Spete procedura insolventei. Decizia 43/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr--
DECIZIA NR.43/C/2008-
Ședința publică din data de 13 februarie 2008
PREȘEDINTE: Murg Florian
JUDECĂTOR 2: Băltărete Savina președinte secție
JUDECĂTOR 3: Toros Vig
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului comercial declarat de recurenta creditoare - SRL cu sediul în M-, județul M, în contradictoriu cu intimata debitoare - O-, județul S M, J-, CUI RO- și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Satu Mare - împotriva Sentinței nr.1634/F din 10.10.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect insolvență.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul recurentei asociat G, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este legal timbrat cu suma de 19,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, cauza este la primul termen în recurs, după care:
Reprezentantul recurentei arată că nu are cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, declanșarea procedurii insolvenței conform Legii 85/2006, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și cheltuielile de deplasare 100 lei și 50 lei diurna, conform actelor depuse la dosar.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Constată că prin Sentința nr.1634/F din 10.10.2007 Tribunalul Satu Marea În temeiul art. 33 alin. 5 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței a admis contestația debitoarei - " O" SRL O, în sensul respingerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoarea-intimată - "" SRL M împotriva debitoarei-contestatoare - " O" SRL.
Pentru a pronunța astfel judecătorul sindic a reținut următoarele:
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței are ca și scop legal declarat "instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență" (art. 2 din Lege).
Insolvența este, potrivit art. 3 pct. 1 lit. a și b din Lege "acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile:
a) insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori;
b) insolvența este iminentă atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadenței".
Persoanele care pot să ceară deschiderea procedurii insolvenței sunt debitorul aflat în insolvență și creditorii îndreptățiți să solicite deschiderea acestei proceduri, respectiv cei care au împotriva patrimoniului debitorului o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile (art. 3 pct. 6 din Lege).
Din probele administrate în cauză, apărările de fond invocate de debitoare prin contestația formulată împotriva cererii creditoarei,judecătorul sindic apreciază că, în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se putea dispune deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea - " -O" SRL.
Prezumția de insolvență instituită în sarcina debitoarei prin art. 3 pct. 1 din lege, izvorâtă din neplata în termen de 30 de zile de la scadență a creanței solicitate de către -" " SRL este răsturnată de faptul că această neplată se datorează unui refuz expres de plată din partea debitoarei-contestatoare determinat de nerecunoașterea ca datorată a creanței pretinse, iar pe de altă parte din însăși starea patrimoniului debitoarei din care rezultă faptul că aceasta beneficiază de resurse financiare proprii pentru plata creanței pretinse.
De asemenea, se constată că, în cazul în care deschiderea procedurii insolvenței este solicitată de către un creditor, acesta trebuie să facă dovada că față de patrimoniul debitoarei deține o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În speță, creanța creditoarei -" " SRL, nefiind constatată printr-un înscris prevăzut de lege cu valoare de titlu executoriu sau printr-o hotărâre judecătorească, nu este certă deoarece existența și cuantumul acesteia sunt contestate în mod pertinent de către creditoare.
Având în vedere scopul legii insolvenței, condițiile de admisibilitate a unei cereri de deschidere a acestei proceduri, judecătorul sindic a apreciat că - spre deosebire de situația "creditorilor îndreptățiți să participe la procedura insolvenței" (art. 3 pct. 8 din Lege) -, acesta nu este chemat să stabilească caracterul cert, lichid și exigibil al creanței creditorului care solicită deschiderea procedurii și că, în măsura în care debitorul contestă pertinent creanța invocată de către creditorul său este necesară introducerea unei acțiuni în justiție împotriva acestuia potrivit dreptului comun.
