Spete procedura insolventei. Decizia 1653/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

Operator date - 2928

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA COMERCIALĂ

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 1653 /

Ședința publică de la data de 15 decembrie 2009

PREȘEDINTE: Raluca Suciu

JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu

JUDECĂTOR 3: Csaba

Grefier

Pe rol judecarea Recursului declarat de creditoarea - ROMANIA SRL, împotriva Sentinței civile nr. 702/23.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- având ca obiect - procedura insolvenței, în contradictoriu cu intimata debitoare - SRL.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns:

- Recurenta creditoare - ROMANIA SRL, prin av.,

- Intimata - SRL, prin av..

Procedură legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Părțile prin avocat arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentanta recurentei arată că debitoarea a depus la dosar dovada că recunoaște debitul datorat, astfel încât solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de deschiderea procedurii insolvenței față de societatea debitoare.

Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului având în vedere că societatea debitoare nu este în insolvență nefiind în încetare de plăți, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, constată:

Prin Sentința civilă nr. 702/23.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a admis contestația formulată de debitoarea intimată T și s-a respins cererea formulată de creditoarea - Romania SRL, pentru deschiderea procedurii insolvenței prevăzută de Legea 85/2006, împotriva debitorului - SRL; s-a reținut obligația creditoarei de plată a sumei de 2380 lei, reprezentând cheltuieli de procedură, către debitoare.

Pentru a pronunța această soluție, judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Timișa reținut:

"În cauză nu s-a făcut dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile în condițiile în care raporturile juridice între părți sunt complexe, presupun o analiză detaliată, întemeiată pe un probatoriu mai amplu, ce nu se poate face pe calea unei acțiuni de deschidere a procedurii insolvenței.

Creanța pretinsă, raportat la convențiile încheiate de părți, nu poate fi considerată în acest moment ca fiind certă lichidă și exigibilă, în accepțiunea art. 379.pr.civ. în lipsa înscrisurilor care să probeze acest lucru.

Legea 85/2006 instituie o procedură concursuală având ca scop plata pasivului debitorului aflat în stare de insolvență, și nu o alternativă la îndemâna creditorilor care solicită direct deschiderea procedurii, bazându-se pe prezumția de încetare a plăților de către debitorii lor, ocolind calea de drept comun privind judecata pentru stabilirea unei creanțe crete, lichide și exigibile și cea a executării silite pentru executarea pretențiilor.

Măsura deschiderii acestei proceduri este una extremă și nu poate fi luată cât timp societatea nu este într-o stare evidentă de încetare de plăți, ori din înscrisurile depuse rezultă că aceasta dispune de suficiente fonduri bănești pentru a-și achita datoriile exigibile - Romania SRL."

Prin recursul declarat, creditoarea - ROMANIA SRL a solicitat admiterea acestuia și modificarea în tot a sentinței recurate.

A arătat creditoarea că, în considerentele sentinței s-au reținut aspecte fără legătură cu cauza, judecătorul-sindic indicând eronat înscrisurile anexate cererii introductive, contestația debitoarei nu s-a comunicat iar înscrisurile depuse de debitoare nu probează contrariul stării de încetare de plăți, neexistând nicio dovadă că debitoarea are suficient disponibil în cont pentru acoperirea creanței.

A precizat recurenta că, debitoarea nu a contestat creanța pretinsă anterior prezentului litigiu, recunoscând chiar debitul și achitându-l parțial.

În drept, recurenta a indicat dispozițiile art. 304 pct. 8, 9.proc.civ.

Prin întâmpinarea formulată, debitoarea intimată - SRL a solicitat respingerea recursului, în mod corect s-a reținut că nu este în stare de insolvență, societatea desfășurându-și activitatea normal, încasând plăți și plătind furnizori, efectuând plăți parțiale chiar către recurentă - astfel cum rezultă și din ordinul de plată din 11.09.2009, anexat întâmpinării. Creanța pretinsă este și valoarea debitului este inferioară valorii prag. Multe din facturile emise nu sunt semnate de primire. Reclamanta încearcă în mod abuziv să evite calea dreptului comun, aceea a unei acțiuni comerciale.

În drept, intimata s-a întemeiat pe art. 3, 8, 33 și urm. din Legea nr. 85/2006.

Examinând recursul declarat de creditoarea - ROMANIA SRL prin raportare la dispozițiile art. 304 ind. 1, 304 pct. 9.proc.civ. Curtea constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Analiza de temeinicie a unei cereri de declanșare a procedurii insolvenței formulate de către creditor presupune două direcții principale: analiza creanței debitorului din perspectiva condițiilor impuse de art. 3 pct. 6 și 12 din Legea nr. 85/2006 și, în cazul în care această condiție este îndeplinită sub forța prezumției de insolvență instituită prin lege, cercetarea apărărilor debitorului de natură a infirma puterea acesteia.

