Spete procedura insolventei. Decizia 77/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 77/R-
Ședința publică din 30 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
Judecător: - -, președinte secție
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de debitoarea, cu sediul în Pitești, nr. 76-78, județul A, împotriva sentinței nr. 1002/F din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș în dosarul nr-, intimați fiind creditoarea GENERAL - prin lichidator, cu sediul în Curtea de A, str. - -, -. B,. 22, județul A, și administrator judiciar, cu sediul în Pitești, str. -, -bis,. A,. 15, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurenta-debitoare, lichidator și administrator special pentru intimata-creditoare GENERAL și administrator judiciar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 39 lei, achitată conform chitanței nr. -/07.01.2009, emisă de Trezoreria Municipiului Pitești, și timbru judiciar de 0,15 lei - fila 156.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, învederează instanței că nu mai au cereri de formulat.
În raport de această împrejurare, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătoarea recurentei-debitoare solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței instanței de fond în sensul respingerii cererii creditoarei. Cu privire la pretinsa creanță, arată că aceasta nu este certă, lichidă și exigibilă și că, în fapt, aceasta nici nu există, nefiind înregistrată în evidențele contabile ale societății, astfel că nu poate determina declanșarea procedurii insolvenței. De asemenea, subliniază că societatea debitoare nu se află în stare de insolvabilitate, astfel cum rezultă din probele administrate la dosar.
Lichidator judiciar arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului, arătând că a avut obligația de a maximiza averea reclamantei falite.
Administratorul judiciar arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului. Susține că din evidența contabilă pe care i-a pus-o la dispoziție debitoarea nu a rezultat existența vreunei datorii, iar creditoarea ar fi avut la dispoziție calea unei acțiuni de drept comun.
CURTEA
Prin cererea nr- înregistrată la Tribunalul Comercial Argeș la data de 31.03.2008, reclamanta-creditoare SC GENERAL SRL, prin lichidator judiciar, a solicitat deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC SRL, arătând că are împotriva acesteia o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 882.663 lei rezultată din relațiile comerciale aferente anului 2006.
Astfel, pentru efectuarea unor lucrări în avans, pârâta debitoare a emis facturi care au fost achitate de către reclamanta creditoare, însă ulterior lucrările nu au mai fost executate în totalitate.
La data de 04.06.2008 pârâta debitoarea a formulat întâmpinare contestând faptul că s-ar afla în starea de insolvență și contestând în același timp creanța creditoarei în sensul că, între părți, nu a existat o prestare de servicii, ci o vânzare de marfă, debitoarea executându-și obligațiile comerciale în totalitate.
La data de 01.07.2008 reclamanta-creditoare a răspuns la întâmpinarea debitoarei-pârâte, arătând că aceasta din urmă avea obligația să-i livreze tâmplărie PVC la comandă și să o monteze, însă cu plata anticipată. În baza înțelegerii părților, pârâta debitoare a emis facturi a căror contravaloare a fost plătită de către reclamanta creditoare. Ulterior însă, prima nu a mai vrut să execute comenzile creditoarei. Prin urmare, debitoarea a emis facturi pentru tâmplărie și, deși a primit banii, nu a mai executat lucrările
La data de 09.09.2008 debitoarea a formulat contestație împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței așa cum a fost precizată de către creditoare la data de 01.07.2008, invocând inadmisibilitatea cererii respective pentru motivul inexistenței creanței. Astfel, creanța creditoarei nu este certă, creditoarea a recunoscut că a înregistrat facturile emise de către debitoare și că a efectuat plata acestora, astfel încât circuitul comercial s-a închis. Creanța nu este nici exigibilă, câtă vreme debitoarea nu figurează cu datorii față de creditoare.
Cererea creditoarei este neîntemeiată, întrucât debitoarea și-a executat obligațiile comerciale, a livrat către creditoare tâmplărie PVC și parchet laminat printr-o serie de facturi care au fost emise anterior plății lor.
