Spete procedura insolventei. Decizia 350/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.350
Ședința publică din 9 martie 2009
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
Grefier:- -
S-a luat în examinare, la a doua strigare, recursul declarat de creditoarea DGFP T împotriva sentinței civile nr.1858/16.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator Cabinei de Insolvență și intimații și G, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică sunt lipsă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că lichidatorul judiciar al debitoarei a depus la dosar întâmpinare.
Instanța, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1858/16.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a dispus: închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea -; radierea acestei debitoare din registrul comerțului; descărcarea lichidatorului judiciar Cabinei de Insolvență de orice îndatoriri și responsabilități, precum și notificarea acestei sentințe debitorului, creditoarei DGFP T, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, pentru efectuarea mențiunii de radiere și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că la data de 16.10.2008 lichidatorul judiciar Cabinei de Insolvență, desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului - SRL, a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului; că procedura concursuală a fost deschisă prin încheierea nr. 1005/06.12.2007; că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței; că notificarea a fost publicată și în ziarul "România Liberă" din data de 19.03.2008, conform art.61 alin.3 din Legea privind procedura insolvenței.
Având în vedere că nici unul din creditori nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii și acoperirii cheltuielilor administrative, în temeiul art. 131 din legea privind procedura insolvenței, judecătorul sindic a dispus încheierea procedurii insolvenței, radierea debitorului din registrul comerțului și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen legal, recurs creditoarea DGFP T înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii atacate cu trimitere spre rejudecare.
În motivarea recursului s-a arătat că prin închiderea procedurii insolvenței față de debitoare i s-au încălcat drepturile procesuale prin care avea posibilitatea să își recupereze creanța față de societatea debitoare. Arată că deși lichidatorul nu a primit actele contabile de la societatea, a solicitat închiderea procedurii, nefăcând demersurile legale pe care le avea la dispoziție, considerând că acesta trebuia să formuleze plângere penală împotriva administratorilor societății, deoarece nedepunerea actelor contabile este prevăzută de Legea 85/2006 ca infracțiune.
Se mai susține că lichidatorul, neavând acte contabile, s-a pronunțat asupra aplicării art. 138 din Legea 85/2006, arătând că în opinia sa nu se impune antrenarea răspunderii materiale a foștilor administratori.
Creditoarea recurentă precizează că potrivit art. 138 lit. d din Legea 85/2006, se poate solicita antrenarea răspunderii materiale a foștilor administratori ai debitoarei, dacă aceștia nu au ținut sau au făcut să dispară actele contabile ale societății debitoare. Arată că lichidatorul nu a întocmit raportul cu cauzele ajungerii societății în insolvență, nu a comunicat creditorilor Raportul final, prin care a solicitat închiderea procedurii insolvenței față de debitoare.
Recurenta consideră că a fost împiedicată a solicita autorizarea judecătorului sindic în vederea antrenării răspunderii, atâta timp cât până la primul termen, abia s-a definitivat de creanțe, astfel că până la această dată instituția recurentă nu putea să formuleze vreo cerere de autorizare, neștiind dacă se poate sau nu forma un Comitet al creditorilor și dacă cererea de autorizare va fi făcută în nume propriu sau în numele Comitetului creditorilor. Menționează că deși prin hotărârea atacată s-a reținut că nici un creditor nu s-a oferit a avansa cheltuielile pentru continuarea procedurii, pe adresa DGFP nu a fost formulată o astfel de cerere, astfel că lichidatorul judiciar nu poate presupune acest aspect, până nu are o confirmare clară a acestui fapt din partea creditorilor.
Solicită examinarea cauzei sub toate aspectele, conform art. 304 Cod procedură civilă, prezentul recurs fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel.
Lichidatorul judiciar al debitoarei Cabinei de Insolvență a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală, arătând că, prin raportul de activitate din data de 16.10.2008, a propus închiderea procedurii în baza art.131 din Legea nr.85/2006, având în vedere faptul că în urma notificărilor efectuate nu a primit actele contabile ale societății pentru a putea întocmi într-o primă fază raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus societatea în stare de insolvență și consecvent celelalte acte și operațiuni aferente procedurii insolvenței, iar judecătorul sindic a închis procedura în baza acestui articol și nu în baza art.129 din Legea nr.85/2006. Mai mult, din dispozițiile art.131 și 129 din Legea nr.85/2006, reiese cu claritate faptul că în situația în care procedura insolvenței se închide în baza art.131 din Legea insolvenței, lichidatorul judiciar nu întocmește raport final, deoarece aceasta presupune obligatoriu valorificarea bunurilor debitoarei, ori, în cazul societății - SRL, acesta nu a fost posibil.
