Spete procedura insolventei. Decizia 700/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
Operator date: 2928
DECIZIA CIVILĂ NR. 700/
Ședința publică din data de 11 mai 2009
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de debitoarea - SRL împotriva sentinței comerciale nr. 363/26.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu creditoarea intimată - SRL și, în calitate de lichidator al debitoarei, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru debitoarea recurentă avocat - în substituire avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 07.05.2009 de către recurentă opis la care au fost anexate o serie de înscrisuri, iar la data de 11.05.2009, prin fax a fost transmis procesul verbal încheiat în data de 08.05.2009.
Reprezentantul recurentei depune la dosar împuternicire avocațială pentru titularul cauzei și delegație de substituire, precum și taxă judiciară de timbru în cuantum de 19,5 lei și timbru judiciar de 0,3 lei. De asemenea, având în vedere că exemplarul transmis prin fax al procesului verbal încheiat în data de 08.05.2009 este ilizibil, depune originalul acestuia. Arată că înțelege să renunțe la cererea de suspendare formulată în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, fără cheltuieli de judecată și respingerea cererii formulată de către creditoare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 363/26.02.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis cererea formulată de creditoarea - SRL pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei - SRL; a dispus deschiderea procedurii insolvenței debitoarei - SRL; a numit administrator judiciar Centrum pentru a îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din lege; a dispus notificarea deschiderii procedurii debitorului, creditorilor și Oficiului Registrului Comerțului, prin Buletinul Procedurilor de Insolvență, în vederea efectuării mențiunii în temeiul art. 61 din Legea privind procedura insolvenței.
De asemenea, a fixat: termenul pentru depunerea raportului prevăzut de art. 54 din legea 85/2006 la 20.03.2009; termenul limită pentru depunerea creanțelor la 17.04.2009; termenul limită pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor la 15.05.2009; termenul pentru depunerea eventualelor contestații la 02.06.2009 și pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor la 12.06.2009; termenul pentru întocmirea raportului privind cauzele insolvenței la data de 17.04.2009; primul termen după deschiderea procedurii la 04.06.2009; data ședinței adunării creditorilor la data de 20.05.2009, și a convocat creditorii debitorului; a dispus trimiterea notificărilor către toți creditorii, de către administratorul judiciar.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că cererea formulată la 25.11.2008 de creditoarea - SRL, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței, a fost comunicată debitorului și că nu s-a formulat contestație, potrivit art.33 alin. 6 din Legea privind procedura insolvenței, că debitoarea se află în încetare de plăți, că în speță creditorul are o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitorului într-un cuantum superior valorii-prag prevăzută de lege, dovedită cu copii după facturile fiscale nr. 69/03.08.2007 și 55/29.06.2007, astfel că sunt îndeplinite condițiile legii pentru deschiderea procedurii insolvenței.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs debitoarea - SRL, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând suspendarea sentinței civile atacate prin derogare de la dispozițiile art. 8 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, având în vedere ca societatea ar fi blocată în a-și desfășura activitatea in continuare, deoarece are la data prezentei, are contracte în derulare, precum și angajații care desfășoară în mod continuu activitatea societății, astfel că prin această hotărâre, societatea va trebui să își întrerupă activitatea. Arată că suma pentru care s-a admis cererea de insolvență este de aprox. 2.500 euro, iar din această sumă debitoarea arată că a plătit suma de 3.672,67 lei RON, care reprezintă una din cele două facturi, astfel încât debitul nu mai depășește 10.000 lei RON, condiție imperativă impusă de art. 3 pct. 12 din Legea 85/2006.
Debitoarea invocă faptul că nu i-a fost comunicată cererea de intrare în insolvență și nu a avut cunoștință de aceasta, arătând că debitoarea are activitate și contracte în derulare, că procedura de citare la instanța de fond a fost viciată, iar potrivit art. 92 Cod procedură civilă, procedura de citare prin afișare cu pârâta nu este legală de vreme ce societatea funcționează și are angajați, astfel că nu poate fi primită excepția de la art. 92 Cod procedură civilă. Arată că a luat la cunoștință de cererea de insolvență direct de pe Internet.
Cu privire la documentele care au stat la baza introducerii acțiunii de către - SRL, debitoarea recurentă arată că facturile care reprezintă temei al acțiunii nu sunt ștampilate de către debitoare, fiind doar ștampilate de primire de către societatea creditoare, iar la dosar nu există niciun document prin care debitoarea să-și fi însușit debitul invocat de reclamantă, motiv pentru care consideră că acțiunea creditoarei este una abuzivă, deoarece deși cunoștea că o parte din debit este încasat, aceasta a învederat instanței că sunt restanțe la plata sumelor invocate. Se mai arată că nici măcar nu a semnat de primire, iar la semnătura de primire apare menționată tot societatea creditoare.
