Spete pretentii comerciale. Decizia 63/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 63/R-
Ședința publică din 18 Ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 2: Elena Diana Ungureanu
JUDECĂTOR 3: Gina
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta-reclamantă, cu sediul în Rm V,-, județul V, împotriva sentinței nr. 750 din 02 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul-pârât MUNICIPIUL RM., cu sediul în Rm V, str G-ral nr. 14, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurenta-pârâtă, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 55 lei, achitată conform chitanței nr. 1149/18.01.2008, emisă de Primăria Municipiului Pitești.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, la data de 15.01.2008, cerere prin care intimatul solicită acordarea unui termen pentru a i se comunica motivele de recurs și a formula întâmpinare față de acestea, cerere însoțită de delegația de reprezentare a consilierului juridic.
Reprezentantul recurentei-pârâte depune la dosar delegație de reprezentare nr. 27/17.01.2008 și dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de intimatul-reclamant Municipiul Rm V, având în vedere că nu există la dosar dovada necomunicării motivelor de recurs.
Reprezentantul recurentei-pârâte învederează instanței că nu are cereri prealabile de formulat.
În raport de această împrejurare, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul recurentei-pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului contencios de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Rm.V sub nr.10956 la data de 20.12.2006, reclamantul MUNICIPIUL RM. Vac hemat în judecată pe pârâta SC. SRL RM. V, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să fie obligată aceasta la plata sumei de 1165 lei, din care 818 lei reprezentând redevență restantă calculată pentru perioada 1 aprilie 2004 - 30 septembrie 2006, pentru amplasamentul situat în Rm.V, str. -.84, tronson 3; 318 lei reprezentând majorări de întârziere calculate până la data de 20.11.2006 pentru debitul neachitat la timp și 29 lei penalități calculate până la data de 31.12.2005.
Prin sentința nr. 916 din 14.02.2007, pronunțată în dosarul nr- (nr. în format vechi 10956/2006), a admis acțiunea reclamantului, obligând pe pârâtă să plătească acestuia suma solicitată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, în sensul că este proprietara de drept a terenului în suprafață de 284,53. situat în Rm. V str. -.84, tronson 3, în baza actului de proprietate încheiat între SC. SRL și CREDIT BANK SA, la data încheierii contractului de concesiune, Municipiul Rm.V neavând nici un drept asupra acelui teren, astfel că înțelege să formuleze cerere reconvențională, prin care Primăria Rm.V să recunoască dreptul de proprietate asupra terenului în cauză, solicitând ca instanța să dispună anularea contractului de concesiune, care a fost încheiat abuziv, odată cu admiterea recursului, modificarea sentinței civile pronunțată de judecătorie.
Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, prin decizia civilă nr.832/R din 5 iunie 2007, pronunțată în dosarul nr-, a admis recursul, a casat sentința civilă recurată, a trimis cauza spre rejudecare în primă instanță la Secția de contencios administrativ a Tribunalului Vâlcea, competentă să soluționeze cauza, instanță pe rolul căreia cauza a fost înregistrată, la data de 13 iunie 2007, sub numărul -.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în baza contractului de concesiune nr. BS 724/98 încheiat cu pârâta, aceasta din urmă a concesionat un teren în suprafață de 39,46. situat în Rm.V, str. -.84, tronson 3 pentru care s-a prevăzut o redevență de 730.000 lei /mp., iar prin actul adițional nr. 2 înregistrat sub nr.34108 din 24.12.2003 s-a prevăzut ca această redevență este echivalentul a 108,90 dolari SUA,iar plata se va face în rate trimestriale egale în sumă de 27,225 dolari.
A mai arătat reclamantul că, începând cu luna aprilie a anului 2004, pârâta nu a mai înțeles să achite redevența stabilită prin contractul de concesiune, deși fost somată în acest sens prin somația nr. 35754 din 11.11.2005, iar prin adresa nr.16244 din 23.05.2006 pârâta a fost convocată la conciliere la Primăria Municipiului.Rm.V - Direcția Evidență Patrimoniu, cadastru și Servicii Publice, însă aceasta nu s-a prezentat, încheindu-se în acest sens procesul verbal nr.20273 din 23 iunie 2006.
Prin sentința nr.750 din 2.10.2007, Tribunalul Vâlceaa admis excepția inadmisibilității cererii reconvenționale ca urmare a neîndeplinirii de către pârâtă a procedurii prealabile, având în vedere că societatea pârâtă nu a efectuat procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea 554/2004. În consecință, cererea reconvențională a fost respinsă ca inadmisibilă.
Prin aceeași sentință, acțiunea reclamantului a fost admisă în temeiul art.18 din Legea 554/2004, în sensul obligării societății pârâte la plata sumelor solicitate de reclamant.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că, în baza contractului de concesiune nr. BS 724/1998, pârâta a concesionat un teren în suprafață de 39,46. situat în Rm.V, str.-.84-tronson 3 pentru care s-a prevăzut inițial o redevență de 730.000 lei/, însă prin actul adițional nr. 2 la contractul de concesiune s-a prevăzut ca redevența să fie echivalentul a 108,90 dolari SUA, plata făcându-se în rate trimestriale egale în sumă de câte 27,225 dolari SUA/trimestru.
