Spete procedura insolventei. Decizia 620/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 620
Ședința publică din 09.09.2008
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare, la a doua strigare, recursul declarat de petenta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B împotriva sentinței civile nr. 825 /23.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată - T reprezentată prin lichidator judiciar IT Management T, creditoarea intimată Administrația Finanțelor Publice T și intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru debitoare, reprezentanta lichidatorului judiciar IT Management T, lipsăcelelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta lichidatorului judiciar depune la dosar delegația de reprezentare.
Se constată că la data de 5.08.2008 s-au depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise de către lichidatorul judiciar al societății debitoare prin care s-a invocat excepția nulității recursului.
Văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească, unește excepția invocată cu fondul cauzei și acordă cuvântul părții prezente.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită admiterea excepției nulității recursului conform dispozițiilor art. 302 indice 1 Cod procedură civilă și respingerea recursului ca neîntemeiat pentru motivele arătate în concluziile scrise.
După dezbateri se depune adresa nr. 24953/08.09.2008, transmisă prin faxul instanței la data de 9.09.2008.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată că:
Prin sentința civilă nr. 825/23.04.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei - T, radierea acestuia din registrul comerțului.
În temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței a descărcat lichidatorul judiciar Management T de orice îndatoriri și responsabilități.
A încuviințat cererea lichidatorului Management T, privind plata cheltuielilor de procedură în cauza privind debitoarea - T, a dispus achitarea sumei de 226,82 RON conform art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, din fondul special de lichidare.
În temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvenței a dispus notificarea hotărârii debitorului, creditoarei B, Administrației Finanțelor Publice T, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță - judecător sindic a reținut că la data de 27.03.2008 lichidatorul judiciar Management T desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului - Tas olicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor din averea debitorului.
S-a constatat că procedura concursuală a fost deschisă prin încheierea nr. 705 pronunțată prin ședința publică din 08.11.2007.
S-a constatat că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței.
S-a reținut că notificarea a fost publicată și în ziarul Gândul din data de 06.12.2007, conform art. 61 alin. 3 din Legea privind procedura insolvenței.
În temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului.
Având în vedere că cheltuielile de administrarea procedurii în cauză au fost suportate de către lichidator, față de lipsa bunurilor din patrimoniul debitoarei, judecătorul sindic a admis cererea lichidatorului judiciar privind plata sumei de 226,82 RON, conform art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 din fondul special de lichidare.
Prin recursul declarat în dosar nr- al Tribunalului Timiș, creditoarea recurentă Bas olicitat casarea sentinței prin care s-a dispus închiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 și trimiterea cauzei spre continuarea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006.
Prin recursul formulat creditoarea recurentă solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre continuarea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006.
S-a specificat de către recurentă că fiind îndreptat împotriva unei sentințe care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, recursul nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 din Codul d e procedură civilă, instanța de control judiciar având posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din același cod.
De asemenea, potrivit Codului d e procedură civilă, o hotărâre poate fi casată sau modificată, când instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 (art. 304 pct. 5) și atunci când hotărârea este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9).
Recurenta a apreciat ca nelegală sentința recurată susținând că dispozițiile art. 129 din Legea nr. 85/2006 nu au fost respectate, judecătorul sindic neprocedând la convocarea adunării creditorilor în vederea formulării eventualelor obiecțiuni la raportul final, astfel încât hotărârea pronunțată trebuie casată și trimisă spre rejudecare instanței de fond.
S-a arătat că după întocmirea raportului final în conformitate cu prevederile legale, lichidatorul judiciar era obligat să-l comunice, împreună cu bilanțul general, în temeiul art. 129 din Legea nr. 85/2006, tuturor creditorilor pentru analiza și eventualele obiecțiuni, urmând a fi convocată Adunarea creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final, în vederea aprobării acestuia. S-a menționat că Legea nr. 85/2006 nu prevede o "opțiune" în acest sens, lichidatorul judiciar neîndeplinindu-și atribuțiile și obligațiile legale prin aceste omisiuni.