Debitoarea a subliniat încă o dată că nu se află în stare de insolvență, depunând la dosar în acest sens acte financiar-contabile.
Prin sentința nr.1002/F/11 noiembrie 2008, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Comercial Argeșa respins excepția de inadmisibilitate formulată de debitoare și a admis cererea creditoarei, dispunând deschiderea procedurii generale de insolvență față de debitoare, numind administrator judiciar și stabilind celelalte măsuri impuse de Legea nr.85/2006.
În motivarea cererii judecătorul sindic a reținut că debitoarea nu a formulat contestație în termenul prevăzut de art.33 alin.2 din Legea nr.85/2006.
Pe fondul cauzei, a reținut că, la data de 03.03.2006, s-a încheiat între părți contractul de distribuție nr.9 prin care reclamanta creditoare SC GENERAL SRL se obliga să cumpere și să desfacă produsele executate de către pârâta debitoare SC SRL prin revânzare în nume propriu și cont propriu.
Cu documentele de plată aflate la dosar s-a dovedit că reclamanta creditoare SC GENERAL SRL a făcut o plată către executant în perioada iunie-noiembrie 2006 în sumă de 905.500 lei.
Pentru aceste plăți s-au emis de către pârâta debitoare executant mai multe facturi fiscale, în adevăr anterior întocmirii ordinelor de plată de către creditoare. Aceasta din urmă a recunoscut că pentru suma de 22.837 lei executantul a realizat lucrările convenite. Pentru suma diferență s-a născut între părți prezentul litigiu în sensul că SC GENERAL SRL susține că deși a făcut plata tâmplăriei PVC nu i-a fost livrată și în consecință are o creanță asupra patrimoniului debitorului SC SRL certă, lichidă și exigibilă, mai veche de 30 de zile, ce îi conferă calitatea de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii de insolvență.
Judecătorul-sindic a constatat că, potrivit prevederilor HG nr.831/02.12.1997 pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiar contabilă și a normelor metodologice privind întocmirea și utilizarea acestora, factura fiscală servește ca document de însoțire a mărfii pe timpul transportului. Atunci când factura nu se poate întocmi în momentul livrării, datorită unor condiții obiective și cu totul excepționale, produsele și mărfurile livrate sunt însoțite, pe timpul transportului, de avizul de însoțire a mărfii. În vederea corelării documentelor de livrare, numărul și data avizului de însoțire a mărfii se înscriu în formularul de factură.
Verificând apărările debitorului în raport de prevederile sus-citate judecătorul-sindic a constatat că marfa în discuție o reprezintă tâmplărie PVC cu geam tip termopan și parchet laminat pentru care au fost emise un număr de 8 facturi fiscale. Facturile fiscale nr.-/14.12.2006 și nr.-/19.12.2006 se referă la livrarea a 28 mp și respectiv 123,76 mp de parchet laminat ce au fost transportate separat și pentru care s-au întocmit ca documente de însoțire a mărfii pe timpul transportului facturile de mai sus. Deși s-a susținut că tâmplăria PVC a fost livrată cu cele 6 facturi fiscale, respectiv câte una pentru fiecare transport în parte, în facturile respective s-a consemnat de fiecare dată" 1 bucată". Analizându-le, judecătorul sindic a reținut faptul că: factura nr.-/13.06.2006 pentru marfă în valoare de 142.000 lei se referă la transportul a 109 bucăți de uși și ferestre tip termopan cu o suprafață de 183,618 mp; factura nr.-/28.06.2006 pentru marfă în valoare de 180.000 lei se referă la transportul a 242 bucăți de uși și ferestre tip termopan cu o suprafață de 473,53 mp; factura nr. -/08.08.2006 pentru marfă în valoare de 115.000 lei se referă la transportul a 130 bucăți de uși și ferestre tip termopan cu o suprafață de 283,42 mp; factura nr. -/13.09.2006 pentru marfă în valoare de 175.000 lei se referă la transportul a 138 bucăți uși și ferestre tip termopan cu o suprafață de 236,48 mp; factura nr.-/15.11.2006 pentru marfă în valoare de 104.000 lei se referă la transportul a 68 bucăți uși și ferestre tip termopan cu o suprafață de 117,01 mp; factura nr.-/12.03.2008 pentru marfă în valoare de 157.163,67 lei se referă la transportul a 85 bucăți uși și ferestre tip termopan cu o suprafață de 174,04 mp.
