Spete procedura insolventei. Decizia 385/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.385/COM
Ședința publică din 12 martie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către debitoarea 2002 împotriva sentinței comerciale nr. 900/JS/20.11.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu creditoarea intimată - prin Sucursala A, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic, în reprezentarea debitoarei recurente 2002 C, lipsă fiind creditoarea intimată - prin Sucursala
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus prin serviciul registraturii de către debitoarea recurentă răspuns la întâmpinare.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, se acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul debitoarei recurente solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate ca fiind netemeinică și nelegală și respingerea cererii promovate de A, de începere a procedurii insolvenței împotriva societății debitoare pentru motivele prezentate pe larg în cererea de recurs și în răspunsul la întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.900/JS/20.11.2008, pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr- s-a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de debitorul SRL
S-a respins contestația debitorului 2002
S-a admis cererea introductivă formulată de către reclamantul creditor SC "" SA, prin Sucursala A, cu sediul în A, nr.1A, județul A, pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva pârâtului debitor 2002, cu sediul în C,-, județul C-S, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în Registrul Comerțului J- și, în temeiul art. 33, alin. 4 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței, a dispus deschiderea procedurii insolvenței - procedura generală - împotriva pârâtului debitor
În temeiul art. 34, teza I, din Legea nr. 86/2006, privind procedura insolvenței, a dispus desemnarea ca administrator judiciar pe
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut că, prin cererea introductivă înregistrată pe rolul acestui tribunal sub nr.1876 la data de 24.07.2008, reclamantul creditor SC "" SA, prin Sucursala A, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că pârâtul debitor 2002 se află în stare de insolvență și, în consecință, împotriva acestui pârât debitor, să se dispună deschiderea procedurii insolvenței instituită prin Legea nr.85/2006.
În susținerea cererii introductive reclamantul creditor învederează că pârâtul debitor îi datorează suma de 3.451 Euro sau 12.407 lei, cu titlu de pretenții și suma de 3.312 Euro sau 11.911,20 lei, reprezentând penalități de întârziere.
Pârâtul debitor a formulat în termenul legal întâmpinare pe care judecătorul sindic a apreciat-o drept contestație având în vedere specificul Legii nr. 85/2006, solicitând respingerea acțiunii formulate de reclamantul creditor, cu cheltuieli de judecată.
A invocat excepția autorității lucrului judecat, deoarece prin Ordonanța nr. 987/30.04.2008 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr- a fost respinsă cererea creditorului prin care solicita, în baza OUG nr. 119/2007, obligarea debitorului la plata sumei de 12.557,50 lei, contravaloarea a 3.451 Euro, reprezentând pretenții din factura neachitată (factura nr. -/22.10.2007) și 4.721,63 lei, contravaloarea sumei de 1.297,85 Euro.
Astfel pârâtul consideră că se încearcă recuperarea aceleiași sume prin introducerea unei noi acțiuni sub o altă formă juridică, invocându-se Legea nr. 85/2006.
Pe fond, pârâtul a solicitat respingerea ca inadmisibilă a acțiunii creditorului.
Prin răspunsul la întâmpinare reclamantul creditor SA Aas olicitat deschiderea procedurii insolvenței debitorului, arătând că Judecătoria Caransebeșa respins cererea de ordonanță de plată, cu motivarea că nu întrunește condițiile speciale ale nr.OUG119/2007 și nu se poate concluziona că nu mai are dreptul la nici o altă cale juridică de recuperare a prejudiciului. În cauză nu există autoritate de lucru judecat, iar potrivit art. 9 alin. 3 din OUG nr.119/2007, în situația în care instanța respinge cererea creditorului printr-o încheiere irevocabilă, creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun.
Reclamantul și-a îndeplinit obligațiile contractuale iar pârâtul nu a achitat suma datorată. Creanța este certă, lichidă, exigibilă, cu o valoare mai mare de 10.000 lei și au trecut 365 de zile de la data scadenței, termenul de plată fiind stabilit pentru 22.10.2007. Penalitățile sunt corect calculate și legal pretinse, conform prevederilor contractuale și dispozițiilor art.1066 și următoarele Cod civil.
