Spete pretentii comerciale. Decizia 98/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 1784/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.98
Ședința publică de la 15.02.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 2: Maria Speranța Cornea
Grefier - -
**************
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta - ROMÂNIA SRL, în contradictoriu cu intimata - - SRL, împotriva sentinței comerciale nr.7603/18.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la data de 25.01.2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la 1.02.2010, apoi la 8.02.2010 și apoi la 15.02.2010, când a decis următoarele:
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 7603/18.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, instanța a admis acțiunea formulată de reclamanta - - SRL în contradictoriu cu pârâta - ROMANIA SRL și a obligat pârâta la plata sumei de 2.259.680 lei reprezentând taxă de licență, reținând în esență faptul că pârâta în baza clauzelor contractuale asumate, datora reclamantei suma de 2.259.680 lei sumă pe care nu a înțeles să o achite de bună-voie până la data soluționării cauzei, astfel cum concluzionează raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, în varianta nr.2, în condițiile în care reclamanta și-a respectat întocmai propriile obligații și că necodificarea programelor de către prestator, nu constituie o condiție pentru plata taxei de licență, nici o încălcare a normelor legale potrivit cap.IV din contract, aceasta având efect numai asupra societății prestatoare prin facilitatea transmiterii ilegale a programelor.
În condițiile în care un canal de televiziune nu putea fi transmis, codificat sau necodificat, decât în baza unui contract încheiat între prestator și difuzor, cu obținerea avizelor legale, necodificarea canalului nu putea, în opinia instanței, să determine de facto transmiterea lui cu titlu gratuit. Singura obligație relevantă a reclamantei în acest sens, era aceea de a pune la dispoziția societății pârâte difuzoarea echipamentul specific de decodare, care în situația dată nu mai era de actualitate.
Referitor la înscrisul intitulat adițional, încheiat la data de 15.12.2003 de părți sub semnătură privată, instanța l-a înlăturat, deoarece: pârâta nu s-a prevalat de acesta la momentul concilierii 22.07.2005 și deși era datat din 15.12.2003, a fost produs la dosarul cauzei abia la 23.10.2007, din corespondența părților nerezultând existența menționatului document; înscrisul nefiind înregistrat la nici una dintre cele 2 societăți.
În raport de Rezoluția Parchetului, tribunalul a apreciat că în lipsa unor dovezi din care să rezulte momentul și contextul în care respectivul document a fost încheiat, faptul că semnătura aparținea d-lui asociat și administrator al reclamantei, nu conferă înscrisului efectele juridice dorite de către pârâtă care să o absolve de obligația de plată a taxelor de licență.
Împotriva acestei sentințe comerciale, pârâta, în termenul legal prevăzut de dispozițiile articolului 284 alineat 1 Cod procedură civilă a declarat apel pentru soluționarea căruia la Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială la data de 23.07.2009 a fost înregistrat dosarul nr-.
Sintetizând cele 52 de pagini de argumente și critici vizând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii apelate, Curtea reține patru motive de apel la care urmează a răspunde și anume:
1.Analizând superficială de către instanța de fond a materialului probator administrat precum și interpretarea greșită a clauzelor contractuale referitoare la obligația intimatei de a codifica semnalul - și la predarea echipamentului de decodare apelantei;
2.Nefacturarea taxelor de licență de către intimată la termenele stipulate în contractul nr. 687/27.11.2002, ar reprezenta o încălcare "esențială" a respectivelor clauze și o achiesare tacită a acesteia la scutirea apelantei de plata contravalorii serviciilor furnizate, aspecte netratate corespunzător și argumentate superficial de instanța de fond;
3.Nerespectarea de către intimată a prevederilor contractuale referitoare la difuzarea unor programe cu caracter preponderent religios, ar justifica susținerea apelantei potrivit căreia nu ar datora taxe de licență, deoarece pe lângă programele religioase au fost difuzate și programe cu caracter cultural, precum și alte programe pe care apelanta le-ar fi putut recepționa de la alți furnizori cu titlu gratuit, aspecte nelămurite suficient de către instanța de fond;
4.Instanța de fond în mod greșit a înlăturat ca probă din dosar, înscrisul intitulat act adițional potrivit căruia difuzarea programului de televiziune - s-ar face gratuit, deși expertiza grafoscopică a stabilit că semnătura de pe acest document aparține d-lui, fost asociat și administrator al societății -.
În concluzie solicită apelanta admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Intimata legal citată nu a formulat întâmpinare.
În dovedirea motivelor de apel apelantei - pârâte i-a fost încuviințată proba cu înscrisuri pe care aceasta deja le anexase la motivele de apel depuse la dosar în fața Curții la termenul din 2.11.2009.
