Spete procedura insolventei. Decizia 433/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.433/COM
Ședința publică din 19 mai 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Revi Moga
JUDECĂTOR 2: Nicolae Stanciu
JUDECĂTOR 3: Ecaterina Grigore
Grefier ---
Pe rol, judecarea recursului comercial declarat de recurentaP C- cu sediul în C, B-dul -, nr.18, jud.C, în contradictoriu cu intimații-pârâți - cu domiciliul în B, sector 6,-, - cu domiciliul în C, șos.-, nr.53, -10,.B,.20, jud.C, - cu domiciliul în B, sector 2,-,.3,.10, - cu domiciliul în B, sector 4,-, - - cu domiciliul în B, Calea, nr.1,.B,.15, jud.B și intimata-debitoare SC SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR - cu sediul în C, șos.-, nr.164, jud.C, împotriva sentinței civile nr.6236/30.11.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă av., pentru intimata-pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, av., pentru intimatul-pârât, potrivit împuternicirii avocațiale depusă la dosar și procurator, pentru intimata-pârâtă, conform procurii depusă la dosarul de fond (fila 211), lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm.Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare.
Instanța, constatând că nu sunt motive de amânare a cauzei, apreciază dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente.
Avocat, pentru intimata-pârâtă, solicită respingerea recursului ca nefondat. Arată că în mod corect instanța de fond a reținut că intimata a avut calitatea de asociat, cu 7% părți sociale și nu cea de administrator, astfel că nu se impune atragerea răspunderii acesteia. Nefiind administrator, intimatei nu-i pot fi imputate faptele prev.de art.137 lit.d din Legea nr.64/1995, republicată, neavând obligația organizării și conducerii contabilității. In consecință, în ce o privește pe intimata, hotărârea este legală. Depune concluzii scrise.
Avocat, pentru intimatul-pârât, solicită respingerea recursului, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică. Arată că a dovedit cu înscrisuri că intimatul nu a avut niciodată calitatea de administrator, director sau reprezentant legal al societății, ci doar de asociat cu 7% părți sociale. Pentru atragerea răspunderii este necesară întrunirea cumulativă a condițiilor răspunderii delictuale, însă în ce-l privește pe intimatul aceste condiții nu au fost îndeplinite, din probele administrate nerezultând săvârșirea de către acesta a faptelor prev.de art.137 din Legea nr.64/1994, republicată.
Procurator, pentru intimata-pârâtă, solicită respingerea recursului ca nefondat, instanța de fond pronunțând o soluție temeinică și legală. Arată că, în această cauză, un segment de dosar, în ce-l privește pe intimatul, a făcut obiect la Inalta C de Casație și Justiție. Până la data sechestrului și confiscării, societatea era în funcțiune, avea resurse financiare, iar obligațiile către stat erau achitate. A dovedit la instanța de fond că intimata nu s-a sustras în nici un fel, ci și-a îndeplinit atribuțiile de administrator în conformitate cu cerințele legale.
In baza art.150 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Constanța, creditoarea DGFP Cas olicitat deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului împotriva debitoarei SC SRL.
Prin sentința civilă nr. 3585/COM/26.04.2004 judecătorul sindic a admis cererea creditoarei și a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, fiind numit administrator judiciar SC SRL.
La data de 22.07.2004 s-a depus la dosar tabelul preliminar al creditorilor debitoarei iar la data de 26.08.2004 tabelul definitiv în care figurează doar creditoarea DGFP C cu o creanță bugetară de 2.475.524.877 ROL la ordinea de prioritate prevăzută de art. 198 alin. 1,art. 4 din Legea nr. 64/1995.
Prin încheierea nr. 7926/COM /19.10.2004 judecătorul sindic dispune intrarea în faliment a debitoarei fiind, desemnat în calitate de lichidator judiciar SC SRL.
La data de 28.01.2005 se depune la dosar tabelul definitiv consolidat.
La data de 18.04.2005 lichidatorul judiciar depune la dosar raportul privind închiderea procedurii. Împotriva acestuia creditoarea a formulat obiecțiuni prin care solicită atragerea răspunderii administratorului societății și a asociaților, și, în vederea achitării creanței de 247.552,49 lei.