Din materialul probator administrat în dosarul cauzei, judecătorul sindic a reținut că, în baza relațiilor comerciale și a contractului încheiat între părți, s-a efectuat un transport de marfă de către reclamantul creditor pentru pârâtul debitor, marfa a fost recepționată la destinație, dar valoarea transportului nu a fost achitată. În acest sens, s-a emis factura nr. -/22.10.2007 care a prevăzut și plata unor penalități de 0,4%/zi pentru neplata în termen de 30 zile.
Creanța reclamantului creditor este certă, lichidă și exigibilă. Transportul s-a realizat în baza contractului încheiat între părți (contract ce prevedea și tariful negociat), marfa a ajuns la destinatar, astfel că reclamantul creditor și-a îndeplinit obligația contractuală (filele 12-13 dosar).
Pârâtul debitor datorează suma de 3.451 Euro sau 12.407 lei cu titlu de pretenții și 3.312 Euro sau 11.911,20 lei penalități de întârziere, fiind astfel îndeplinite condiția valorii prag a creanței.
Pârâtul debitor a invocat excepția autorității de lucru judecat, întrucât s-a respins cererea pentru somație de plată formulată de creditor la Judecătoria Caransebeș prin Ordonanța nr. 987/30.04.2008 - dosar nr-.
Judecătorul sindic a respins excepția autorității de lucru judecat deoarece nu există tripla identitate de obiect, cauză și părți cerută de art. 1201 Cod civil. Ordonanța prin care s-a respins cererea creditorului în raport de cerințele OUG nr. 119/2007 nu are autoritate de lucru judecat, cât timp creditorul are o creanță care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru deschiderea procedurii insolvenței.
Reclamantul creditor este îndreptățit să formuleze cererea de deschidere a procedurii insolvenței având în vedere dispozițiile art. 9 alin. 3 din OUG nr. 119/2007 și art. 3 alin. 6 din Legea nr. 85/2006,
Motivarea respingerii cererii creditorului formulată de debitor, aceea că transportul s-a efectuat pentru o persoană fizică este nefondată, deoarece între părți există un contract valabil încheiat iar din actele depuse rezultă că serviciul de transport a fost prestat pentru debitorul 2002 C, județul C-
Constatând că pârâta debitoare societate comercială se află în stare de insolvență în sensul prevederilor art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, că reclamantul creditor face parte din categoria creditorilor îndreptățiți să solicite deschiderea procedurii insolvenței și este întrunită valoarea prag prevăzută la pct. 12 al art. 3, în raport de care poate fi introdusă o cerere de către un creditor, tribunalul a respins contestația, a admis cererea introductivă formulată de către reclamantul creditor și, în consecință, în temeiul art. 33 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva pârâtului debitor.
Împotriva acestei sentințe a formulat, în termen legal, recurs debitoarea 2002, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În fapt, 2002 are ca obiect de activitate prelucrarea lemnului până la o forma finită.
La data de 03.01.2007, sub nr. 2/A a contractat cu SC efectuarea transportului unei case din lemn în pachete, demontată, pe relația România-Spania, locul de destinație fiind firma, 43860 L-ametlla de,-, Provincia, Spania.
Arătă că data menționată în Contractul de transport ocazional, privind încărcarea camionului cu produsele din lemn cu destinația Spania, este 05 01-2006, dar conform facturii - din 12.01.2007 rezultă că încărcarea mărfii s-a făcut la data de 12.01.2007, în autotrenul nr. B-66334, nr. de înmatriculare B-46-.
În aceiași zi, transportul de marfă a trecut frontiera României.
Cu două zile înaintea încărcării mărfii, ul a emis factura nr. 254 din 10.01.2007 către firma prin care a cerut efectuarea plații sumei de 2900 Euro, contravaloarea transportului.
negociat pentru efectuarea transportului a fost stabilit la 2.900 Euro, modalitatea de plată fiind stabilită prin virament, iar termenul de plată fiind imediat.
Conform avizului de însoțire a mărfii, bunurile transportate au fost constituite din prefabricate din lemn în greutate de 10.500 Kg.
Cu toate că beneficiarul spaniol nu a achitat transportul, conform facturii nr. 254 din 10.01.2007 emisă de - SC Aae fectuat livrarea mărfii în Spania.