Curtea, verificând legalitatea și temeinicia lucrărilor dosarului de fond potrivit dispozițiilor articolului 295 alineat 1 Cod procedură civilă constată că apelul este nefondat pentru următoarele motive:
Între - - SRL (în prezent - - SRL) în calitate de prestator și - SA (în prezent - ROMANIA SA) în calitate de difuzor s-a încheiat contractul nr. 687/27.11.2002, având drept obiect acordarea către pârâtă a dreptului de a prelua prin antena proprie, programul de televiziune - și de a-l retransmite prin rețeaua proprie de televiziune prin cablu.
Conform capitolului III din Contractul menționat, apelanta pârâtă s-a obligat, ca în schimbul dreptului de a prelua și retransmite prin rețeaua proprie de televiziune prin cablu, programul de televiziune "" emis de - "" SRL, la plata unei taxe de licență calculată la numărul de abonați.
Obligația apelantei - pârâte în calitatea sa de difuzor era, ca lunar să comunice prestatorului numărul de abonați, în caz contrar, prestatorul putând utiliza la bază de calcul ultima evidență, mărind cu 5% numărul abonaților.
Anexa 1 la contract utilizată de prestator la determinarea sumelor datorate de către apelanta - difuzoare nu este semnată de părți ci doar ștampilată.
Numărul total al abonaților la data încheierii contractului era 472.481.
Intimata - prestatoare a emis până la data întreruperii difuzării programului de către apelantă, 30.06.2005 (vezi articolul VIII al.1 Contract 687/2002), trei facturi fiscale, respectiv: nr. -/3.05.2005; nr. -/15.06.2005 și nr. -/30.06.2005 având în vedere un număr de abonați majorați cu 5% față de numărul prevăzut în Anexa 1, în conformitate cu dispozițiile Cap. III alineat 1 paragraf 3.
Prin adresa nr. 244/7.12.2005 au fost transmise apelantei cele 3 facturi de plată în sumă totală de 2.996.297 lei, perioada facturată pentru plata taxelor de licență fiind 1.10.2003 - 30.06.2005.
În faza de cercetare judecătorească a fondului la termenul din 30.10.2007 (fila 56) instanța, pe lângă proba cu înscrisuri și interogatorii reciproce, a încuviințat reclamantei și efectuarea unei expertize contabile care să stabilească cuantumul taxelor de licență datorate de pârâtă, conform clauzelor contractuale.
Referitor la primul motiv de apel.
Potrivit articolului 3 punctul IV din Contractul nr. 687/27.11.2002: " pune la dispoziția difuzoruluila cererea acestuia,echipament specific de decodare în mod gratuit în situația în care numărul abonaților difuzorului depășește 3000. Pentru rețelele mai mici de 3.000 de abonați, se vor discuta ulterior condițiile în care se va pune la dispoziție echipamentul de decodare".
Deci, prestatorul se obliga să pună la dispoziția apelantei echipamentul specific de decodare numai la cererea expresă a acesteia din urmă.
Or, așa cum rezultă din motivele de apel, apelanta însăși a renunțat la aplicarea clauzei menționate (fila 40 motive apel): "nu insistă cu privire la codificarea semnalului - și acceptă abaterile tematice",având în vedere noile reglementări legislative menite a respecta dreptul de autor al titularilor emisiunilor transmise (era necesară autorizarea sau consimțământul titularului drepturilor recunoscute de Legea nr.8/1996).
În această situație, ca urmare a acordului apelantei de a renunța la efectele juridice ale clauzei contractuale referitoare la obligația pur potestativă a intimatei de codificare a canalului aceasta din urmă, în mod corect, nu s-a mai angajat în efectuarea unei astfel de operațiuni.
În această situație, apelanta nu mai poate pretinde exonerarea de plată a taxei de licență întrucât intimata nu și-ar fi respectat obligațiile asumare contractual, referitoare la codificarea semnalului și la predarea echipamentelor de decodare, atâta vreme cât ea însăși a recunoscut (așa cum s-a arătat) că nu a înțeles să se prevaleze de respectivele clauze.
În consecință, Curtea va respinge acest motiv de apel ca nefondat.
Referitor la al 2 -lea motiv de apel.
Prin adresa nr. 244/7.12.2005 au fost transmise apelantei trei facturi de plată în sumă totală de 2.996.297 lei, pentru plata taxelor de licență datorate pe perioada 1.10.2003 - 30.06.2005 (dată la care apelanta a întrerupt retransmiterea semnalului canalului Senso emis de - -) care au fost restituite de către apelantă.
Faptul că intimata nu a emis 19 facturi în loc de trei și că nu a respectat termenul în care trebuia să efectueze o astfel de operațiune conform cap.III și IV din contractul nr. 687/27.11.2002 nu poate conduce în nici un caz la concluzia sugerată de apelantă potrivit căreia nefacturarea serviciilor până cel târziu la data de 15 fiecărei luni s-ar datora faptului că apelanta nu ar fi datorat vreo sumă de bani cu titlu de taxe de licență.
