Anulare hotarare aga Spete. Decizia 699/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
Operator date: 2928
DECIZIA CIVILĂ NR. 699/
Ședința publică din data de 11 mai 2009
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta împotriva sentinței comerciale nr. 55/19.01.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată EXPERT, având ca obiect acțiune în anulare - Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 55/19.01.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis acțiunea formulată de reclamantul Expert ca lichidator al SC SRL, în contradictoriu cu pârâții și SC SRL prin administrator special; a anulat operațiunile de restituire a creditărilor făcute de către pârâta către SC SRL în cuantum de 27.171 lei și a obligat-o pe pârâta la plata către SC SRL a sumei de 27.171 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin cererea introductivă, reclamantul EXPERT lichidator al SC SRL, în contradictoriu cu pârâții și SC SRL, a solicitat anularea operațiunilor de restituire creditare firmă către pârâta, în calitate de asociat al debitorului, în sumă totală de 27.171 lei, restituirea acestei sume în averea debitorului.
În motivare s-a arătat că în perioada ianuarie - octombrie 2007, pârâta lac reditat debitorul SC SRL, cu suma totală de 49.117 lei, din care a fost restituită suma de 27.171 lei, pârâta fiind asociat și deținând 33,3% din capitalul social al debitorului.
A considerat că sunt incidente prevederile art. 80 alin. 2 lit. a din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, față de SC SRL fiind deschisă procedura insolvenței la data de 05.11.2007 și că că prin restituirile făcute într-o perioadă în care debitorul era într-o vădită stare de insolvență s-au prejudiciat interesele creditorilor care în loc să își îndestuleze cu prioritate creanțele din sumele de bani existente în averea debitorului au fost puși în situația de a nu-și putea recupera creanțele deoarece averea debitorului s-a redus simțitor. A precizat că șansele de recuperare de către pârâta a sumelor cu care a creditat societatea ar fi fost nule, dacă acesta s-ar fi înscris la masa credală.
Reclamantul a invocat în drept art. 80 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Față de aceste aspecte, tribunalul a reținut că prin sentința comercială nr. 2511/05.11.2007 din dosar - al Tribunalului Arad Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal, a fost deschidă procedura insolvenței debitorului SC SRL, ulterior trecându-se la procedura falimentului, fiind numit lichidator EXPERT.
Din analiza actelor financiar contabile ale debitorului SC SRL s-a stabilit că în perioada februarie - octombrie 2007, pârâta, asociat deținând 33,3% din capitalul social al debitorului, a ridicat de la debitor, cu titlu de restituire creditare firmă, suma de 27.171 lei.
Suma totală a creanțelor înscrise în tabelul creditorilor debitorului SC SRL este de 2.846.605 lei, sumă care conform inventarului și evaluării bunurilor din averea debitorului nu poate fi acoperită integral în urma lichidării.
Prin raportul prevăzut de art. 59 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, lichidatorul judiciar a identificat rambursarea creditării firmei de către ca fiind operațiune prevăzută de art. 80 alin. 2 lit. d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Cu privire la fondul acțiunii, judecătorul sindic a reținut că operațiunea de restituire a creditării de firmă a fost încheiată cu mai puțin de 3 ani anterior deschiderii procedurii insolvenței debitoarei SC SRL, pârâta, beneficiara operațiunii de restituire fiind asociat și administrator al debitorului, iar prin această operațiune s-a creat o daună creditorilor debitorului constând în diminuarea averii acesteia cu suma restituită, în condițiile în care din averea rămasă nu poate fi acoperită suma înscrisă în tabelul creanțelor.
Față de cele reținute, având în vedere și dispozițiile art. 123 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței care stabilește ordinea în care vor fi plătite creanțele, judecătorul sindic a admis acțiunea, obligând pârâta să plătească averii debitorului SC SRL suma de 27.171 lei, sumă cu care aceasta se va putea înscrie în tabelul creanțelor.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a-i asigura recurentei posibilitatea de a se apăra în cauză, respectiv de a putea administra probe în apărare, bazat pe prevederile art. 312 alin. 1 raportat la art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, s-a arătat că la data de 19.01.2009 a depus la dosarul de fond al cauzei o cerere de amânare pentru angajare apărător, că la dosar există și o cerere din anul 2008 cu același obiect, dar este formulată de o persoană pe nume, astfel că prima instanță a reținut în mod netemeinic că a depus cereri succesive de acordare a unui termen pentru angajare apărător, motiv pentru care solicită trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recurenta consideră că judecătorul sindic este obligat ca în cadrul acțiunii în răspundere să citeze membrii organelor de conducere care vor putea administra probe în apărarea lor, dar judecătorul sindic nu i-a oferit posibilitatea legală de a-și putea angaja apărător.