Cu toate acestea, începând cu luna aprilie a anului 2004, pârâta prin reprezentanții săi legali a refuzat să mai achite redevența stabilită, deși a fost somată în acest sens cu adresa nr.35754 din 11.11.2005 și invitată la conciliere potrivit adresei nr. 16244 din 23.05.2006, invitație căreia nu i-a dat curs, sens în care s-a încheiat procesul verbal 20273 din 23.09.2006.
S-a mai reținut că sentința civilă 1250 din 17.12.1999, pronunțată de Judecătoria Rm.V în dosarul 7927/1999 nu a fost dată în contradictoriu cu reclamantul, nefiind opozabilă acestuia, astfel încât refuzul pârâtei de a plăti debitele către reclamant cu privire la contractul de concesiune este nejustificat, aceasta datorând sumele solicitate de reclamant în baza contractului de concesiune încheiat între aceasta și pârâtă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive de recurs, neprecizate în drept, dar încadrabile în art.3041proc.civ.:
Prin sentința pronunțată, Tribunalul Vâlcea nu a respectat dreptul de proprietate al SC SRL și a obligat societatea pârâtă la plata contravalorii inițiale a contractului de concesiune, pentru concesionarea unui teren care nu îi aparține, deoarece acel contract a expirat după 1 an de zile și nu a mai fost prelungit.
În dezvoltarea motivului de recurs se arată că SRL este proprietara unui teren în suprafață de 284,53 mp situat în Rm.V, str.- Bloc.84, tronson 3 din anul 1998, când a dobândit această suprafață de teren în baza contractului de vânzare- cumpărare depus la dosar. Cu toate acestea în anul 1998, cu încălcarea voinței recurentei, Primăria Râmnicu Vao bligat SC SRL să încheie contractul de concesiune nr.BS 724/08.12.1998 prin care din suprafața de 284, 53 mp i se concesiona o suprafață de 39,46 mp, concesionarea acestei suprafețe de teren fiind condiția de valabilitate a autorizației de finalizare a lucrărilor la spațiul deținut de SC SRL în Rm.V, str.-, -.84.
Dreptul de proprietate al SC SRL asupra terenului în suprafață de 284,53 mp a fost constatat de Judecătoria Rm.V prin Sentința 1250/17.12.1999, sentință de care Tribunalul Vâlcea nu a ținut seama, apreciind că ea nu a fost dată în contradictoriu cu Primăria Rm.
Mai susține recurenta că a solicitat și în anul 2004 anularea contractului de concesiune nr.BS 724/08.12.1998 încheiat între Primăria Rm.V și SC SRL, iar în anul 2007 solicitat din nou anularea acestui contract de concesiune, dar deși au trecut mai mult de treizeci de zile Primăria Rm.V nu a răspuns nici la această solicitare.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, motivele de recurs invocate reiterează în esență apărările pârâtei de la fond, apărări pe care Tribunalul le-a respins în mod corect și temeinic motivat.
În substanță, aceste apărări se raportează la pretinsa viciere a consimțământului recurentei la încheierea contractului de concesiune și la contestarea dreptului de proprietate al autorității reclamante.
Or, aceste apărări pot fi valorificate în cadrul unei acțiuni în anularea contractului sau, pe cale de excepție, prin invocarea excepției de nelegalitate, procedură specială prevăzută de dispozițiile art.4 din Legea 554/2004.
Recurentul nu a înțeles să uzeze de calea deschisă de art.4 din Legea 554/2004, iar acțiunea în nulitate invocată pe cale principală nu s-a dovedit a fi eficientă până la data pronunțării sentinței de fond, astfel încât la acest moment, contractul de concesiune încheiat între părți era unul perfect valabil, producător de efecte juridice obligatorii între părți, conform principiului statuat de dispozițiile art.969 Cod civil.
Nici sentința civilă 1250 din 17.12.1999, pronunțată de Judecătoria Rm.V în dosarul 7927/1999 nu poate avea ca efect exonerarea recurentului de plata sumelor datorate în baza unui contract valabil, întrucât nu a fost dată în contradictoriu cu reclamantul și, potrivit principiului relativității efectelor hotărârilor judecătorești, nu este opozabilă acestuia, ci doar părților în litigiu.
În consecință, în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că refuzul recurentei de a plăti intimatei sumele datorate în temeiul contractului de concesiune este nejustificat, apărările invocate de aceasta ținând de un alt cadru procesual.
Pentru aceste motive, în baza art.312 proc.civ. recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta-reclamantă, cu sediul în Rm V,-, județul V, împotriva sentinței nr. 750 din 02 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul-pârât MUNICIPIUL RM., cu sediul în Rm V, str G-ral nr. 14, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
TC/2 ex/1.02.2008
Gh.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Elena Diana Ungureanu, Gina
