Spete procedura insolventei. Decizia 72/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr- Operator nr.2928
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 72
Ședința publică din 18 ianuarie 2010
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Raluca Suciu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de debitoarea recurentă SC SRL împotriva sentinței comerciale nr.1428/5.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu creditorii intimați, și, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru debitoarea recurentă, avocat în substituire avocat, lipsă fiind creditorii intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că intimații creditori au depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, în 2 exemplare, un exemplar comunicându-se cu reprezentanta recurentei.
Reprezentanta debitoarei recurente depune la dosar delegația de substituire, taxa judiciară de timbru în sumă de 60 lei și timbru judiciar de 0,5 lei, arătând că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind formulate alte cereri instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta debitoarei recurente solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii contestației sale și respingerii cererii creditorilor de deschidere a procedurii insolvenței, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat și taxa judiciară de timbru, în motivare reiterând motivele arătate în scris.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.1428/5.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s-a respins contestația formulată de debitoarea SC SRL și s-a admis cererea formulată de creditorii, și, dispunându-se: deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitoarei, fiind numit administrator judiciar practicianul în insolvență Casa de Insolvență și notificarea sentinței debitorului, asociaților și acționarilor, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, prin Buletinul Procedurilor de Insolvență, precum și tuturor băncilor unde debitorul are deschise conturi.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 02.07.2009 creditorii, și au formulat cerere pentru deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC SRL, cererea fiind comunicată și debitoarei.
Judecătorul sindic a constatat că debitorul se află în încetare de plăți, stare de fapt dovedită cu titlurile executorii, iar creditorii dețin o creanță comercială certă, lichidă și exigibilă împotriva debitorului, superioară valorii prag prevăzută de art.3 pct.12 din Legea insolvenței și de la a cărei scadență au trecut mai mult de 30 de zile.
Prin contestația formulată, debitoarea a solicitat respingerea cererii formulate de creditoare, arătând că nu se află în stare de insolvență, iar creanța invocată de creditori nu este certă, lichidă și exigibilă, sens în care a depus la dosar două dovezi privind efectuarea de plăți și un extras de cont din 1 martie 2009.
Debitoarea a mai arătat că, în speță, este vorba despre un refuz de plată întrucât în primăvara anului 2008 creditorii au solicitat întreruperea executării contractului și în consecință le-a restituit acestora suma de 50.825 lei din avansul de 86.750 lei primit în cadrul mai multor întâlniri care au avut loc cu creditorii.
Judecătorul sindic a mai constatat că debitoarea nu a făcut dovada că este un simplu refuz de plată și că nu este în încetare de plăți, iar din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că are o situație financiară care să-i permită achitarea datoriilor și nu sunt susținute de probe nici afirmațiile conform cărora nu a mai executat prestațiile la cererea expresă a creditorilor.
Astfel, judecătorul sindic a reținut că debitorul se află în încetare de plăți, stare de fapt dovedită cu înscrisurile depuse în copie la dosar, precum și că, în speță, creditorii au o creanță comercială certă, lichidă și exigibilă împotriva debitorului de la a cărei scadență au trecut mai mult de 30 de zile, motive pentru care a respins contestația debitorului și a admis cererea de deschidere a procedurii de insolvență față de debitoare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs debitoarea SC SRL solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii contestației sale și respingerii cererii creditorilor de deschidere a procedurii insolvenței.
În motivarea recursului, debitoarea recurentă arată că potrivit art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 277/2009, pentru a se constata insolvența trebuie să existe o creanță certă, lichidă și exigibilă, ori, creditorii nu dețin împotriva sa o asemenea creanță.
Debitoarea susține că prin contestație a arătat că pretinsa creanță nu este certă și lichidă, deoarece existența ei și câtimea ei nu rezultă din nici unul din documentele existente la dosar, între părți s-a încheiat în anul 2007 un contract de proiectare, potrivit căruia creditorii i-au achitat un avans de 86.750 lei și în baza căruia societatea a executat prestații în valoare totală de 35.750 lei, constând din documentație și avize (după cum s-a adus la cunoștința creditorilor prin notificarea nr.113/9.03.2009 trimisă prin executor judecătoresc).
Se mai arată de către recurentă că a întocmit documentația și că aceasta era corectă așa cum rezultă din sentința civilă nr. 1028/CA/3 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș sub dosar nr-, pe care înșiși creditorii au anexat-o cererii de deschidere a procedurii.
Inițial Primăria Municipiului Tar efuzat aprobarea documentației din cauza unei probleme imputabile creditorilor privind terenul proprietatea acestora, dar urmare acțiunii în contencios finalizată prin sentința menționată Primăria Municipiului Tac omunicat, prin adresa nr.SC 2009-2597/15.05.2009, Hotărârea nr.189/28.04.2009 pentru aprobarea documentației elaborate de debitoare.
