Spete pretentii comerciale. Decizia 90/2008. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA NR. 90

Ședința publică din data de 6 mai 2008

PREȘEDINTE: Tănăsică Elena

JUDECĂTOR 2: Giurgiu Afrodita G -

Grefier - - -

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de pârâta - -, cu sediul în Târgoviște,-, jud. D împotriva sentinței nr. 9 din data de 8 ianuarie 2008 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamanta - M -, prin lichidator judiciar, cu sediul în Târgoviște, str. - -, -.A,.4,.19, jud.

Apelul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum total de 3600 lei, potrivit chitanțelor nr. -/8.04.2008 și -/22.04.2008, ce au fost anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelanta-pârâtă - -, prin consilier, cu împuternicire depusă la dosar la fila 13, lipsind intimata-reclamantă - M -, prin lichidator judiciar,.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că prin serviciul registratură apelanta a depus dovada completării cuantumului taxei judiciare de timbru, după care,

Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.

Apelanta-pârâtă - -, prin consilier, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat. Hotărârea instanței de fond prin care s-a admis acțiunea și a fost acordată reclamantei plata dobânzii legale, nu a fost însoțită și de o analiză a cererii de chemare în garanție a - R, cerere care trebuia să fie admisă ca urmare a admiterii acțiunii.

Totodată, se apreciază că ar fi fost necesară și efectuarea unei expertize contabile, astfel că se impune admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării de noi probe.

CURTEA

Asupra apelului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița, reclamanta - M -, prin lichidatorul judiciar, a chemat în judecată pe pârâta - --Zona de, cu sediul în Târgoviște,-, jud. D, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente unei creanțe în valoare de

259.918,22 lei RON, reprezentând cheltuieli suplimentare ocazionate de rezolvarea dificultăților apărute la 477, dobândă ce urmează a fi calculată începând cu data de 23.12.2003 până la data plății efective a datoriei principale.

A mai precizat reclamanta că, în conformitate cu normele, dobânda legală pretinsă în cauză are valoarea de 119.640,36 lei RON, astfel cum a fost calculată până la data de 30.06.2007, în cursul judecății majorându-și pretențiile la suma de 124.090,69 lei cu titlu de dobândă legală calculată până la data de 31.10.2007.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin sentința comercială nr. 1012/11.05.2006 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ, sentință definitivă și irevocabilă, pârâta a fost obligată la plata sumei totale de 2.599.182.222 lei ROL cu titlu de despăgubiri reprezentând cheltuieli suplimentare cât și la restituirea sumei de 1.437.614.306 lei ROL, reprezentând garanții de bună execuție, cu dobânda legală aferentă garanțiilor începând cu data de 23.12.2003. Prin aceeași hotărâre, s-a respins capătul de cerere formulat de aceeași reclamantă privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere aferente sumei de 2.599.182.222 lei ROL, iar cu privire la dobânda legală cuvenită pentru suma ce reprezintă despăgubiri pentru cheltuieli suplimentare, instanța investită cu cererea reclamantei a constatat că, deși dobânda legală se cuvine reclamantei, aceasta nu poate fi acordată întrucât nu a fost solicitată prin cererea de chemare în judecată.

Prin întâmpinarea și cererea de chemare în garanție depusă la dosarul cauzei de către pârâta chemată în judecată, s-a apreciat că potrivit dispozițiilor cuprinse în cap.V pct.8 alin.2 din contractul nr. 201/2002 încheiat între cele 2 părți, orice litigiu determinat de calitatea necorespunzătoare a mărfii livrate se poartă direct între producători și utilizatorul final, solicitând instanței ca în ipoteza în care se va admite acțiunea formulată de către reclamantă să se dispună obligarea corelativă la plata acestei sume de către chemata în garanție - - R, care a fost obligată la plata sumei de 2.599.182.222 lei ROL față de pârâta - - prin sentința civilă nr. 1012/2006 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, sentință rămasă definitivă și irevocabilă.