O astfel de conduită ar putea fi pusă eventual pe seama unei prudențe financiare a intimate care văzând că factura proformă aferentă lunii octombrie 2003 i-a fost restituită de către apelantă, nu a dorit să se încarce în evidența sa contabilă cu alte 18-19 facturi neplătite care ar fi avut aceeași soartă.
Și în această situație, Curtea apreciază că nerespectarea de către intimată a termenelor de facturare urmate de refuzul la plată al apelantei atât a facturii proformă cât și a celorlalte 3 facturi emise cu întârziere, nu poate concluziona, contrară clauzelor contractuale, potrivit căreia intimata ar fi înțeles tacit să presteze apelantei servicii cu titlu gratuit (vezi cap. III contract).
O altfel de interpretare ar încălca însă dispozițiile articolului 969 cod civil potrivit cărora, convențiile legal făcut au putere de lege între părțile contractante.
Or, convenția părților a prevăzut obligarea apelantei la plata unei taxe de licență calculată în raport de numărul de abonați, clauză cu care apelanta ar fi fost de acord.
În această situație orice alte supoziții, nesusținute de înscrisuri care să dovedească schimbarea voinței părților nu pot fi considerate decât simple speculații juridice.
În consecință, Curtea va respinge ca nefondat acest motiv de apel.
Referitor la cel de-al 3 lea motiv de apel.
Conform prevederilor contractuale, canalul Senso - (postul -) trebuia să aibă uncaracter preponderent religios și cultural,și nu doar religios astfel cum eronat a susținut apelanta.
În sprijinul acestui argument pot fi considerate dispozițiile cap. II al contractului încheiat de părți (fila 11 dosar fond) potrivit cărora televiziunea era un canal tematic care cuprindea emisiuni preponderent religioase și culturale.
Așa cum rezultă din corespondența părților, existentă la dosar intimata s-a străduit și a reușit să mențină caracterul preponderent religios și cultural al emisiunilor transmise.
Apelanta nu a reușit să facă dovada încălcării de către intimată a acestei clauze contractual, continuând să preia și să difuzeze emisiunile tematice ale intimatei (așa necorespunzătoare cum erau!!!) timp de doi ani și J (până la data de 30.06.2005 când apelanta a întrerupt unilateral transmisia programelor Senso -).
În această situație în lipsa unor certitudini juridice care să susțină afirmațiile apelantei referitoare la nerespectarea tematicii programelor de către intimată, Curtea va respinge motivul trei de apel ca nefondat.
Referitor la motivul 4 de apel.
Actul intitulat " adițional" datat 15.12.2003 a fost prezentat pentru prima dată în fața instanței de fondla 23.10.2007.
De acest înscris sub semnătură privată, prin care se stabilea preluarea gratuită a emisiunilor Senso - de către apelantă, apelanta nu s-a prevalat nici la îndeplinirea procedurii prealabile de conciliere, nici la faza procesuală a propunerii și administrării probelor nici ca argument juridic în susținerea apărărilor în cadrul întâmpinării formulate în dosarul de fond.
Mai mult, acest înscris nu figura înregistrat nici la societatea apelantă și nici la intimată; iar între reprezentanții părților, în perioada 6.11.2003 - 03.2004 nu s-a purtat vreo corespondență iar din corespondența ulterioară acestei date nu rezultă încheierea și existența unui astfel de înscris.
În această situație, în raport de aspectele menționate, de ordinea în care probele au fost administrate la instanța de fond, precum și de atitudinea procesuală a apelantei care nu a înțeles să se prevaleze de acest document fără număr decât în subsidiar, justificat de necesitatea aplicării aceluiași regim juridic, al gratuității transmisiilor, practicat de către intimată în raport cu alți abonați, Curtea consideră legală soluția instanței de înlăturare a menționatului document.
Refetritor la faptul că pe parcursul derulării contractului, prestatoarea și-a schimbat denumirea și sigla postului, cu aprobarea la 19.04.2005 prin decizia de autorizare nr. 480.1 (vezi în acest sens adresa nr. 129/4.05.2005 emisă de Senso -), Curtea apreciază că acest lucru nu poate influența natura juridică a relațiilor comerciale stabilite între părți prin contractul nr. 687/2002, întrucât pe de o parte, clauzele contractuale nu prevedeau obligația intimatei de a-și păstra denumirea inițială, iar pe de altă parte schimbarea a avut girul organelor legale abilitate în acest sens.
Așa cum se poate observa și apelanta - pârâtă și-a schimbat denumirea ca urmare a fuziunii prin absorbție cu - ROMANIA SA.
În consecință, Curtea va respinge și motivul 4 de apel ca nefondat.
Față de toate argumentele menționate, Curtea în baza dispozițiilor articolului 296 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta - ROMÂNIA SRL, cu sediul în B,- sector 1, în contradictoriu cu intimata - - SRL, cu sediul în B,-,. 3,. 2,. 6-7 sector 5, împotriva sentinței comerciale nr.7603/18.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 15.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
12.03.2010
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Iulica PopescuJudecători:Iulica Popescu, Maria Speranța Cornea