Față de acest aspect, recurenta arată că nu se poate pretinde că trebuie să restituie beneficiarilor totalul avansului achitat, când prin chiar anexa 2 la Contractul de proiectare se convine că tariful pentru este de 5.000 Euro plus TVA.
Urmare faptului că pretinșii creditori nu au vrut să doneze o porțiune din terenul lor Primăriei pentru crearea unui drum, fapt pentru care Primăria a refuzat inițial aprobarea documentației, a trecut o perioadă mai lungă de timp și a început recesiunea pe piața imobiliară și acesta este adevăratul motiv al renunțării beneficiarilor la contractul de proiectare, ei nemaiconsiderând profitabil să construiască blocul de locuințe.
În ceea ce privește scadența restituirii avansului, recurenta arată că nici aceasta nu apare prevăzut în niciun act încheiat între părți.
Debitoarea recurenta mai arată că în condițiile în care s-ar scădea și numai cele 5.000 de Euro, tarifarea prevăzută în anexa la contractul de proiectare, deja nu ar mai fi îndeplinite cerințele art. 3 pct. 12 din Legea 85/2006, valoarea-prag fiind de cea. 7.000 Euro, iar suma nerestituită 6.600 Euro (11.600-5.000=6.600).
Recurenta susține că, deși a învederat instanței de fond aceste aspecte prin contestație și anexele acesteia, în sentință s-a reținut, fără nici o motivare, că "în speță creditorii au o creanță comercială certă, lichidă și exigibilă de la a cărei scadentă au trecut mai mult de 30 de zile".
Debitoarea recurentă susține că prin sentința recurată s-a constatat că "se află în încetare de plăți, stare de fapt dovedită cu titlurile executorii (facturi fiscale și bilete la ordin refuzate la plată) depuse în copie la dosarul cauzei (filele 13-81 dosar)", deși în dosarul cauzei nu există nici un titlu executoriu, nici o factură fiscală sau bilet la ordin refuzat la plată.
În final, debitoarea recurentă arată că are ca obiect de activitate prestarea de activități de arhitectură, inginerie și servicii de consultanță tehnică legate de acestea, că încasează bani, în măsura în care are clienți, nu achiziționează mărfuri și nu are de efectuat plăți, doar cheltuieli mărunte, astfel că, față de specificul activității sale, nu se poate considera că ar fi în încetare de plăți.
În probațiune, a depus la dosar situația contului bancar al societății pe perioada 1 ianuarie-20 noiembrie 2009.
Creditorii intimați, și au formulat întâmpinare în cauză prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, arătând că instanța de fond în mod întemeiat a constatat că debitoarea se află în încetare de plăți, stare de fapt dovedită cu înscrisurile depuse în copie la dosarul cauzei, precum și că au o creanță comercială certă, lichidă și exigibilă împotriva debitorului de la a cărei scadentă au trecut mai mult de 30 de zile.
Intimații arată că afirmațiile debitoarei recurente sunt neîntemeiate deoarece aceasta are un debit în cuantum de 11.600 EURO, sumă ce constituie diferența până la 25.000 EURO avansul achitat. Astfel cum rezultă din dovada de plată din data de 18.02.2009 anexată cererii introductive, debitoarea s-a obligat fata de creditori să restituie beneficiarilor această sumă până la data de 15.03.2009, debitoarea neachitând aceasta sumă în 30 de zile de la scadență.
În temeiul art. 379 alin. 3 Cod procedura civilă, creanța certă este aceea a cărei existenta rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta.
Intimații susțin că, în speță, creanța lor rezultă din Contractul de proiectare nr. 20/2007 încheiat cu debitoarea și din dovada de plată din data de 18.02.2009, anexate cererii introductive, care au fost semnate de reprezentanții debitoarei.
În temeiul art. 379 alin. 4 Cod procedura civila, creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinata prin însuși actul de creanța sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanța și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanța, chiar dacă pentru această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală, cuantumul creanței de 11.600 Euro fiind determinabil cu ajutorul Contractului de proiectare nr. 20/2007 si cu ajutorul dovezii de plata din data de 18.02.2009.
De asemenea, intimații susțin că, creanța lor este exigibila, fiind o creanță cu scadența împlinită, deci a cărei executare poate fi cerută imediat, scadența acesteia fiind în data de 15.03.2009, astfel cum rezultă din dovada de plată din data de 18.02.2009 anexată cererii introductive, atât existenta, cât și cuantumul și scadența creanței fiind recunoscute astfel de către debitoare prin dovada de plată menționată.
