență și doctrină.
Tribunalul a apreciat că susținerile pârâtei sunt apărări de fond, neconstituind o excepție în sensul art.137 Cod procedură civilă.
Prin sentința comercială nr.3404/02.03.2009, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a admis acțiunea reclamantei față de pârâta - Bank Romania SA, obligând-o la plata sumei de 151.000 lei și a comisioanelor bancare aferente, cu titlu de despăgubiri, precum și a dobânzii legale aferente sumei de 151.000 lei, calculată de la data de 12.08.2008 și până la achitarea integrală a acesteia.
Totodată, instanța a respins acțiunea față de pârâtul, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că din analiza motivelor invocate în cererea introductivă și a precizării de la fila 121 din dosar, se reține că reclamanta a învestit instanța cu o acțiune în răspundere civilă contractuală împotriva - Bank Romania SA și, respectiv, cu acțiune în răspundere civilă delictuală împotriva pârâtului.
Cu privire la acțiunea formulată de reclamantă împotriva - Bank Romania SA, instanța de fond a reținut că între reclamantă și pârâtă s-a încheiat un contract de cont curent la data de 29.07.2008 la solicitarea asociatului majoritar, în temeiul hotărârii AGA nr.2/28.07.2008 prin care, aceasta era împuternicită ca, în numele reclamantei să negocieze și să semneze contracte de cont curent, având drept de unică semnătură în acestea, hotărâre care a fost adoptată în unanimitate de cei doi asociați ai reclamantei, respectiv, și, pârât în prezenta cauză.
Instanța de fond a mai reținut că banca a aprobat cererea de deschidere a contului curent, având ca împuternicit pe asociata majoritară, în considerarea procurii date de administrator nr.1442/29.07.2008, pe care banca a solicitat-o expres ca urmare a unei interpretări personale a clauzelor impuse clientului.
Tribunalul a apreciat că voința socială se formează în organul de deliberare, care este adunarea generală a asociaților, în hotărârea AGA nr.2/28.07.2008 ambii asociați hotărând că numai asociata avea dreptul să negocieze, să deschidă contracte de cont curent și să opereze conturile bancare ale reclamantei, întrucât prin această hotărâre avea drept de unică semnătură în acestea.
Așadar, în relația cu societatea pârâtă, singurul reprezentant al reclamantei era asociatul majoritar, iar nu administratorul statutar, cum a considerat pârâta - Bank Romania SA, care nu a dat eficiență juridică hotărârii AGA nr.2/28.07.2008, deși aceasta a fost depusă la dosarul întocmit pe baza cererii de deschidere cont curent formulată de asociatul majoritar.
Cât privește mandatul acordat de administratorul statutar asociatului majoritar, tribunalul a reținut că banca și-a încălcat propriile clauze, întrucât mandatul nr.1442/29.07.2008 nu reprezintă voința societății ci pe a administratorului, exprimarea fiind "mandatara mea". Pe de altă parte, banca era obligată să nu țină cont de revocarea mandatului, care nici nu îmbracă forma legală, astfel încât nu putea să revoce un act autentic.
Tribunalul a reținut că urmare a încălcării de către bancă a obligațiilor contractuale prejudiciul suferit de reclamantă este în valoare de 151.000 lei la care se adaugă costurile acestei tranzacții.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, pârâta - Bank Romania SA, apel înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI la data de 29.05.2009.
În motivarea apelului declarat, apelanta-pârâtă a arătat că sentința atacată este nelegală, întrucât instanța de fond a admis o acțiune inadmisibilă și cu încălcarea principiului disponibilității, conform art.129 alin.6 Cod procedură civilă.
Sub acest aspect, apelanta-pârâtă a arătat că instanța de fond a fost învestită cu o acțiune mixtă, întemeiată atât pe regulile aplicabile răspunderii civile contractuale, cât și ale răspunderii civile delictuale, astfel încât instanța era obligată să admită excepția de inadmisibilitate invocată de apelanta-pârâtă.
Apelanta a mai arătat că intimata-reclamantă și-a modificat acțiunea prin precizarea făcută, după prima zi de înfățișare, în speță fiind vorba nu despre o precizare cum a reținut instanța de fond, ci despre o modificare.
Apelanta-pârâtă a arătat că sentința de fond este nelegală și pentru că a fost dată cu încălcarea normelor imperative aplicabile în materia competenței de exercițiu a persoanei juridice.
Astfel, din coroborarea dispozițiilor art.35 alin.1 și 2 din Decretul nr.31/1954, raportat la art.70 din Legea nr.-, republicată, organul operativ principal al societății comerciale este administratorul unic, acesta având atribuția de a efectua toate operațiunile necesare pentru realizarea obiectului societății.