S-a învederat că, potrivit dispozițiilor art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, răspunderea administratorilor se poate dispune dacă " au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea".
S-a menționat faptul că, că potrivit acestui text, simplul fapt că administratorul falitului nu a ținut contabilitatea conform legilor contabile atrage răspunderea acestuia, deoarece nu există posibilitatea de a se analiza activul patrimonial, modul cum a fost gestionat acesta, dacă debitorul a respectat dispozițiile legale privind inventarierea bunurilor, dacă a efectuat transferuri patrimoniale și în ce condiții, precum și felul în care administratorul a folosit veniturile obținute.
S-a învederat faptul că, potrivit teoriei și practicii juridice, în dreptul civil și în cel comercial operează două reguli principale: prima, că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și a doua, că indiferent de gravitatea vinovăției obligația de reparare prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că cuantumul despăgubirii depinde de întinderea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
S-a apreciat că obligația administratorilor de a ține evidența contabilă conform legii și de aop rezenta lichidatorului și experților contabili desemnați de instanță reiese cu claritate din cuprinsul art. 73 alin. 1 lit. c) și alin. 2 ale art. 134 alin 1 și 2 și ale art. 181 din Legea nr. 31/1990 republicată - Legea societăților comerciale, precum și art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991 republicată - Legea contabilității.
S-a susținut că a suferit un prejudiciu " a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului".
Aflându-ne pe tărâmul răspunderii contractuale, culpa administratorului este prezumată potrivit art. 1082 Cod civil, raportat la art. 138 din Legea nr. 85/2006, republicată.
În conformitate cu dispozițiile art. 1080 alin. 1 Cod civil, coroborat cu art. 1600 din același cod, devine operativ criteriul obiectiv care presupune compararea activității mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente, care își subordonează măsurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială.
Instituția creditoare susține că a suferit un prejudiciu a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul-sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitoarei. Prejudiciul produs există, constând din însăși creanța cedată Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului B de către Casa de Asigurări de Sănătate T, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată.
Creditoarea recurentă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, și să se pună în vedere lichidatorului judiciar să comunice creditorilor societății Raportul final și instanței de fond să dispună convocarea Adunării Creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final, în vederea aprobării acestuia.
Prin concluziile scrise formulate, Management Tai nvocat excepția nulității recursului declarat în cauză având în vedere dispozițiile art. 302 indice 11 Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei, intimata Management T, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei - Tas olicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal și menținerea sentinței recurate.
Înainte de a trece la examinarea recursului declarat în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța asupra excepției nulității recursului creditoarei invocată de către lichidatorul judiciar al debitoarei - T în conformitate cu dispozițiile art. 302 indice 11 Cod procedură civilă.
Se reține că potrivit dispozițiilor art. 302 indice 1 lit. b Cod procedură civilă Cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității următoarele mențiuni: indicarea hotărârii care se atacă.
Prin adresa nr. 24953/8.09.2008, creditoarea recurentă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - Bap recizat că a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 825/23.04.2008.
Având în vedere că recurenta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - Bai ndicat prin adresa transmisă instanței numărul corect al hotărârii recurate, Curtea va respinge excepția nulității recursului invocată de Management T în calitate de lichidator judiciar al debitoarei -
În ceea ce privește fondul cauzei examinând recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B prin prisma motivelor de recurs formulate, a dispozițiilor art. 304, 304 indice 1 Cod procedură civilă, cât și din oficiu, în baza dispozițiilor art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă se reține că este neîntemeiat urmând să fie respins pentru următoarele considerente:
În mod neîntemeiat creditoarea recurentă face trimitere la dispozițiile art. 129 din Legea nr. 85/2006, din moment ce procedura insolvenței a fost închisă în baza dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006 articol care prevede expres că: În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat ".