În motivarea cererii de atragere a răspunderii se arată că pârâții nu și-au îndeplinit obligația de a pune la dispoziția judecătorului sindic documentele și informațiile potrivit Legii nr. 64/1995 și au refuzat orice colaborare cu lichidatorul judiciar, au schimbat sediul social al societății fără a face mențiuni în acest sens la ORC. Toată activitatea desfășurată de administratorul societății debitoare a fost defectuoasă, aceasta ducând la ajungerea societății în stare de insolvență.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată întrucât nu a avut niciodată calitatea de administrator al debitoarei, astfel încât nu avea obligația de a depune actele și informațiile la care se referă art. 39 și 33 alin. 1 din Legea nr. 64/1995 rep. obligație care îi revenea administratorului. În egală măsură, nu poate fi reținută incidența dispozițiilor art. 139 din Legea nr. 64/1995 câtă vreme nu s- dovedit întrunirea cumulativă a cerințelor privind răspunderea civilă delictuală a fiecărui pârât, inclusiv sub aspectul intenției și a raportului de cauzalitate între fapta pârâților și starea de încetare de plăți a societății. În ceea ce privește celelalte aspecte invocate de creditoare, acestea nu pot fi primite întrucât nu se încadrează în situațiile expres și limitativ prevăzute de art. 137 din Legea nr. 64/1995 rep. Și nu sunt reale.
Pârâtul, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea ca nefondată a cererii DGFP C întrucât creditoarea nu are calitate procesuală activă de a promova această acțiune ci numai administratorul sau lichidatorul judiciar, iar cele susținute țin de obligația administratorului și nu de asociatul care avea o cotă de participare de 7% din părțile sociale. Sub alt aspect, susținerile creditoarei sunt nefondate întrucât obligația depunerii actelor prevăzute la art. 38 revine administratorului în funcție la data deschiderii procedurii insolvenței, calitate pe care nu a avut-o niciodată. Fiind o răspundere civilă delictuală, sarcina probei incumbă reclamantei.
Prin sentința civilă nr. 6236/30.11.2007 acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
S-a avut în vedere în primul rând că reclamanta creditoare DGFP nu a solicitat și administrat probe în susținerea cererii sale, ci și-a bazat susținerile pe rapoartele administratorului, respectiv lichidatorului judiciar.
Astfel, din primul raport de activitate întocmit de administratorul judiciar rezultă că notificarea emisă societății debitoare la sediul indicat în adresa de la Camera de Comerț în vederea depunerii de către reprezentanții legali ai debitoarei a documentelor și informațiilor prevăzute de art. 26 alin. 1 din Legea nr. 64/1995 a fost returnată cu mențiunea "societate mutată de la adresă". Aceeași notificare a fost comunicată și asociaților debitoarei,având în vedere că nu s-au aflat datele de identificare ale administratorului societății. Numai asociatul a comunicat că nici unul din documentele solicitate nu se află în posesia ei și că, din informațiile pe care le deține, debitoarea nu mai desfășoară activități comerciale de aproximativ 4-5 ani. Față de lipsa documentelor contabile ale societății se arată că nu se pot indica cauzele și împrejurările care au dus la încetarea de plăți și nici persoanele cărora le-ar fi imputabilă această situație.
Din raportul lunar depus la dosar la data de 28.02.2005 rezultă că prin adresa nr. 380/13.10.2004 s-a solicitat C să comunice dacă debitoarea a depus bilanțuri contabile pentru anii 2001 - 2004 iar aceasta a răspuns prin adresa nr. -/10.11.2004 că nu poate furniza aceste informații întrucât funcționarii publici au obligația păstrării secretului asupra informațiilor deținute.
Din raportul privind închiderea procedurii depus la dosar la data de 18.04.2005, rezultă că societatea a fost constituită de către patru asociați - persoane fizice - (, și ), calitatea de administrator deținând-o începând cu 10.02.1997, datele sale personale nefiind cunoscute. Cu privire la incidența art. 137 din Legea nr. 64/1995 se arată că asociații și administratorul societății debitoare au refuzat orice colaborare cu lichidatorul judiciar, au schimbat sediul social al societății fără să facă mențiuni la ORC și fără să-l comunice terților cu care societatea avea raporturi juridice, nu a respectat dispozițiile art. 39 din Legea nr. 64/1995 privind depunerea la dosarul cauzei a actelor și informațiilor prevăzute la art. 33 alin. 1 din același act normativ, nu au prezentat documentele financiar-contabile ale societății lichidatorului, nu au formulat contestație împotriva cererii de deschidere a procedurii de respingere judiciară și a falimentului și nici nu și-au manifestat intenția de reorganizare, nu au depus bilanțul anual la ORC.