Astfel, consideră că situația creată este nelegală, în contextul în care admiterea cererii de insolvență s-a făcut în baza unor documente ce nu îi sunt opozabile și nu există dovada acceptării de către debitoare a acestor facturi.
Referitor la suma solicitată prin cererea de insolvență, debitoarea recurentă precizează că încă din data de 05.07.2007 a achitat prima factură în valoare de 3.672,67 lei RON cu titlul de avans marfă, iar ulterior s-a emis oad oua factură, pe care debitoarea arată că a refuzat să o plătească, având în vedere că marfa pe care reclamanta dorea să i-o livreze era necorespunzătoare, în sensul că lipseau o serie de documente însoțitoare și marfa era neconformă cu standardele de mediu impuse de UE.
Arată că în realitate nu există un debit de peste 10.000 lei, astfel că nu sunt îndeplinite cerințele pentru a se admite cererea debitoarei în baza Legii nr. 85/2006, iar pe de altă parte, reclamanta nici nu a livrat o marfă conformă, care să impună obligația vreunei plăți de către debitoare.
Debitoarea recurentă susține că nu este în încetare de plăți, astfel că solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este întemeiat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, iar conform art. 3 pct. 1 din aceeași lege insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, ea fiind prezumată ca vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori.
Art. 31 din Legea nr. 85/2006 prevede că "(1) Orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza:
a) cuantumul și temeiul creanței;
b) existența unei garanții reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii;
c) existența unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;
d) declarația privind eventuala intenție de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puțin la nivel de principiu, modalitatea în care înțelege să participe la reorganizare.
(2) Creditorul va anexa documentele justificative ale creanței și ale actelor de constituire de garanții".
Art. 3 pct. 6 din Legea insolvenței nr. 85/2006 definește noțiunea de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței ca fiind creditorul a cărui creanță, împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile.
Textul acestui articol stabilește așadar condițiile pe care trebuie să le îndeplinească creanța deținută de creditor asupra averii debitorului pentru ca cererea privind deschiderea procedurii insolvenței să poată fi admisă. Creanța trebuie să fie certă - în sensul existenței sale neîndoielnice și a cuantumului cert, având expunere monetară; lichidă și exigibilă - asupra căreia se pot ridica pretenții, precum și să se încadreze în valoarea pragului stabilit de art. 3 pct. 12 din Legea insolvenței nr. 85/2006, respectiv minim 10.000 lei RON.
Dovada caracterului cert al creanței se poate face atât prin titlu executoriu, cât și prin înscris sub semnătură privată, ori orice alt înscris necontestat de către debitor, nici în privința existenței sale, nici în ceea ce privește cuantumul creanței solicitate în baza acestuia.
În cauză, creditoarea a solicitat declanșarea procedurii insolvenței față de debitoare pentru o creanță în sumă de 10.901,25 lei rezultată din titlurile executorii constând în facturile fiscale seria - nr. 55/01.06.2007 în sumă de 3672,67 lei și - nr. 69/29.06.2007 în sumă de 7225,58 lei.
În recurs, debitoarea a făcut dovada că a achitat contravaloarea facturii fiscale seria - nr. 55/01.06.2007 în sumă de 3672,67 lei înainte de deschiderea procedurii, la scurt timp după emiterea acestei facturi, respectiv la 05.07.2007, așa cum rezultă din înscrisul depus la fila 6 recurs, iar pentru cea de-a doua factură a arătat că a refuzat plata acesteia datorită faptului că marfa livrată nu era corespunzătoare.
Dat fiind faptul că din totalul sumei de 10.901,25 lei solicitată de creditoare ca și creanță certă, lichidă și exigibilă, debitoarea a achitat înainte chiar de formularea cererii pentru deschiderea procedurii suma de 3672,67 lei, rezultă că la momentul formulării acestei cereri, creanța declarată de creditoarea declanșatoare nu întrunea valoarea prag prevăzută de art. 3 pct. 12 din Legea 85/2006, astfel încât în mod neîntemeiat s-a admis cererea creditoarei de declanșare a procedurii insolvenței împotriva debitoarei - SRL.
Pentru aceste considerente, se va admite recursul formulat de debitoarea - SRL împotriva sentinței civile nr. 363/26.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- și în consecință, se va modifica sentința recurată și se va respinge cererea de declanșare a procedurii insolvenței, formulată de creditoarea - SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de debitoarea - SRL împotriva sentinței civile nr. 363/26.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică sentința recurată și respinge cererea de declanșare a procedurii insolvenței, formulată de creditoarea - SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red./27.05.2009
Dact./27.05.2009/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător-sindic:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Petruța Micu
