Spete procedura insolventei. Decizia 815/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.815/COM
Ședința publică din 4 iunie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Dorin Ilie
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către debitoarea Oțelu prin administrator împotriva sentinței civile nr.150/19.03.2009, pronunțată de Judecătorul sindic în dosarul Tribunalului C S nr- în contradictoriu cu creditoarea intimată Reșița, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă se prezintă în calitate de administrator al debitoarei intimate Oțelu, lipsă fiind creditoarea intimată Reșița.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus prin serviciul registraturii dovada achitării taxelor judiciare de timbru și întâmpinare de către creditoarea intimată. Se comunică un exemplar din întâmpinare debitoarei recurente prin reprezentant.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul debitoarei recurente solicită admiterea recursului formulat, casarea hotărârii atacate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.150/19.03.2009, pronunțată de Judecătorul sindic în dosarul Tribunalului C S nr- s-a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de debitorul SRL S-a respins cererea privind obligarea creditorului la plata unei cauțiuni de 10% din valoarea creanței, S-a respins contestația debitorului SC "" SRL Oțelu. S-a admite cererea introductivă formulată de către reclamantul creditor SC " " SRL Reșița, cu sediul în Reșița, str.-, - 5, județul C-S, pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva pârâtului debitor SC "" SRL Oțelu, județul C-S, cu sediul în Oțelu,-,.B,.3, județul C-S, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în Registrul Comerțului J- și, în consecință:
În temeiul art. 33 alin.4 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței,
S-a dispune deschiderea procedurii insolvenței - procedura generală - împotriva pârâtului debitor SC "" SRL Oțelu, județul C-S, cu sediul în Oțelu,-,.B,.3, județul C-S;
În temeiul art. 34, teza I, din Legea nr. 86/2006, privind procedura insolvenței,
A numit administrator judiciar pe Reșița, cu sediul social în Reșița, str. -, - parter, județ C-S, înregistrat la. în Registrul Societăților Civile Profesionale de Practicieni în Insolvență cu nr.0326/14.09.2007.
Administratorul-judiciar a fost desemnat să îndeplinească atribuțiile principale astfel cum sunt prevăzute la art. 20 din Legea nr. 85/2006, precum și celelalte atribuții date în sarcina sa potrivit prevederilor din această lege.
A stabilit pe seama administratorului judiciar un onorariu provizoriu în sumă de 500 lei.
În temeiul art. 35 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței,
A obligat pe pârâtul debitor SC "" SRL Oțelu, județul C-S, ca în termen de 10 zile de la data deschiderii procedurii insolvenței împotriva sa, să depună la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute la art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
În temeiul art. 61, raportat la art. 33 alin. 7 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței,
A dispus notificarea deschiderii procedurii insolvenței - procedura generală - împotriva pârâtului debitor SC "" SRL Oțelu, județul C-S, de către administratorul-judiciar Reșița, debitorului societate comercială creditorilor săi, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-S, iar notificarea se va publica, pe cheltuiala averii debitorului, într-un ziar de largă circulație și în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că:
Prin cererea introductivă înregistrată pe rolul acestui tribunal sub nr.216 la data de 19.01.2009, reclamantul creditor SC " " SRL Reșița a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că pârâtul debitor SC "" SRL Oțelu, județul C-S se află în stare de insolvență și, în consecință, împotriva acestui pârât debitor, să se dispună deschiderea procedurii insolvenței instituită prin Legea nr.85/2006.
În susținerea cererii introductive reclamantul creditor învederează că pârâtul debitor îi datorează suma de 5.908,96 lei, cu titlu de pretenții și suma de 10.582,19 lei, reprezentând penalități de întârziere.
Pârâtul debitor a formulat în termenul legal contestație, solicitând respingerea cererii creditorului.
În motivarea contestației debitorul arată că facturile menționate în cererea introductivă precum și dobânzile calculate au făcut obiectul unor pretenții în dosarul nr- al Judecătoriei Reșița. Atât Judecătoria Reșița, cât și Tribunalul C-S au respins acțiunea formulată de creditor. Astfel debitorul a invocat excepția autorității lucrului judecat și consideră că nu se află în situația unei creanțe certe, lichide și exigibile.
La data de 23.02.2009 pârâtul debitor a formulat o cerere prin care a solicitat obligarea creditorului la plata unei cauțiuni de 10% din valoarea creanței.