Prin sentința nr. 9 din data de 8 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovițaa fost admisă acțiunea reclamantei, fiind obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 124.090,69 lei, reprezentând dobândă legală.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că cererea pârâtei privind obligarea la plata dobânzii legale a - - R, ce are calitatea de chemată în garanție în hotărârea la care se face trimitere, nu poate fi soluționată potrivit întâmpinării depuse la dosar, o asemenea cerere putând fi formulată în temeiul dispozițiilor art. 119 Cod pr.civilă, printr-o cerere reconvențională, care trebuie să îndeplinească condițiile pentru cererea de chemare în judecată, cerere ce nu a fost depusă la dosar nici în termenul prevăzut de art. 119 alin.3 Cod pr.civilă și nici ulterior.

În ceea ce privește cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată și a dispus obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în cuantum de 124.090,69 lei RON, calculată potrivit dispozițiilor art. 3 așin.1 și 4 din nr.OG 9/21.01.2000.

Împotriva aceste sentințe a declarat apel pârâta - -, criticând-o pentru nelegalitate, susținând că instanța nu s-a pronunțat cu privire la cererea de chemare în garanție a - -

A mai susținut apelanta că, în temeiul principiului potrivit căruia accesoriul urmează principalului, instanța trebuia să admită cererea de chemare în garanție și să oblige chemata în garanție la plata sumei de 124.090,69 lei reprezentând dobânda legală.

În ceea ce privește calculul dobânzii legale, apelanta consideră că instanța trebuia să dispună în cauză și o expertiză contabilă, pentru a se edifica dacă într-adevăr calculul dobânzii legale este corect, chiar dacă din partea pârâtei nu s-a depus un alt calcul al acestei dobânzi.

Se solicită admiterea apelului, iar pe fond admiterea cererii de chemare în garanție cu consecința obligării chematei în garanție la plata dobânzii solicitate.

Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea reține că apelul este fondat, așa cum se va arăta în cele ce urmează:

Potrivit art. 60 Cod pr.civilă, partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenții cu o cerere de chemare în garanție sau în despăgubire.

Prin urmare, textul de lege invocat conferă pârâtei posibilitatea de a solicita introducerea în proces a altei persoane ce ar avea obligația de garanție, în ipoteza în care ar pierde procesul.

în garanție se poate realiza și pe cale incidentă, această posibilitate oferind avantajul unei mai bune administrări a justiției, întrucât determină soluționarea în același cadru procesual a două acțiuni conexe, realizând în același timp și o economie de timp și de cheltuieli.

Constituind o veritabilă acțiune civilă, chemarea în garanție trebuie să îndeplinească toate condițiile unei cereri de chemare în judecată, pârâta făcând această dovadă, afirmând prin cererea formulată și legal timbrată existența unei obligații de garanție din partea societății - -

Cererea de chemare în garanție se face de către pârât o dată cu întâmpinarea sau cel mai târziu la prima zi de înfățișare, dacă întâmpinarea nu este obligatorie.

Pârâta a formulat cererea de chemare în garanție (fila 27 dosar fond) o dată cu întâmpinarea, așa cum rezultă din încheierea din data de 9.10.2007, însă instanța de fond a reținut greșit că o asemenea cerere nu poate fi formulată decât printr-o cerere reconvențională care trebuie să îndeplinească condițiile pentru cererea de chemare în judecată.

Deși a fost legal investită cu 2 acțiuni conexe, respectiv cererea de chemare în judecată și cererea de chemare în garanție, instanța de fond nu a soluționat decât o singură cerere, fapt ce echivalează cu o necercetare integrală a fondului, ceea ce determină admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, conform art. 297 Cod pr.civilă.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE

Admite apelul declarat de pârâta - -, cu sediul în Târgoviște,-, jud. D împotriva sentinței nr. 9 din data de 8 ianuarie 2008 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamanta - M -, prin lichidator judiciar, cu sediul în Târgoviște, str. - -, -.A,.4,.19, jud.

Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare.

Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2008.

Președinte Judecător

- - G -

Grefier

- -

Red. / - 5 ex./26.05.2008

Dosar fond -- Tribunalul Dâmbovița

Jud. fond.

Președinte:Tănăsică Elena
Judecători:Tănăsică Elena, Giurgiu Afrodita

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete pretentii comerciale. Decizia 90/2008. Curtea de Apel Ploiesti