Pe de alta parte, se arată de către intimați că documentația privind Planul Urbanistic de Detaliu nu a fost înaintată spre aprobare Plenului Consiliului Local cu motivarea că nu s-a realizat reglementarea situației juridice a suprafeței de teren afectate de drumuri propuse prin documentație. Așadar, debitoarea nu a obținut aprobarea Planului Urbanistic de Detaliu, ci acesta a fost aprobat în urma sentinței civile nr. 1028/CA/03.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș - secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr- prin care pârâtul Consiliul Local al Municipiului Taf ost obligat ca în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii să procedeze la aprobarea Planului Urbanistic de Detaliu. Astfel, intimații susțin că aprobarea -ului a fost obținută doar în urma demersurilor lor, care au implicat cheltuieli suplimentare constând în onorariu de avocat, taxa judiciara de timbru etc, nefiind reale susținerile debitoarei.
Referitor la afirmația debitoarei recurente în sensul că la dosar nu ar exista înscrisuri din care să rezulte că se află în încetare de plați, intimații arată că din înscrisurile aflate la dosar, respectiv Contractul de proiectare nr. 20/2007, dovada de plata din data de 18.02.2009 etc. debitoarea se afla în stare de insolventă, astfel cum este definita de art. 3 punctul 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, respectiv acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienta fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, conform art. 3 punctul 1 litera a) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, insolvența fiind prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadentă, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori.
Analizând actele și lucrările dosarului, în baza art.304 și 3041.c Cod Penal, Curtea constată și reține următoarele:
Creditorii și au solicitat declanșarea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC SRL arătând că aceasta le datorează suma de 11.600 euro, reprezentând contravaloare avans nerestituit conform contractului de proiectare încheiat între părți, nr.20/2007.
Debitoarea s-a apărat prin contestația depusă la dosar arătând că creanța invocată de creditori nu este certă, lichidă și exigibilă deoarece potrivit contractului de proiectare nr.20/2007 încheiat între părți creditorii trebuiau să îi achite un avans de 25% din valoarea contractului, în sumă de 86.750 lei, în baza căruia debitoarea a executat prestații în sumă totală de 35.750,26 lei, constând în lucrări de proiectare, după care în primăvara anului 2008 creditorii au solicitat întreruperea executării contractului astfel încât debitoarea a restituit creditorilor suma de 50.825 lei prin intermediul Biroului executorului judecătoresc &, astfel încât a considerat că nu mai au nicio datorie față de creditori. Mai arată că pretinsa creanță a creditorilor nu rezultă din nici un document depus la dosar astfel că nu este certă, câtimea ei nu este determinată și nu se poate vorbi despre vreo scadență a acesteia, astfel încât nu este exigibilă. Totodată, debitoarea a arătat că nu este în încetare de plăți, dovedind cu actele depuse la dosar că efectuează plăți în mod curent.
În raport de cele susținute de ambele părți, coroborat cu dovezile pe care le-au depus la dosar fiecare dintre aceștia, Curtea constată și reține că cei doi creditori nu dețin împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă care să fie scadentă de mai mult de 30 de zile, astfel încât nu pot fi considerați drept creditorii îndreptățiți să solicite deschiderea procedurii, nefiind îndeplinite cerințele prev. de art.2 pct.6 din Legea insolvenței nr.85/2006.
Dat fiind susținerile debitoarei în contestația depusă la dosar, precum și actele doveditoare depuse de aceasta, Curtea constată că litigiul dintre părți nu a fost tranșat în ce privește fondul acestuia, astfel încât susținerile părților trebuie analizate pe fond de o instanță de drept comun pentru a se stabili ce obligații contractuale și-a asumat debitoarea prin contractul de proiectare nr.20/2007 și în ce măsură aceste obligații s-au îndeplinit sau nu, precum și care este suma ce ar putea fi datorată ca despăgubiri de către debitoare.
Astfel fiind, Curtea constată că sentința pronunțată de către Tribunalul Timiș prin judecător sindic a fost dată cu încălcarea, respectiv aplicarea greșită a dispozițiilor legale prevăzute de Legea nr.85/2006, motiv pentru care în baza art.304 pct.9 se va admite recursul formulat de debitoarea SC SRL împotriva sentinței comerciale nr.1428/5.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, se va modifica hotărârea recurată și se va respinge cererea formulată de creditorii și pentru deschiderea procedurii insolvenței.
În baza art.274, vor fi obligați creditorii la 460 lei cheltuieli de judecată către debitoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de debitoarea SC SRL împotriva sentinței comerciale nr.1428/5.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică hotărârea recurată și respinge cererea formulată de creditorii și pentru deschiderea procedurii insolvenței.
Obligă creditorii la 460 lei cheltuieli de judecată către debitoare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./22.02.10
tehn./ 2 ex./24.02.10
Primă instanță: Tribunalul Timiș,
judecător:
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Raluca Suciu
