Spete procedura insolventei. Decizia 321/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 321
Ședința publică din 3 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Mircea Boar
JUDECĂTOR 3: Csaba
GREFIER: -
S-a luat în examinare, la a doua strigare, recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 1754 din 2 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată Română, reprezentată prin lichidatorul judiciar La apelul nominal se prezintă avocat pentru lichidatorul judiciar T, lipsă fiind creditoarea recurentă.
Procedura completă.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, reprezentantul debitoarei intimate arată că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind formulate alte cereri se acordă cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentantul debitoarei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele detaliate în concluziile scrise pe care le depune la dosar, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, potrivit facturii atașată motivelor de recurs.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1754 din 2 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr-, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Timișa dispus închiderea procedurii enței debitoarei Română, precum și radierea acesteia din registrul comerțului.
În temeiul art.136 din Legea privind procedura enței a dispus descărcarea lichidatorului judiciar T de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art.135 din Legea privind procedura enței a dispus notificarea sentinței judiciare debitoarei, creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de ență.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că la data de 2 octombrie 2008, lichidatorul judiciar T desemnat să administreze procedura enței debitorului Română, a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor din averea debitorului; că procedura concursuală a fost deschisă prin sentința nr. 458 din data de 6 martie 2008; că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura enței, notificarea fiind publicată și în ziarul "Evenimentul Zilei " din data de 26 martie 2008, conform art. 61 alin.3 din aceeași lege.
Față de cele arătate, în temeiul art. 131 din Legea privind procedura enței, judecătorul sindic a dispus încheierea procedurii enței și radierea debitoarei din registrul comerțului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice T, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate și trimiterea cauzei instanței de fond.
Creditoarea recurentă arată că, în fapt, instanța a dispus la primul termen de judecată închiderea procedurii față de debitoarea, prin aceasta findu-i încălcate drepturile procesuale, prin care avea posibilitatea să își recupereze creanța față de societatea debitoare.
S-a menționat că deși lichidatorul judiciar nu a primit actele contabile de la societatea debitoare a solicitat instanței inchidarea procedurii, nefăcând demersurile legale pe care le avea la dispoziție. Se consideră că lichidatorul judiciar trebuia să formuleze o plângere penală împotriva administratorilor societății deoarece depunerea actelor contabile este prevăzută de Legea nr. 85/2006 ca infracțiune.
De asemenea, s-a susținut că lichidatorul neavând actele contabile s-a pronunțat asupra aplicării art. 138 din Legea nr. 85/2006, arătând că în opinia sa nu se impune antrenarea răspunderii materiale a foștilor administratori. S-a precizat că potrivit art. 138 lit. d) din Legea 85/2006 se poate solicita antrenarea răspunderii materiale a foștilor administratori ai societății debitoare dacă aceștia nu au ținut sau au făcut să dispară actele contabile ale societății debitoare.
Se mai arată că lichidatorul judiciar nu a întocmit Raportul cu cauzele ajungerii societății debitoare în ență și nici nu a comunicat creditorilor Raportul final prin care a solicitat închiderea procedurii enței față de debitoare.
Instituția recurentă în acest fel a fost împiedicată a solicita autorizarea judecătorului sindic în vederea formulării antrenării răspunderii, atâta timp cât până la primul termen de abia s-a definitivat de creanțe, astfel că până la această dată instituția sa nu putea să formuleze vreo cerere de autorizare, întrucât nu a știnut dacă se poate sau nu forma un Comitet al creditorilor și dacă cererea de autorizare va fi făcută în nume propriu sau în numele Comitetului creditorilor.
În motivarea hotărârii se arată că nici un creditor nu s-a oferit a avansa cheltuieli pentru continuarea proceudrii însă, recurenta arată că pe adresa instituției sale nu a fost formulată o astfel de cerere, încât lichidatorul judiciar nu poate presupune acest aspect până nu are o confirmare clară a acestui fapt din partea tuturor creditorilor.
Deoarece hotărârea atacată este dată fără drept de apel, creditoarea recurentă solicită instanței ca la judecarea recursului să nu se limiteze la motivele de recurs prevăzute de art. 304 și să se facă aplicarea art. 3041Cod procedură civilă.
Având în vedere cele arătate, recurenta solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, a se dispune casarea hotărârii instanței de fond și trimiterea dosarului către instanța de fond pentru continuarea procedurii.
Intimata debitoare Română, prin lichidatorul judiciar Taf ormulat concluzii scrise, solicitând respingerea recursului declarat de creditoarea recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice T ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Examinând recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice T, prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304, art. 3041Cod procedură civilă, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, se reține că este neîntemeiat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente:
Astfel, în ceea ce privește antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere sau supraveghere, potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de ență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de ență a debitorului".
De asemenea, conform art. 138 al. 3 din aceeași lege "comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor enței, persoanele culpabile de starea de ență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".
Astfel, potrivit art. 138 alin. 1 din Legea enței au în principiu calitate procesuală activă pentru promovarea acțiunii în răspundere civilă doar administratorul sau lichidatorului judiciar.
Doar în subsidiar legea permite comitetului creditorilor care a obținut în prealabil autorizarea judecătorului sindic să promoveze o astfel de acțiune în situația în care administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar a omis să indice în raportul său asupra cauzelor enței personale culpabile de starea de ență a patrimoniului debitorului ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea și răspunderea la care se referă alin.1 amenință să se prescrie.
Referitor la susținerea creditoarei recurente în sensul că a fost în imposibilitate de a solicita autorizarea judecătorului sindic în vederea formulării cererii de antrenare a răspunderii, se reține că este nefondată, întrucât creditoarea recurentă în calitatea sa de unic creditor avea posibilitatea să solicite autorizarea judecătorului sindic în conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura enței.
În ceea ce privește neîntocmirea de către lichidatorul judiciar a Raportului referitor la cauzele ajungerii debitoarei în stare de ență, se reține că lichidatorul judiciar a fost în imposibilitate de a întocmi raportul respectiv, întrucât nu i-au fost puse la dispoziție înscrisurile prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 privind procedura enței.
Prin închiderea procedurii, conform art. 136 din Legea nr. 85/2006, "judecătorul-sindic, administratorul/lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați", astfel că nu poate fi formulată o asemenea acțiune direct în recurs, după închiderea procedurii.
Conform art. 131 din Legea nr. 85/2006: "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Susținerea creditoarei că procedura enței a fost închisă prematur întrucât nu a avut posibilitatea solicitării avizului judecătorului sindic pentru a promova acțiunea în răspundere materială, pe lângă că nu este dovedită, este și nerelevantă, având în vedere că închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Astfel, deși critică soluția dată, în recurs creditoarea nu a făcut dovada existenței altor bunuri, aflate în patrimoniul debitoarei care să fie valorificate sau care ar fi măsurile ce ar mai trebui întreprinse, în mod obiectiv și legal pentru continuarea procedurii.
Față de cele reținute în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 1754 din 2 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, urmează să fie obligată recurenta creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice T să-i plătească intimatei debitoare, prin lichidator judiciar, suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 1754 din 2 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă recurenta creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice T să-i plătească intimatei debitoare, prin lichidator judiciar, suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /31.03.2009
Dact. /01.04.2009 -2 ex.
Primă instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Mircea Boar, Csaba