Conform Raportului de închidere a procedurii debitoarei - T, întrucât lichidatorul judiciar nu a identificat nici un bun în patrimoniul societății debitoare s-a procedat la notificarea creditorilor în vederea avansării fondurilor necesare continuării procedurii insolvenței în conformitate cu prevederile art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitoarei și întrucât nici un creditor nu s-a oferit să avanseze sumele necesare continuării procedurii insolvenței împotriva debitoarei, în mod corect prima instanță - judecător sindic, prin hotărârea recurată a făcut aplicarea dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Referitor la aplicabilitatea dispozițiilor art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, se reține că în fața primei instanțe, lichidatorul judiciar Management T desemnat să administreze procedura insolvenței față de debitoarea - T, nu a solicitat instanței angajarea răspunderii patrimoniale a fostului administrator social.
Aceasta nu înseamnă că lichidatorul a omis să formuleze cererea de atragere a răspunderii împotriva persoanelor la care face referire alin.1 al art. 138 pentru a fi aplicabil alin. 3 al articolului menționat.
În conformitate cu art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1 dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice în raportul privind cauzele insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitoarei persoană juridică, ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea în răspundere împotriva persoanelor la care se referă alin. 1 și aceasta amenință să se prescrie.
Atât prin Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvența debitoarei - T cât și prin Raportul de închidere a procedurii insolvenței debitoarei, Management T, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei a învederat că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Chiar dacă scopul dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 este acela de a pune la îndemâna creditorilor o procedură specială prin care să-și poată acoperi creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în stare de insolvență, afirmațiile Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului B privitoare la instituirea unor prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu nu au nici o bază legală.
Într-adevăr, Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, Codul comercial și Codul civil statuează că mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, ci și de culpă comisă în executarea însărcinării, în cazul unui contract de mandat cu titlu oneros răspunderea mandatarului este apreciată cu mai multă rigurozitate, mandatul comercial este prezumat a fi cu titlu oneros și că obligațiile și răspunderea administratorilor unei societăți comerciale sunt reglementate și de dispozițiile referitoare la mandat. Însă, în speță, nu se pune problema răspunderii fostului administrator social față de societatea falită pentru a fi incidente aceste prevederi legale, reproduse și de instituția creditoare prin cererea de recurs, ci de posibilitatea atragerii răspunderii patrimoniale personale a acestuia în condițiile speciale ale art. 138 din noua Lege a insolvenței.
Cu toate că statul român, reprezentat prin Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, a suferit un prejudiciu a cărui existență certă este stabilită prin constatarea faptului că societatea debitoare a ajuns în încetare de plăți și că împotriva acesteia a fost declanșată procedura falimentului, imposibilitatea recurentei de a recupera creanța cedată de Casa de Asigurări de Sănătate T nu constituie o premisă suficientă care să determine instanța să oblige în mod automat fostul administrator social la plata datoriilor, această formă de răspundere neputând fi dispusă decât în condițiile statuate de art. 138.
În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de pct. 5 al art. 304 din Codul d e procedură civilă, referitor la faptul că prima instanță, prin sentința pronunțată, ar fi încălcat forme de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2, având în vedere că prin cererea de recurs creditoarea nu a dezvoltat în niciun fel aceste critici, Curtea se află în imposibilitate de a analiza temeinicia afirmațiilor sale.
Deși hotărârea atacată nu poate fi atacată cu apel, ceea ce face ca în speță să fie incidente și prevederile art. 3041din Codul d e procedură civilă, în conformitate cu care recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanța de recurs având posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele, aceasta nu înseamnă că un recursomisio mediodevine în mod automat admisibil. Aceasta, pentru că instanța de control judiciar, soluționând calea de atac a recursului, nu trebuie să procedeze la o judecată din nou a procesului, ci numai să verifice dacă hotărârea primei instanțe a fost sau nu pronunțată cu respectarea legii, acest examen urmând să fie făcut numai în raport cu motivele invocate de recurent sau cele care ar putea fi ridicate din oficiu. Însă, din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. 2 din același cod, instanța poate ridica numai motive de ordine publică, asemenea motive nefiind identificate în speță.
Față de cele reținute, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă urmează să respingă recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B, împotriva sentinței civile nr. 825/23.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B, împotriva sentinței civile nr. 825/23.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 9.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. - 08.10.2008
Tehnored. - 16.10.2008
2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz, Maria Ofelia Gavrilescu