Consideră că un alt motiv de recurs este acela că prima instanță nu a cercetat fondul acțiunii, că motivarea instanței de fond aproape că nu există, recurenta solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea de probe cu privire la fondul cauzei. Arată că partea din pasiv ce poate fi suportată de membrii organelor de conducere, nu poate fi decât valoarea prejudiciului adus societății care a fost părodus prin faptele prevăzute de lege, iar întinderea prejudiciului este hotărât de judecătorul sindic în baza probelor prezentate de părți. Arată că întinderea prejudiciului nu a fost corect stabilită de către judecătorul sindic, că pentru a fi antrenată răspunderea trebuie probată existența culpei și a faptei ilicite, precum și existența prejudiciului, determinat de fapta ilicită, că trebuie să existe un raport de cauzalitate între faptă și prejudiciul suferit, toate acestea nefiind dovedite în fața judecătorului sindic, respectiv nu a fost demonstrată nici prezumția de fraudă.
Lichidatorul debitoarei, EXPERT a formulat întâmpinare, prin care a arătat că lasă soluționarea cauzei la aprecierea instanței de recurs, arătând că recurenta a invocat că prima cerere de amânare a fost formulată de o altă persoană care are același nume, cu excepția ultimului prenume, astfel încât nu i-a fost acordată posibilitatea de a se apăra și de a depune probe. Consideră că această apărare este lipsită de eficiență, față de dovezile de la dosar.
Cu privire la necercetarea de către tribunal a fondului acțiunii, lichidatorul arată că pârâta recurentă face referire la atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei, fără a observa că obiectul pricinii îl constituie anularea unor transferuri patrimoniale efectuate de către debitoare înainte de momentul deschiderii procedurii, acțiune bazată pe prevederile art. 80 din Legea 85/2006.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a susținerilor lichidatorului din întâmpinarea depusă la dosar, precum și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Din cuprinsul motivelor de recurs invocate de pârâtă, se reține că aceasta critică sentința recurată pentru două motive, primul fiind acela că instanța de fond în mod nelegal a respins cererea sa de amânare pentru angajare apărător, încălcându-i astfel dreptul la apărare și reținând în mod eronat că a mai formulat o cerere în acest sens, deoarece prima cerere de amânare a fost formulată de o altă persoană.
Curtea constată că la dosarul de fond există într-adevăr două cereri de amânare pentru angajare apărător, prima depusă la fila 71 dosar pentru termenul din 24.11.2008, formulată de către, cu domiciliul în A,-/a și cea de-a doua la fila 76 dosar, formulată de către, cu același domiciliu în A,-/a, pentru același dosar, în aceeași calitate procesuală de pârât.
Mai mult, ambele cereri poartă aceeași semnătură, astfel că nu există nicio probă care să formeze convingerea instanței că prima cerere, cea de la fila 71 dosar, a fost formulată de o altă persoană decât pârâta, persoană străină de cauza dedusă judecății.
În plus, art. 156 alin. (1) Cod procedură civilă prevede că instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată, ori nici una dintre cele două cereri nu este motivată nici în fapt și nici în drept.
Oricum, pârâta chiar dacă susține că nu a avut posibilitatea să-și formuleze apărarea și să propună probe în dovedirea susținerilor sale, nu a solicitat nici în recurs administrarea vreunei probe sau depunerea vreunor acte doveditoare care să justifice casarea cu trimitere spre rejudecare a hotărârii recurate.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs referitor la antrenarea răspunderii personale patrimoniale a pârâte, Curtea constată că pârâta recurentă se află în eroare deoarece sentința recurată nu a avut ca obiect dedus judecății cererea de antrenare a răspunderii întemeiată pe art. 138 din Legea 138/2006, ci o cerere de anulare a transferurilor frauduloase, întemeiată pe art. 80 alin. 2 lit. a din Legea 85/2006.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta împotriva sentinței comerciale nr. 55/19.01.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red./04.06.2009
Dact./04.06.2009/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător-sindic:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Petruța Micu