La dosarul cauzei au fost administrate probe cu înscrisuri.
Din materialul probator administrat în dosarul cauzei, judecătorul sindic reține:
În baza relațiilor comerciale și a comenzii telefonice a debitorului creditorul a efectuat transport rutier marfă intern și internațional pe ruta C-Germania (conform ) cât și pe internă. În acest sens s-au emis facturile fiscale nr.-/12.09.2005 și nr.-/04.11.2005 care au prevăzut și plata unor penalități de 0,15%/zi pentru întârziere la plată.
Creanța reclamantului creditor este certă, lichidă și exigibilă. Transportul s-a realizat, marfa a ajuns la destinație, astfel că reclamantul creditor și-a îndeplinit obligația.
Potrivit extrasului de cont din 02.11.2005 (fila 11 dosar) rezultă că debitorul a achitat o parte a debitului dar pârâtul datorează suma de 16.491,15 lei, fiind astfel îndeplinită condiția valorii prag a creanței.
Cererea privind obligarea creditorului la plata unei cauțiuni de 10% din valoarea creanței nu este dovedită și susținută de către debitor, nu este justificată conform scopului cauțiunii, astfel că va fi respinsă.
Pârâtul debitor a invocat excepția autorității de lucru judecat întrucât prin sentința civilă nr.633/07.03.2007 s-a respins acțiunea comercială formulată de reclamantul SRL Reșița împotriva pârâtului SRL Oțelu având ca obiect pretenții în sumă de 1.250 Euro. Pârâtul nu a făcut dovada că sentința menționată a rămas irevocabilă.
Judecătorul sindic a respins excepția autorității de lucru judecat deoarece nu există tripla identitate de obiect, cauză și părți cerută de art.1201 Cod civil. Sentința civilă prin care s-a respins cererea creditorului, nu are autoritate de lucru judecat cât timp creditorul are o creanță care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru deschiderea procedurii insolvenței.
Reclamantul creditor este îndreptățit să formuleze cererea de deschidere a procedurii insolvenței având în vedere dispozițiile art.3 alin.6 din Legea nr.85/2006,
Constatând că pârâtul debitor societate comercială se află în stare de insolvență în sensul prevederilor art.3 pct.1 din Legea nr. 85/2006, că reclamantul creditor face parte din categoria creditorilor îndreptățiți să solicite deschiderea procedurii insolvenței și este întrunită valoarea prag prevăzută la pct.12 al art.3 în raport de care poate fi introdusă o cerere de către un creditor, tribunalul va respinge contestația, va admite cererea introductivă formulată de către reclamantul creditor și, în consecință, în temeiul art.33 alin.4 din Legea nr.85/2006, se va dispune deschiderea procedurii insolvenței împotriva pârâtului debitor.
De asemenea s-a dat eficiență și prevederilor art.33 alin.7, art.34, art.35, art.37, art.61, art.63 și art.4 din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs debitoarea SC SRL Oțelu prin administrator, solicitând admiterea acestuia, debitoarea fiind în incapacitate de a-și achita creditorii, casarea hotărârii atacate în principal pentru motivele de nelegalitate prevăzute în art. 304 pct.7 și 8.proc.civ. dar și pentru aspectele formulate în condițiile art. 3041.proc.civ. și pe cale de consecință menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată.
În motivare debitoarea recurentă arată că după ce instanțele de judecată au respins, pe fond și în recurs, cererea reclamantului SRL contra sa (dosarele nr. 3395/C/2006 și - al Judecătoriei Reșița privind pretenții în sumă de 1250 eur - c/val. nr. -/12.09.2005, 1408,96 lei - c/val. nr. -/04.11.2005 în sumă de 2608,96 lei - 1200 lei recunoscuți de reclamantă în motivarea cererii ca plătiți) și penalitățile aferente până la data cererii.
Se arată că reclamanta SRL a acționat-o pe debitoare pe linie, solicitând 1250 Eur și 1408,96 lei (nedefinite clar/cert în cerere) și că din anexa la cererea reclamantei privind calculul penalităților, încercând să reconstituie debitul de 5908,96 lei invocat de reclamantă, debitoarea recurentă concluzionează că acesta se compune din: 1250 eur = 4500 lei - alin.1 rd.2 - Factura -/12.09.2005; 1408,96 lei = 1408,96 lei - alin.2 rd.3 - Factura -/04.11.2005; Total = 5908,96 lei.
