Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 616/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 616
Ședința publică din 9 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare, la a doua strigare, recursul declarat de creditoarea Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale, cu sediul în T, str. - C-tin, nr. 89, Bl. 45 D, județul T, în nume propriu cât și în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, cu sediul în B,-, sector 1 împotriva încheierii nr. 409/28.02.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș privind pe debitoarea, prin lichidator judiciar TI & KV Insolvency, cu sediul în T,-,.1, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă,
CURTEA
Constatând că prin încheierea nr. 409/28.02.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș s‑a dispus conexarea dosarului nr- al Tribunalului Timiș privind cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de lichidatorul desemnat la. T împotriva debitoarei, la dosarul nr-, având ca obiect administrarea procedurii insolvenței față de același debitor și s-a respins cererea formulată de creditoarea T privind autorizarea în vederea introducerii acțiunii prevăzută de art. 138 alin. 1 din Legea insolvenței,
Având în vedere că împotriva acestei încheieri a declarat recurs creditoarea Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, în nume propriu cât și în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, solicitând, în temeiul art. 3041și 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în principal, admiterea recursului și casarea hotărârii recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe iar în subsidiar, admiterea recursului și modificarea hotărârii, în sensul admiterii cererii de autorizare formulată de către autoritatea vamală, cu motivarea că:
Prima instanță a respins cererea de autorizare formulată de către autoritatea vamală întrucât nu conține indicii clare cu privire la comiterea de către administratorul social sau terțe persoane a faptelor expres și limitativ prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței iar pentru autorizarea introducerii acțiunii prevăzută de art. 138 alin. 1, judecătorul sindic apreciază oportunitatea formulării unei astfel de cereri ori solicitantul nu a arătat identitatea persoanelor vinovate, existența faptei, data comiterii faptei, legătura de cauzalitate dintre faptele persoanelor vinovate și prejudiciul produs precum și dacă persoanele respective dețin bunuri urmăribile, pentru ca hotărârea pronunțată asupra acestui petit să își producă efectele (răspunderea angajată în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006 fiind similară celei prevăzute de art. 998 și 999 Cod civil);
Instanța de fond a pronunțat hotărârea recurată fără a analiza îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, limitându-se la analiza elementelor care vizează oportunitatea acțiunii de atragere a răspunderii;
În acest sens, în mod eronat judecătorul sindic a respins cererea de autorizare formulată, raportat la faptul că aceasta nu conține "indicii clare" cu privire la săvârșirea uneia dintre faptele prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, întrucât cererea de autorizare prevăzută de art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, reprezintă doar o condiție prealabilă formulării de către comitetul creditorilor a acțiunii de antrenare a răspunderii persoanelor care se fac vinovate de intrarea societății în încetare de plăți;
La soluționarea de către judecătorul sindic a cererii de autorizare, acesta trebuie să verifice exclusiv îndeplinirea condițiilor prevăzute de către legiuitor în cuprinsul art. 138 alin. 3 din lege, autorizarea reprezentând o analiza judecătorească a admisibilității introducerii cererii de antrenare a răspunderii de către comitetul creditorilor, ori "indiciile clare" la care face trimitere instanța de judecată, reprezintă chiar motivele de fapt și de drept în măsura să dovedească oportunitatea atragerii răspunderii;
În situația în care judecătorul sindic depășește, prin soluția pe care o pronunță referitor la autorizare, analiza îndepliniri condițiilor expres și limitativ prevăzute de lege în cuprinsul art. 138 alin. 3, verificând chiar existența faptelor prevăzute de art. 138 alin. 1 din lege și a persoanelor vinovate, acesta intra în mod nejustificat, chiar pe tărâmul soluționării în fond a unei eventuale acțiuni de antrenare a răspunderii și dacă creditoarea dezvoltă cererea de autorizare, cu arătarea persoanelor vinovate, a faptelor săvârșite și a raportului de cauzalitate, aceasta se transformă într-o adevărată acțiune în antrenarea răspunderii, acțiune care în conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 3 din lege, nu poate fi întocmită decât ulterior autorizării;
În cazul interpretării textului art. 138 alin. 3 de maniera aleasă de instanța de judecată, pronunțându-se favorabil cererii de autorizare, judecătorul sindic poate fi recuzabil, existând puternice suspiciuni asupra imparțialității sale în viitorul imediat, când se va pronunța asupra cererii de antrenare a răspunderii deși art. 6 din Convenția drepturilor omului consacra dreptul oricărei persoane la judecarea cauzei sale în mod echitabil, de către o instanță independentă și imparțială instituită de lege, care hotărăște fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa;
În ceea ce privește "fondul" cererii de autorizare, în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de legiuitor în cuprinsul art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 în situația în care lichidatorul judiciar nu a indicat în raportul său asupra cauzelor insolvenței persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitoarei.
Văzând că nu a fost formulată întâmpinare cu privire la motivele de recurs invocate,
Reținând în fapt că creditoarea recurentă este unicul creditor înscris în tabelul definitiv al creanțelor debitoarei iar un comitet al creditorilor, în atare situație, nu a fost constituit,
Că potrivit art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiune pentru a se dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre faptele expres menționate, în sensul dispozițiilor alin. 1 al articolului de lege respectiv, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea și răspunderea persoanelor la care se referă legea amenință să se prescrie,
Considerând, raportat la textul de lege menționat că, pe de o parte, deși cererea formulată nu îndeplinește condiția de a emana de la comitetul creditorilor, creditoarea recurentă, ca unica creditoare, avea posibilitatea de a solicita autorizarea în vederea introducerii acțiunii în situația în care, cum este cazul în speță, un comitet al creditorilor nu a putut fi constituit,
Că pe de altă parte, o atare cerere nu este admisibilă decât în situația în care administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea și răspunderea persoanelor la care se referă legea amenință să se prescrie,
Că însă în speță, în raportul prin care solicită închiderea procedurii lichidatorul judiciar s‑a pronunțat în mod expres în sensul că nu se impune atragerea răspunderii administratorului societății, astfel că fără a mai fi necesară analiza celorlalte motive de fapt și de drept invocate în susținerea recursului, acestea fiind neconcludente, prin aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul fiind neîntemeiat, trebuie respins,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI DE:
Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale, cu sediul în T, str. - C-tin, nr. 89, Bl. 45 D, județul T, în nume propriu cât și în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, cu sediul în B,-, sector 1 împotriva încheierii nr. 409/28.02.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș privind pe debitoarea, prin lichidator judiciar TI & KV Insolvency, cu sediul în T,-,.1, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /Tehnored.
2 ex./8.10.2008
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz, Maria Ofelia Gavrilescu