Lichidatorul susține că în cazul societății - SRL nu sunt incidente prevederile art.129 din Legea procedurii insolvenței, acesta este motivul pentru care nu a întocmit raportul final și nu a comunicat acest raport creditorilor, doar raportul final fiind obligatoriu de comunicat creditorilor.
Cu privire la susținerea recurentei referitoare la reținerea în cauză a prevederilor art.138 lit.d și c din Legea nr.85/2006, lichidatorul arată că, potrivit ultimelor modificări aduse legii privind procedura insolvenței, nu mai poate propune atragerea răspunderii administratorilor societății potrivit art.138 dacă nu a prezentat în raportul privind cauzele și împrejurările care au condus societatea în stare de insolvență persoanele responsabile pentru această situație, iar susținerea și imputarea ajungerii în stare de insolvență a administratorilor societății nu a fost posibilă în lipsa actelor contabile.
Referitor la susținerea recurentei că în cauza dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, potrivit căruia se dispune atragerea răspunderii administratorilor dacă "au ținut contabilitatea fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea", lichidatorul arată că această stare de fapt nu poate fi verificată și susținută de către lichidatorul judiciar în lipsa actelor contabile.
În final, lichidatorul arată că art.138 din Legea nr.85/2006 nu instituie prezumția de culpă a persoanelor ci este necesară stabilirea existenței faptelor prevăzute de lege și a măsurii în care ele au contribuit la ajungerea în stare de insolvență, ori lichidatorul judiciar nu poate proba nici una din condițiile menționate pentru a susține atragerea răspunderii patrimoniale a administratorilor societății, în lipsa actelor contabile.
Examinând recursul declarat de creditoare prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art.304/1 Cod procedură civilă, Curtea va constata că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Pentru a se dispune această măsură s-a constatat de judecătorul sindic, pe baza raportului prezentat de lichidatorul judiciar desemnat pe seama debitoarei, că debitoarea nu dispune de bunuri valorificabile și nici fonduri pentru acoperirea cheltuielilor administrative, că creditorii debitoarei nu și-au manifestat intenția de a avansa eventualele sume ce ar fi necesare continuării procedurii de insolvență, iar atragerea răspunderii fostului administrator al debitoarei nu poate fi probată, lichidatorul judiciar nefiind în posesia actelor contabile ale debitoarei.
Susținerea creditoarei recurente DGFP T că era obligatoriu ca lichidatorul judiciar, conform art. 59 din Legea nr. 85/2006, să întocmească raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvența debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le este imputabilă, este nefondată, având în vedere că, în lipsa actelor contabile ale debitorului, lichidatorul judiciar nu putea să întocmească un asemenea raport, iar creditorii nu au fost de acord să avanseze sumele necesare continuării procedurii insolvenței. În aceste condiții, așa cum corect a considerat prima instanță, închiderea procedurii în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 se poate dispune oricând, nefiind condiționată de vreun act sau moment anume în cadrul procedurii insolvenței.
Pe de altă parte, creditoarea critică în esență sentința recurată și pentru motivul că nu a fost atrasă răspunderea administratorului social al debitoarei.
În ceea ce privește cererea creditoarei de a fi angajată răspunderea administratorului debitoarei, potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, Curtea reține că aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 alin. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie).
Întrucât potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor conducere sau de supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului", iar creditorii nu mai au potrivit actualei reglementări calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea prevederilor art. 138 față de membrii organelor de conducere ai debitoarei, criticile recurentelor legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea DGFP
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea DGFP T în dosarul nr- împotriva sentinței civile nr.1858/2008 al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./26.03.09
tehn./ 2 ex./26.03.09
Primă instanță: Tribunalul Timiș,
judecător:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