Față de situația de fapt anterior, judecătorul sindic a concluzionat că marfa pentru care s-a întocmit fiecare factură fiscală în parte nu putea fi livrată printr-un singur transport și acest lucru datorită specificului mărfii. Fiind vorba de o marfă degradabilă și într-o cantitate importantă, aceasta trebuia livrată în mai multe transporturi către beneficiar, astfel că de fiecare dată debitorul se afla în fața unor condiții obiective și cu totul excepționale, așa cum prevede actul normativ citat la început, ce determinau întocmirea avizelor de însoțire a mărfii și mai apoi consemnarea tuturor avizelor în formularul de factură ce cuprindea întreaga cantitate din punct de vedere valoric.
Pârâta debitoare SC SRL nu a procedat în acest fel, ci a consemnat în fiecare factură fiscală ca și cantitate livrată "1 bucată", imposibil din punct de vedere valoric.
Ca atare, judecătorul-sindic a constatat că pentru suma de 876.900 lei plătită de către petentă pârâta debitoare SC SRL nu a livrat marfa astfel că între părți există cu certitudine o creanță certă, lichidă și exigibilă, mai veche de 30 de zile și într-un cuantum superior valorii-prag în sumă de 10.000 lei.
Deși reține că debitoarea nu a formulat contestație în termenul legal, judecătorul-sindic a analizat starea de insolvență a acesteia în raport de prevederile art.3 alin.1 din Legea nr. 85/2006.
Astfel, a constatat că debitoarea nu a administrat probe pentru dovedirea existenței disponibilităților bănești pentru plata datoriilor exigibile anterior datei de introducere a cererii, respectiv 31.03.2008, ci a depus extrase de cont bancar din perioada 15.05.2008-29.05.2008 din care rezultă că soldurile disponibile la sfârșitul perioadei sunt cu totul insuficiente pentru acoperirea datoriei față de creditorul introductiv. În acest fel nu a putut dovedi că nu se află în vădită stare de insolvență ca și condiție de deschidere a procedurii de insolvență.
Împotriva sentinței a formulat recurs debitoarea SC SRL care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, judecătorul sindic a făcut o greșită aplicare a legii. În baza contractului nr.9/03.03.2006, recurenta-debitoare a vândut marfă către intimata-creditoare, întocmind facturi potrivit dispozițiilor nr. 2055/1998 privind aplicarea corespunzătoare a HG nr.831/1997. Nu au fost emise și avize de însoțire a mărfii, deoarece aceste formulare nu erau necesare potrivit art. 2 din Ordin, chiar dacă marfa ar fi fost livrată în mai multe transporturi.
Judecătorul sindic a pronunțat deschiderea procedurii insolvenței pe baza unor constatări și aprecieri personale, iar nu prin interpretarea legală a probelor administrate în cauză. Astfel, judecătorul sindic a soluționat un litigiu în pretenții și nu o cerere formulată potrivit Legii nr.85/2006, făcând aprecieri asupra unei situații de fapt petrecută cu doi ani în urmă, fără a face verificări asupra condițiilor impuse de Legea insolvenței.