Între debitul invocat și pretins de reclamantă în dosarul nr- și respectiv cel soluționat în dosarele 3395/C/2006 și - de instanțele de judecată anterior amintite, există așadar identitate perfectă.
În contestația sa, debitoarea recurentă a invocat autoritatea de lucru judecat (sent. 633/2007).
Judecătorul sindic le-a admis cererea, a respins contestația debitoarei și a dispus deschiderea procedurii insolvenței - procedura generală.
Motivul deschiderii procedurii insolvenței, în opinia judecătorului sindic este bazat pe faptul că nu există triplă identitate de obiect, cauză și părți cerută de lege între sentința 633/2007 dată de Judecătoria Reșița și cererea reclamantei (alin.4 pag.2), nu s-a făcut dovada că sentința menționată a rămas irevocabilă (alin.3 pag.4) și că sentința este nelegală, motivată superficial și în contradictoriu probelor.
Astfel, se arată că hotărârea criticată cuprinde motive contradictorii cu natura pricinii, judecătorul sindic/sentința criticată pretinde că nu există trinitate de identitate.
O atare neidentitate este pretinsă din faptul că reclamanta a cerut sume cu titlu de penalități și după ce sentința judecătorească (633/2007) le anulase orice pretenție judiciară, devenind astfel și definitivă.
Penalitățile la neplată fiind cerute pe seama/conexiunea unei creanțe disputate judiciar/contradictoriu anterior și neacordate de justiție, devenind apoi irevocabilă, nu pot fi element de neidentitate cum greșit, dar fără să menționeze, probabil, judecătorul sindic a apreciat.
Faptul că în afara creanței inițiale, reclamanta a inclus în acțiune și alte sume, aici cu titlu de penalități (ulterioare), nu dă dreptul judecătorului sindic să aprecieze că atari sume pot rupe/anula raportul de identitate trinitar cerut și afirmat de autoritatea lucrului judecat.
Deci există autoritate de lucru judecat.
Debitoarea recurentă mai arată că există contradicție între afirmația/motivația judecătorului sindic că "Nu am făcut dovada că sentința menționată a rămas irevocabilă" și actele din dosar.
Ori, în dosar recurenta a depus sentința civilă 633/2007 a Judecătoriei Reșița pe care este consemnată formula sacră "definitivă la data de 16.10.2007", deci anterior procesului sindic.
Alte motive de casare în temeiul art. 3041.proc.civ.
Întrucât cauza nu a parcurs calea de atac a apelului, recurenta solicită instanței să examineze și orice alte motive de recurs.
Administratorul judiciar Reșița, al debitoarei SC SRL a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și pe cale de consecință menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
În motivare se arată faptul că debitoarea societate comercială aflată în procedura insolvenței comerciale, a contestat cererea introductivă pentru deschiderea procedurii insolvenței instituită de Legea 85/2006 formulată de reclamantul creditor SC SRL Reșița.
În baza relațiilor comerciale între debitorul SC SRL și reclamantul creditor, s-au emis facturile fiscale nr. -/12.09.2005 și factura fiscală nr. -/04.11.2005 și penalități de 0,15 % pe zi pentru întârziere la plată, suma totală datorată fiind de 16.491,15 lei, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă.
De asemenea, conform art.3 pct.1 lit.A) din Legea 85/2006 debitorul se află în stare de insolvență, întrucât "după 30 de zile de la scadență nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori".
Totodată după deschiderea procedurii insolvenței comerciale, la masa credală a debitoarei societăți comerciale au fost înregistrate următoarele declarații de creanță: DGFP C-S: 587.025 lei; ITM C-S: 10.565 lei; SC E SRL: 1.538,23 lei, sume ce până în prezent nu au fost achitate de către debitoare.
Totodată debitoarea nu a depus nici un document contabil așa cum este prevăzut de Legea 85/2006 la dosarul cauzei sau la Tribunalul C-, în vederea notificării și altor posibili creditori.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, dar și din oficiu, în limitele conferite de art.306 alin.2 proc.civ. Curtea constată conform considerentelor ce se vor expune mai jos că recursul declarat este fondat, fiind incident cazul de modificare prevăzut de art.304 alin.1 pct.9 proc.civ.