Dintre aceste fapte, creditoarea a invocat în susținerea cererii sale doar neîndeplinirea obligației de a pune la dispoziția judecătorului sindic documentele și informațiile potrivit Legii nr. 64/1995, au refuzat orice colaborare cu lichidatorul judiciar și au schimbat sediul social al societății fără a face mențiuni la ORC în acest sens precum și desfășurarea de către administratorul debitoarei a unei activități total defectuoase care a dus la ajungerea societății în stare de insolvență, fapte ce se încadrează la art. 137 lit. d din Legea nr. 64/1995
Astfel, potrivit art. 137 lit. d "judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului să fie suportată de către membrii organelor de conducere - administratori - care au contribuit la ajungerea debitorului în această situație prin una din următoarele fapte au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea".
Răspunderea administratorilor sau a asociaților debitoarei este una delictuală astfel încât trebuie îndeplinite condițiile acestei răspunderi: săvârșirea unei fapte ilicite, producerea unui prejudiciu, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția făptuitorului respectivei fapte ilicite.
Prima instanță a reținut că este îndeplinită condiția producerii unui prejudiciu prin ajungerea societății în stare de insolvență.
În ce privește celelalte condiții, acestea au fost analizate în raport cu fiecare pârât chemat în judecată.
Pentru pârâta, reclamanta nu a dovedit săvârșirea faptelor prevăzute de art. 137 lit. d (ținerea unei contabilități fictive, dispariția unor documente contabile sau neținerea unei contabilități în conformitate cu legea) în condițiile în care acesta a avut calitatea de asociat iar obligația de a ține registrele cerute de lege în mod corect și de a întocmi situația financiară anuală revenea administratorului societății conform art. 73 din Legea nr. 31/1990. Pe de altă parte, nu s-a făcut dovada ținerii unei contabilități fictive sau a încălcării dispozițiilor legale la ținerea contabilității atâta timp cât administratorul nu a intrat în posesia documentelor contabile întrucât adresa trimisă societății s-a restituit cu mențiunea "destinatar mutat de la adresă" iar pârâta a precizat că nu deține niciun document contabil, "activitatea societății încetând în urmă cu cca. 4 ani".
Fapta de neîndeplinire a obligației de a depune documentele contabile și refuzul de a colabora nu poate fi reținută în sarcina pârâtei întrucât aceasta a fost singura care a răspuns notificării administratorului judiciar arătând că nu se află în posesia niciunui document contabil.
De asemenea, nici schimbarea sediului societății nu poate fi reținută întrucât nu s-a făcut dovada schimbării acestui sediu atâta timp cât debitoarea nu a mai desfășurat activitate de 4 ani și nici nu s-a dovedit exercitarea de activități economice la alt sediu decât cel declarat de ORC.
În ce privește pârâtul, instanța a reținut că și acesta a avut calitatea de asociat și că nu s-a dovedit săvârșirea faptelor ilicite indicate de reclamantă.
Neîndeplinirea obligației de a depune documentele contabile nu atrage prezumția de aducere a societății în încetarea de plăți, respectiv de intrare în stare de insolvență.
Considerentele anterioare au fost reținute și în ceea ce îi privește pe pârâții - asociați și,cu atât mai mult cu cât nu s-a dovedit că aceștia dețineau documentele contabile ce trebuiau puse la dispoziția administratorului judiciar ori că au ținut ei înșiși o contabilitate fictivă sau cu încălcarea dispozițiilor legale în locul celei care avea obligația administrării societății, respectiv.
Pentru administratorul societății -, s- constată că pe tot parcursul procedurii de insolvență, administratorul judiciar respectiv lichidatorul judiciar, au menționat că datele persoanele (inclusiv adresa) nu sunt cunoscute, astfel încât nu a fost notificată ca și asociații debitoarei la domiciliul acestuia și nici nu s-a făcut dovada demersurilor de identificare. Singurul demers al administratorului judiciar a fost de a emite adresă către ORC prin care s-au solicitat datele de identificare ale administratorilor debitoarei.