Procedura insolvenței nu este menită pentru a fi utilizată de către creditori, cu eludarea dispozițiilor procedurale de drept comun, inclusiv cele privind obligația achitării unor taxe de timbru la valoarea creanței invocate, în scopul de a determina debitorii să plătească sumele pretinse sub amenințarea falimentului, în special în situația în care debitorul are fonduri disponibile pentru a face plata sau dacă se invocă o excepție aparent întemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta - SRL M care solicită admiterea recursului și declanșarea procedurilor prevăzute de Legea 85/2006 cu privire la constatarea insolvenței și declanșarea falimentului.
În motivare arată că între părți au avut loc fapte de comerț în urma cărora debitoarea - O SRL trebuia să mai plătească pentru bunurile primite suma de 21.290,4 RON, așa cum rezultă din convenția încheiată între părți la data de 17.04.2007, convenția constituind o recunoaștere a datoriei, la data de 15.07.2007 aceasta devenind certă, lichidă și exigibilă.
Privitor la convenție arată că aceasta trebuia executată cu bună credință în baza prevederilor art. 969 cod civil, fapt pe care trebuia să-l aibă în vedere instanța, raportat la prevederile art. 970 cod civil ori, în contradicție cu prevederile art.304 pct.8 Cod procedură civilă, interpretând greșit dovada depusă în cauză, a dat o soluție greșită.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și din oficiu în baza prevederilor art. 3041Cod procedură civilă se rețin următoarele:
Potrivit actului denumit "Convenție" încheiat între debitoarea - O SRL și creditoarea recurentă - SRL M la 17.04.2007, debitoarea a recunoscut că datorează creditoarei recurente suma de 21.290,4 RON, urmare derulării raporturilor comerciale existente între ele, debitoarea obligându-se să achite obligația până la data de 15.07.2007 în trei rate, în caz contrar urmând a fi repus pe rol dosarul nr-, fiind oferite și garanții, convenția având menirea de a stinge situația litigioasă dintre părți.
Față de acest act de voință liber exprimat, judecătorul sindic nu putea reține că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru deschiderea procedurii insolvenței, așa cum s-a cerut prin cererea înregistrată la data de 01.03.2007, prezumția de insolvență nu putea fi răsturnată prin nerecunoașterea, ulterior, a creanței de către debitor și nici cu starea patrimoniului acestuia, actul prin care părțile au înțeles să pună capăt situației litigioase existente între ele ( convenția ) îndeplinind condițiile prevăzute de art.969 Cod civil, refuzul ulterior (precum și cele anterioare) dă dovada că debitoarea intimată nu este de bună credință, condiție impusă de prevederile art.970 Cod civil pentru executarea convențiilor, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă.
Judecătorul sindic nu trebuie să stabilească aceste caractere ale creanței ci doar să le constate și în consecință să procedeze conform prevederilor Legea 85/2006 și nu să îndrume părțile la soluționarea situației litigioase conform dreptului comun, Legea 85/2006 fiind un instrument la îndemâna creditorului pentru a-l constrânge pe debitor să-și respecte obligațiile asumate în raportul comercial în care este parte.
Privitor la existența stării de insolvență sau nu, se reține că față de întârzierea executării obligației scadente, prezumția stării de insolvență este confirmată, contestația nemotivată fiind înlăturată de convenția încheiată între părți, astfel că în mod greșit a fost admisă contestația debitoarei cu respingerea cererii de deschidere a procedurii insolveneței, fapt pentru care, în baza prevederilor 312 (1) Cod procedură civilă recursul fiind admis, sentința atacată a fost casată cu trimiterea cauzei pentru continuarea procedurii, ținându-se seama de considerentele prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul declarat de - SRL cu sediul în M-, județul M, în contradictoriu cu intimata debitoare - O-, județul S M, J-, CUI RO- și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Satu Mare - împotriva Sentinței nr.1634/F din 10.10.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o casează cu trimitere pentru deschiderea procedurii la aceași instanță ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 13.02.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - -
Red.dec.
În concept la 18.02.2008
Jud.fond
Tehn.red./2 ex.
19.02.2008
Președinte:Murg FlorianJudecători:Murg Florian, Băltărete Savina, Toros Vig