Referitor la critica recurentei privind respingerea excepției autorității de lucru judecat, Curtea o găsește nejustificată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.1201 cod civil există autoritate de lucru judecat atunci când, a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate. Prin urmare, ceea ce interesează în materia puterii lucrului judecat este tripla identitate, ori această cerință nu este îndeplinită.
Astfel, în primul proces în care s-a pronunțat irevocabil sentința civilă nr. 633/7.03.2007, obiectul cererii reclamantei constă în obligarea pârâtei la plata sumei de 1250 Euro și 1408,96 lei la c/val transport, la care se adaugă dobânzi comerciale, în timp ce în cel de al doilea, reclamanta - creditoare solicită deschiderea procedurii insolvenței împotriva pârâtei debitoare pentru creanța în sumă de 5.908,96 lei la care se adaugă penalități de întârziere în valoare de 10.582,19 lei.
De asemenea, nu există nici identitate de cauză, având în vedere că în prima cerere pretențiile se întemeiază pe comanda pârâtei, iar în cea de a doua cerere deschiderea procedurii insolvenței se reclamă pe motiv că suma datorată creditoarei este certă, lichidă și exigibilă, iar debitoarea nu a plătit datoria după 30 de zile de la scadență, insolvența fiind prezumată ca fiind vădită.
Privită și din punctul de vedere al părților, nu există identitate sub aspectul calității lor procesuale, recurenta figurând în primul litigiu în calitate de pârâtă, iar în cel de al doilea ca debitoare în procedura insolvenței.
Față de cele arătate, întrucât nu există autoritate de lucru judecat în mod corect prima instanță a respins excepția invocată.
În ceea ce privește însă critica recurentei privind deschiderea procedurii insolvenței, Curtea o găsește întemeiată pentru următoarele considerente:
Creditoarea Reșița s-a adresat instanței de fond cu o cerere de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei Oțelu în care a precizat cuantumul și temeiul creanței sale. Pentru serviciile prestate societății debitoare, aceasta din urmă, datorează creditoarei suma de 1.250 Euro și 1.408,96 lei creditoarea invocând în cerere o creanță de 5.908,96 lei, la care se adaugă penalități de întârziere în valoare de 10.582,19 lei.
Examinând creanța pe care se bazează cererea pentru deschiderea procedurii, Curtea constată că o parte din suma solicitată, respectiv 5.908,96 lei a făcut obiectul sentinței civile nr. 633/7.03.2007 pronunțată de Judecătoria Reșița, suma solicitată fiind respinsă prin susmenționata hotărâre.
De asemenea, creanța reprezentând penalități de întârziere în valoare de 10.582,19 lei nu este datorată, deoarece voința părților nu poate fi completată prin adăugarea unei sancțiunii concrete, în cazul în care părțile nu au convenit deloc asupra plății penalităților.
Pentru a da curs cererii creditorului, semnatarul cererii trebuie să fie potrivit art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006 titularul unei creanțe certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile. Ori, în speță creditoarea SC SRL Reșița nu are creanță împotriva debitoarei, întrucât suma solicitată prin sentința anterioară a fost respinsă, iar penalitățile de întârziere nu sunt datorate.
Față de cele de mai sus, în mod greșit judecătorul sindic a apreciat incidența dispozițiilor Legii nr.85/2006 și a dispus deschiderea procedurii insolvenței.
Prin urmare, recursul declarat de societatea debitoare apare ca fondat, fiind admis în baza art.312 alin.1-3.proc.civ. Astfel, modifică în tot sentința atacată în sensul că admite contestația debitoarei și respinge cererea creditoarei pentru deschiderea procedurii insolvenței.
Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de debitoarea Oțelu prin administrator împotriva sentinței civile nr.150/19.03.2009, pronunțată de Judecătorul sindic în dosarul Tribunalului C S nr-.
Modifică în tot sentința în sensul că admite contestația debitoarei și respinge cererea creditoarei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
DR. - - DR. - - - -
GREFIER,
Red.29.06.2009
Tehnored 2 ex.29.06.2009
Instanță fond: Tribunalul C
Jud.
Președinte:Magdalena MălescuJudecători:Magdalena Mălescu, Marian Bratiș, Dorin Ilie