Apelanta-pârâtă a învederat că, din înscrisurile depuse în instanța de fond, rezultă că banca, în calitate de prestator de servicii bancare, a respectat atât dispozițiile legale aplicabile în speță, cât și dispozițiile din actul constitutiv al societății comerciale, care confereau puterii depline administratorului.
Ca atare, instanța de fond a reținut în mod greșit, cu încălcarea dispozițiilor anterioare, că în relația de cont curent existentă între apelantă și intimata-reclamantă, aceasta avea ca unic reprezentant pe asociata majoritară, iar nu pe administratorul statutar, întrucât prin hotărârea AGA nr.2/28.07.2008, mandatul acordat administratorului prin actul constitutiv a fost restrâns.
Apelanta-pârâtă a arătat că această interpretare este greșită, întrucât din actul constitutiv rezultă că administratorul avea puteri depline, această regulă reieșind și din art.35 alin.2 din Decretul nr.31/1954 și art.70 din Legea nr.31/1990, republicată.
Apelanta a învederat că doar actul constitutiv depus la Oficiul Registrului Comerțului îi este opozabil, nu și hotărârea AGA care nu modifică actul constitutiv și care nu se bucură de opozabilitate față de terți.
Apelanta a arătat că sentința de fond este și netemeinică întrucât din probele administrate nu rezultă că intimata-reclamantă a înregistrat un prejudiciu patrimonial, produs prin fapta culpabilă a apelantei.
Sub acest aspect, apelanta-pârâtă a arătat că banca a dispus plata, la solicitarea administratorului, în baza contractului de prestări servicii nr.112/25.07.2008, încheiat de intimata-reclamantă și - SRL, astfel încât îndeplinea toate aparențele de legalitate pentru a fi efectuată, astfel încât, față de conținutul condițiilor generale, responsabilitatea pentru legalitatea operațiunilor de plată revenea intimatei-reclamante.
Apelanta-pârâtă a arătat că pentru a fi admisibilă acțiunea în răspundere contractuală, prejudiciul trebuie să fie cert, direct și personal, în sensul de a vătăma un interes sau drept subiectiv al intimatei-reclamante, aspecte neprobate în cauză, singurul înscris fiind contractul încheiat de intimata-reclamantă cu - SRL, din care rezultă obligația de plată a intimatei-reclamante.
Apelanta a formulat și cerere de suspendare a executării sentinței atacate, cerere pe care a înțeles să nu o mai susțină, conform încheierii de ședință din data de 16.10.2009.
La termenul din data de 27.121.2009 intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate, văzând și dispozițiile art.296 Cod procedură civilă, Curtea reține că apelul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Cu privire la inadmisibilitatea acțiunii introductive de instanță, întrucât în aceeași acțiune se invocă și răspunderea civilă delictuală, și răspunderea civilă contractuală, Curtea reține că această susținere este nefondată, întrucât în speță reclamanta, în baza principiului disponibilității, la stabilirea limitelor cadrului procesual, a înțeles să învestească instanța cu o acțiune în răspundere civilă contractuală împotriva societății bancare, și, respectiv, cu o acțiune în răspundere civilă delictuală împotriva administratorului statutar, aspect ce rezultă atât din petitul cererii care indică două părți chemate în judecată în calitate de pârâți, cât și din motivele invocate în susținerea acțiunii introductive de instanță, și din temeiurile în drept specificate în finalul acesteia.
Ca atare, fiind vorba de pârâți diferiți, și implicit de fapte diferite, dar care au generat același prejudiciu, este permisă asocierea celor două acțiuni în cadrul aceleiași acțiuni în justiție, reunirea lor fiind chiar necesară pentru o bună administrare a actului de justiție, dată fiind identitatea probelor administrate.
Curtea apreciază că inadmisibilitatea acțiunii, pe motiv de promovare a unei acțiuni mixte, se poate invoca doar în ipoteza în carefață de una și aceeași parte litigantăse invocă atât răspunderea civilă delictuală, cât și răspunderea civilă contractuală.
Cât privește invocarea faptului că a intervenit o modificare a acțiunii de fond, după prima zi de înfățișare, prin precizarea făcută la data de 16.02.2009 (fila 121 din dosarul de fond) Curtea apreciază că în mod legal prima instanță de fond a reținut că, în speță este vorba despre o simplă precizare, iar nu de o modificare, întrucât aspectul precizat la 16.02.2009, reiese din chiar cuprinsul acțiunii introductive, pe de o parte, iar pe de altă parte, precizarea întemeierii în drept nu poate fi considerată modificare, conform art.132 Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că, în speță, intimata-reclamantă a solicitat deschiderea unui contract de cont curent la apelanta-pârâtă, solicitarea fiind făcută de către asociata majoritară, conform hotărârii AGA nr.2/28.07.2008 (fila 128 din dosarul de fond), asociată care, conform acestui înscris, a fost împuternicită, prin voința unanimă a asociaților intimatei-reclamante, să negocieze și să semneze contracte de cont curent, să opereze și să închidă operațiuni bancare, având unic drept de semnătură în aceste contracte.