În cauză, cercetările de fapt ale instanței de fond s-au oprit la verificarea creanței creditoarei, autoare a cererii de deschidere a procedurii, concluzia judecătorului-sindic fiind aceea că pretenția afirmată de creditoare nu are trăsăturile unei creanțe certe, lichide și exigibile, dar și că potrivit dispozițiilor speciale ale Legii nr. 85/2006, analiza detaliată a probelor cauzei în raport cu apărările debitorului trebuia să facă obiectul unui proces de drept comun.

Aceste considerente nu sunt justificate.

Curtea consideră că analiza în mod temeinic a creanței din perspectiva condițiilor prevăzute de lege incumbă judecătorului-sindic în cadrul unor verificări de fapt care se circumscriu unui litigiu obișnuit, chiar dacă legea care guvernează procedurile generale ale insolvenței este o lege specială. Nu se poate reține că necesitatea unui probatoriu complex nu cade în competența judecătorului-sindic, în măsura în care acest tip de analize este edificator pentru lămurirea caracterului cert, lichid și exigibil al creanței creditorului. De altfel, în condițiile în care creditoarea a pretins o creanță reprezentând prețul profilelor pvc marca veka livrate debitoarei în temeiul contractului de livrare, anexat cererii introductive, de asemenea facturile emise de creditoare fiind anexate cererii introductive, iar creanța pretinsă este cea rezultată din evidențele contabile ale creditoarei, fiind reflectată în fișa de cont client, este surprinzător refuzul instanței de fond de a aprecia caracterul cert, lichid și exigibil al creanței "în lipsa înscrisurilor care să probeze acest lucru".

Se observă că, principalele contestații ale debitoarei au vizat inexistența unui titlu executoriu - împrejurare lipsită de relevanță în procedura insolvenței, precum și cuantumul creanței pretinse, debitoarea afirmând că "valoarea debitelor este sub 10.000 lei", fără a indica însă cuantumul corect și fără a propune probe în dovedirea acestei susțineri. A mai invocat debitoarea că "cele mai multe din facturile (creditoarei) nu sunt nici măcar semnate de primire."

Curtea subliniază că factura este, de regulă, un document unilateral, opozabil numai părții emitente, nu și destinatarului acesteia. Simpla recepție a facturii și aplicarea semnăturii de primire nu echivalează cu acceptarea facturii și a clauzelor scrise pe aceasta. Acceptarea trebuie să fie expresă și, pentru a fi opozabilă debitorului, trebuie să fie făcută de o persoană cu putere de reprezentare. Doar dacă aceste condiții sunt îndeplinite, factura are valoarea unui document contractual între părți. În speță însă, creditoarea nu s-a întemeiat pe facturile emise, ci pe contractul intervenit între părți, facturile fiind emise în executarea acestui contract și debitoarea necontestând livrarea produselor.

Într-adevăr, unele din facturile fiscale depuse în dosarul de fond nu poartă ștampila debitoarei ori semnătura vreunei persoane, însă acest aspect este lipsit de relevanță cât privește dovada caracterului cert, lichid și exigibil al creanței, cât timp scadența plății este de la emiterea facturii, și nu de la primire, conform art. 54 alin. 2 din Contractul de livrare.

De altfel, se constată că, în recurs, creditoarea a depus și dovada recunoașterii debitului, prin angajamentul de plată semnat în aprilie 2008 debitoarea agreând stingerea datoriei conform graficului de eșalonare - 14.05.2008, 13.06.2008, 14.07.2008.

Nu se poate reține răsturnarea prezumției de insolvență în condițiile în care debitoarea nu a probat existența lichidităților pentru plata în întregime a creanței pretinse, plățile parțiale făcute creditoarei nefiind suficiente.

Față de aceste considerente, reținând că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, în temeiul art. 312, 304 pct. 9.pr.civ. Curtea urmează să admită recursul, modificând în tot sentința recurată în sensul respingerii contestației debitoarei și admiterii cererii de deschidere a procedurii insolvenței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de creditoarea - ROMANIA SRL, împotriva Sentinței Civile nr. 702/23.04.2009 pronunțată de TRIBUNALUL TIMIȘ în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-debitoare - SRL.

Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:

Respinge contestația debitoarei - SRL.

Admite cererea formulată de creditoarea - ROMANIA SRL,în contradictoriu cu debitoarea - SRL.

Dispune deschiderea procedurii insolvenței împotriva societății debitoare.

Trimite cauza TRIBUNALULUI TIMIȘ PRIN JUDECĂTORUL-SINDIC, în vederea luării măsurilor corespunzătoare administrării procedurii insolvenței.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 15 decembrie 2009.

PREȘEDINTE,

JUDECĂTOR,

JUDECĂTOR,

GREFIER,


Red. - 22.01.2010

Thred. -2 ex - 25.01.2010

PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ

Judecător sindic: CASIANA SECULI

Președinte:Raluca Suciu
Judecători:Raluca Suciu, Maria Ofelia Gavrilescu, Csaba

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete procedura insolventei. Decizia 1653/2009. Curtea de Apel Timisoara