Debitoarea arată că a constatat că, la dosar, reclamantul a depus factura nr. - din 22.10.2007, factură care nu a intrat în posesia debitoarei, prin care, după 10 luni de la producerea evenimentului, solicită efectuarea unei plăți în valoare de 3451 Euro, cu titlu de pretenții, plus suma de 3.312 Euro, cu titlu de penalități de întârziere sau echivalentul acestor sume în lei.
este faptul că judecătorul sindic nu a știut că moneda națională este leul și că penalitățile de întârziere se percep numai în lei.
În contractul de transport ocazional nr. 2A din 03.01.2007 s-a stabilit că tariful negociat de transport este de 2900 Euro, fără a se preciza contravaloarea în lei și/sau alte obligații.
Lipsa acestor precizări îl îngrădește pe reclamant de a cere penalități de întârziere.
Până în prezent nu a fost promulgat niciun act normativ care să stipuleze perceperea de penalități de întârziere în valută.
De asemenea, așa după cum a precizat reclamanta, la data de 22.10.2007, când acesta a emis factura de plată nr. - împotriva debitoarei, raportul Euro- a fost de 1 Euro = 3,3618 Ron.
de transport de 2900 Euro x 3,3618 Ron = 9749,22 Ron.
Astfel, nu este realizată valoarea - prag privind cuantumul minim al creanței, pentru a putea fi introdusă cererea declanșării procedurii insolvenței, conform art. 3, pct. 12 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Valoarea-prag este de minim 10.000 lei (Ron), conform aceluiași act normativ.
Mai solicită ca instanța de recurs să rețină că judecătorul sindic nu a procedat la verificarea și constatarea faptului că 2002 ar fi în stare de insolvență sau de insolvență iminentă, așa cum prevede art. 1, alin. 1 din Legea privind procedura insolvenței.
Debitoarea precizează că își desfășoară activitatea, conform obiectului de activitate, pe profit, fapt care poate fi dovedit cu documente oficiale emise de autoritățile competente.
Examinând recursul conform motivelor invocate, Curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce succed:
Pentru a se declanșa procedura insolvenței, la cererea unui creditor, este necesar, potrivit art. 3, pct. 6 din Legea 85/2006, ca acesta să prezinte o creanță certă, lichidă și exigibilă și care să fie peste valoarea prag de 10.000 lei (art. 3, pct. 12 din Legea 85/2006).
În speță însă, certitudinea creanței prezentate este discutabilă. Astfel, conform contractului de transport ocazional încheiat între părți (fila 12 din dosarul de fond), tariful negociat pentru transport este de 2900 Euro, fără a se preciza dacă acesta include sau nu TVA, iar în factura nr. -/22.10.2007 (fila 11 din dosarul de fond), factură neacceptată de către debitoare, este menționată această sumă, căreia îi este adăugată TVA.
În aceste condiții, în care cuantumul tarifului este incert, la care se adaugă faptul că factura nu este acceptată, deci creanța este litigioasă (ea nefiind recunoscută de debitoare), nu se mai poate afirma certitudinea (întinderea) acesteia.
În consecință, în baza art. 312, alin. 1-3.proc.civ. se va admite recursul debitoarei, iar sentința atacată va fi modificată în tot, în sensul că se va admite contestația formulată de debitoarea 2002 și se varespinge cererea de declanșare a procedurii insolvenței, formulată de creditoarea
În baza art. 7, alin. 2 din Legea 26/1990, se va trimite Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-S prezenta decizie, în vederea efectuării cuvenitelor mențiuni în Registrul Comerțului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de debitoarea 2002 împotriva sentinței comerciale nr.900/JS/20.11.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, pe care o modifică în tot, în sensul că admite contestația formulată de debitoarea 2002 și respinge cererea de declanșare a procedurii insolvenței, formulată de creditoarea
Fără cheltuieli de judecată.
Dispune comunicarea unui exemplar al prezentei decizii la. CSp entru efectuarea cuvenitelor mențiuni în registrul comerțului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
DR. - - - - - - -
GREFIER,
Se comunică un exemplar din decizie:
de pe lângă Tribunalul C-
Red. /10.04.2009
Tehnored /10.04.2009/3 ex.
Instanță fond: Tribunalul C-
Jud. sindic
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Cătălin Nicolae Șerban, Maria