Curtea mai reține că solicitarea făcută de asociata majoritară în numele intimatei-reclamante a fost aprobată de bancă, dar numai după obținerea împuternicirii date asociatei majoritare de către administratorul pârât, autentificată sub nr.1442/29.07.2008, pe care a solicitat-o expres (filele 97-98 din dosarul de fond).
Ulterior, apelanta-pârâtă a luat act de revocarea procurii speciale acordată asociatei majoritare (filele 100-101) dispunând plata sumei de 151.000 lei aflată în contul intimatei-reclamante către - SRL (fila 113 din dosarul de fond) la solicitarea administratorului statutar.
Curtea apreciază că față de conținutul actului constitutiv astfel cum a fost modificat prin hotărârea AGA nr.3/01.09.2008, administratorul statutar este împuternicit să dispună plățile curente (conform art.13 din actul constitutiv), însă conform art.10 lit.c din același act constitutiv prin hotărâre AGA se poate stabili întinderea drepturilor și obligațiilor administratorului, astfel încât, astfel cum corect a reținut prima instanță de fond, prin hotărârea AGA nr.2/28.07.2008, asociații, în unanimitate, au decis să limiteze puterile conferite administratorului statutar, în ceea ce privește operațiunile de cont curent, care au fost trecute în sarcina asociatei majoritare.
Curtea nu poate reține susținerile apelantei-pârâte din motivele de apel, în sensul că primează dispozițiile art.35 din Decretul nr.31/1954 raportat la art.70 din Legea nr.31/1990, republicată, întrucât aceste dispoziții legale stabilesc regula conform căreia societatea este reprezentată de administratorul statutar, regulă de la care sunt admise excepții, prin modificări inserate în actul constitutiv, act ce reprezintă voința asociaților conform art.969 cod civil raportat laafectio societtatis, nefiind vorba despre norme imperative.
Totodată, Curtea nu poate reține susținerea apelantei, în sensul că față de aceasta era opozabil doar actul constitutiv al societății, nu și hotărârea AGA nr.2/28.07.2008, întrucât, pe de o parte, această hotărâre a fost depusă la societatea bancară odată cu solicitarea de cont curent făcută de asociatul majoritar al intimatei-reclamante, astfel încât banca nu se mai poate considera terț față de acest înscris, iar pe de altă parte, conform aceluiași act constitutiv, pe care apelanta-pârâtă susține că l-a verificat, prin hotărâri AGA se poate limita mandatul administratorului statutar (fila 64 din dosar).
Cât privește motivele invocate de apelanta-pârâtă cu privire la absența cauzării unui prejudiciu patrimonial de către intimata-reclamantă, Curtea rezultă că acesta este dovedit prin operațiunea de plată efectuată de apelanta-pârâtă la solicitarea unei persoane care nu era împuternicită să facă operațiuni de cont curent.
Totodată, Curtea reține că sentința comercială nr.11039/08.10.2009, pronunțată în dosarul nr-, sentință definitivă și irevocabilă, instanța de judecată a constatat nulitatea absolută a contractului nr.112/2008 încheiat de intimata-reclamantă cu - SRL, contract în baza căruia s-a dispus plata sumei de 151.000 lei din contul intimatei-reclamante, înscris ce probează deplin caracterul cert și direct al prejudiciului produs acesteia.
Curtea nu poate reține apărarea apelantei-pârâte în sensul că pentru veridicitatea și legalitatea operațiunii de plată răspunde cel care a ordonat plata, în speță, intimata-reclamantă, societatea bancară cercetând doar aparența de legalitate, întrucât, în speță, a fostab initioîncălcată aparența de legalitate, prin faptul că o atare plată s-a dispus la cererea unei persoane care nu putea să reprezinte societatea-reclamantă în contractul de cont curent încheiat cu apelanta-pârâtă.
Pentru motivele mai sus invocate, în baza art.296 Cod procedură civilă raportat la art.969 Cod civil și art.1080-1082 Cod civil, Curtea, va respinge apelul declarat ca nefondat.
În baza principiului disponibilității aplicabil în procesul civil, Curtea va lua act că intimata-reclamantă nu solicită cheltuieli de judecată, rezervându-și dreptul de a formula o atare cerere pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta BANK ROMANIA cu sediul în B,--36, sector 2, împotriva sentinței comerciale nr.3404 din 2 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații cu sediul în B,-, parter,.2, sector 2, și cu domiciliul în comuna, sat,-, județul
Ia act că intimata-reclamantă își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.11.2009.
Președinte, Judecător,
Dr. I
Grefier,
Red.Jud. - 3.12.2009
Tehnored. - 8.12.2009
Nr.ex.: 5
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia Manuela CîrnuJudecători:Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina Rădulescu