Având în vedere că de abia prin adresa depusă la dosar la data de 15.08.2006 s-a aflat domiciliul administratorului, fiind astfel citat, instanța nu primit motivele reclamantei referitoare la refuzul de depunere documentelor contabile, de colaborare, sau schimbarea sediul societății.
Nu s-a dovedit nici că activitate defectuoasă desfășurată în calitate de administrator a adus societatea în stare de insolvență.
Chiar dacă aceasta nu a depus bilanțurile contabile anuale la ORC pentru perioada 2001 - 2004, trebuia dovedit de către reclamantă în condițiile art. 1169.civ. că din cauza acestei situații debitoarea a ajuns în stare de insolvență, respectiv că această nedepunere reprezintă condiția directă și necesară care a adus societatea în încetare de plăți.
Soluția a fost atacată cu recurs de către creditoare.
În motivarea recursului creditoarea arată că a urmărit să demonstreze că fostul administrator și asociații au continuat în mod voit activitatea societății și în acest fel au creat un prejudiciu față de bugetul consolidat al statului. În acest sens au avut în vedere raportul lichidatorului judiciar din care rezultă că pârâții au încălcat prevederile legii nr. 82/1991 și ale legii nr. 31/1990.
Cu privire la condițiile cerute pentru angajarea răspunderii pârâților, recurenta arată:
- prejudiciul îl constituie creanța înregistrată și în raportul final;
- fapta ilicită a fost reținută în cuprinsul raportului final de către lichidatorul judiciar și constă în refuzul de a răspunde solicitărilor repetate ale acestuia;
- raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu există, faptele săvârșite de către administratorul societății au condus la crearea prejudiciului în cuantum de 247.552 lei;
- vinovăția există în raport de felul în acre administratorul/asociații au înțeles să se comporte anterior deschiderii procedurii cât și ulterior deschiderii acesteia.
În concluzie, recurenta consideră că a dovedit în speță existența condițiilor pentru atragerea răspunderii persoanelor vinovate de starea de insolvență.
În drept se invocă art. 138 alin. 1 lit. c) din legea nr. -, art. 299-316.pr.civ.
Cererea este însoțită de înscrisuri.
În apărare intimatul depune întâmpinare prin care solicită respingerea recursului întrucât a dovedit cu înscrisuri că nu a avut niciodată calitatea de administrator, director sau reprezentant legal al societății fiind un simplu asociat cu 7% părți sociale. Totodată, în cauză nu sunt întrunite cerințele pentru atragerea răspunderii delictuale.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Pentru atragerea răspunderii administratorului societății și a asociaților acesteia, trebuie îndeplinite cumulat condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv, existența unui prejudiciu, fapta ilicită, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția.
Existența prejudiciului a fost reținută de către prima instanță ca fiind dovedită.
Celelalte cerințe trebuiau însă dovedite de către creditoare în condițiile art. 1169.civ. concluziile raportului final nefiind suficiente în acest sens.
Potrivit practicii constante a instanțelor de judecată, simplul refuz de prezentare a documentelor contabile nu constituie o prezumție în sensul că a fost ținută o contabilitate fictivă, că au dispărut unele documente contabile sau că nu au fost respectate prevederile legii contabilității. În plus, cu administratorul nici nu s-a putut lua legătura, datele personale ale acesteia nefiind cunoscute.
Întrucât recurenta nu a făcut dovada niciunuia din aspectele invocate, hotărârea primei instanțe este legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul comercial declarat de recurentaP C- cu sediul în C, B-dul -, nr.18, jud.C, în contradictoriu cu intimații-pârâți - cu domiciliul în B, sector 6,-, - cu domiciliul în C, șos.-, nr.53, -10,.B,.20, jud.C, - cu domiciliul în B, sector 2,-,.3,.10, - cu domiciliul în B, sector 4,-, - - cu domiciliul în B, Calea, nr.1,.B,.15, jud.B și intimata-debitoare SC SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR - cu sediul în C, șos.-, nr.164, jud.C, împotriva sentinței civile nr.6236/30.11.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Jud.fond:
Red.jud.-Gr.
2ex./11.06.2008
Președinte:Revi MogaJudecători:Revi Moga, Nicolae Stanciu, Ecaterina Grigore