Judecătorul sindic avea obligația să stabilească dacă pretinsa creanță este certă, lichidă și exigibilă, urmând să constate că nu este îndeplinită nici una dintre condiții și respectiv să stabilească dacă debitoarea se află în stare de insolvență. În acest ultim sens judecătorul sindic în mod greșit nu a apreciat probele administrate de debitoare, din care rezultă că aceasta are rulaje financiare importante și nu are datorii restante față de creditorii săi fiscali ori comerciali și a raportat existența disponibilităților bănești ale debitoarei la pretinsa creanță a creditoarei.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs de fapt invocate, în raport de dispozițiile art.304 și art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată că recursul este fondat.
Potrivit art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006, creditorul îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței este cel a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile.
Condițiile de admisibilitate a cererii de deschidere a procedurii insolvenței referitoare la creanță trebuie examinate de către judecătorul sindic indiferent că debitoarea a formulat sau nu contestație, întrucât, potrivit art.33 alin.2 din Legea nr.85/2006, contestația debitoarea vizează doar starea de insolvență a acesteia.
Potrivit art.379 Cod pr.civilă, creanța este certă atunci când rezultă din însuși actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta. Creanța este lichidă când câtimea ei este determinată prin actul de creanță sau determinabilă cu ajutorul actelor emanate de la debitor sau recunoscute de acesta ori opozabile lui.
Creanța este exigibilă când s-a împlinit termenul de la care creditoarea poate cere plata ei.
În speță, creanța creditoarei nu îndeplinește condițiile legale sus-arătate pentru a sta la baza deschiderii procedurii falimentului față de debitoare.
Judecătorul sindic face o verificare a raporturilor juridice comerciale dintre părți și o judecată asupra fondului acestor raporturi, atitudine ce excede competențelor sale.
Creanța invocată de creditoarea SC GENERAL SRL, prin lichidator judiciar, nu are caracter cert întrucât nu rezultă din înscrisuri care să emane de la debitoare sau să fie recunoscute de către aceasta în orice mod.
Pentru a determina existența creanței precum și întinderea acesteia, este necesar ca între părțile cauzei de față să existe o judecată de fond care, pe baza unor probe care să vizeze executarea obligațiilor contractuale, să stabilească dacă debitoarea are o datorie față de creditoare și care este întinderea acesteia.
Câtă vreme în cauză se prezintă facturi și dovezi de achitare a contravalorii mărfurilor facturate, orice afirmație privind neexecutarea corespunzătoare sau executarea cu întârziere a contractului nu poate fi valorificată într-un proces de insolvență și nu poate determina prin sine însăși deschiderea procedurii de insolvență. Judecătorul sindic nu are competența de a judeca fondul raportului de drept comercial și a litigiului născut între părți, ca pe baza concluziilor de judecată în fond să aprecieze certitudinea creanței invocate în cererea de deschidere a procedurii.
, judecătorul sindic nu are competența de verifica ce înscrisuri trebuia să însoțească marfa livrată de debitoare, câte transporturi s-au făcut în fapt sau cum și-a executat obligația contractuală debitoarea, ci doar dacă pretinsa creanță invocată de SC General SRL rezultă din acte emanate de la debitor, recunoscute de acesta sau opozabile acestuia.
Creanța nu este nici lichidă, întrucât debitoarea, negându- existența, îi și întinderea, iar cuantumul ei nu rezultă din acte însușite sau opozabile debitoarei.
Drept consecință, creanța nu este nici exigibilă.
În aceste condiții, Curtea, în baza art.312 alin.1-3 Cod pr.civilă, urmează să admită recursul și să dispună modificarea sentinței judecătorului sindic în sensul respingerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de debitoarea, cu sediul în Pitești, nr. 76-78, județul A, împotriva sentinței nr. 1002/F din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind creditoarea GENERAL - prin lichidator, cu sediul în Curtea de A, str. - -, -. B,. 22, județul A, și administrator judiciar, cu sediul în Pitești, str. -, -bis,. A,. 15, județul
Modifică sentința de mai sus în sensul că respinge cererea creditorului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
12.02.2009
Red.
EM/4 ex.
Jud.sindic.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Ingrid Emina Giosanu
