Spete pretentii comerciale. Decizia 813/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 813/COM
Ședința publică din 4 iunie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Dorin Ilie
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta împotriva sentinței civile nr.158/03.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta intimată T, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea pârâtei apelante și avocat în reprezentarea reclamantei intimate.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul pârâtei recurente depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 1.534 lei și 5 lei timbru judiciar.
Reprezentantul reclamantei intimate depune la dosarul cauzei delegația de reprezentare și întâmpinarea și comunică un exemplar pârâtei recurente prin reprezentant.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului și pe cale de consecință desființarea sentinței recurate ca fiind vădit nelegală și netemeinică și menținerea în totalitate a hotărârii arbitrale, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxele judiciare de timbru.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului formulat, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe pentru motivele prezentate pe larg în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. nr.158/03.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a admis acțiunea în anulare formulată de petenta SC SRL, cu sediul în T,-/A,.2 (102), cam.2, cu sediul procedural ales în T,-,.10, în contradictoriu cu intimata SC SRL, cu sediul în, Calea, nr.30, având ca obiect acțiune în anularea hotărârilor arbitrale nr.42/22.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arbitral - Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură T în dosarul nr. 38/2008. A respins acțiunea; a obligat intimata să plătească petentei suma de 3158,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că:
La data de 22.10.2008 Curtea de Arbitraj Comercial a pronunțat sentința arbitrală cu numărul 42 în dosarul cu numărul 38/2008, în lipsa pârâtei, tribunalul arbitral consemnând că procedura de citare este legal îndeplinită.
Din examinarea înscrisurilor depuse la dosarul cu numărul mai sus indicat se observă că pentru termenul de judecată din 22.10.2008 citarea pârâtei s-a efectuat prin publicarea citației în ziarul și expedierea unui exemplar cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Plicul adresat pârâtei se găsește la dosarul cauzei fiind restituit ca urmare a expirării termenului de păstrare fără a fi ridicat de către destinatar. Pe formularul care ține loc de dovadă a comunicării nu este aplicată ștampila pârâtei ci a unei alte societăți - Secret Tourism SRL.
Citarea părții prin publicarea citației într-un ziar este reglementată de art. 95.pr.civ. modalitatea putând fi dispusă în situația în care domiciliul acesteia (al părții) nu este cunoscut și nu a putut fi aflat și vine să dubleze măsura prevăzută pentru această situație de alineatul 1 al aceluiași articol care prevede citarea prin afișarea citației la ușa instanței.
În alți termeni, potrivit art. 95.pr.civ. citarea părții doar prin publicarea citației în ziar fără a se efectua afișarea la ușa instanței nu este legal îndeplinită.
În considerarea celor de mai sus s-a conchis că la termenul de judecată din 22.20.2008 pârâta nu a fost legal citată ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 364.pr.civ. cu consecința admiterii acțiunii în anulare și desființării hotărârii arbitrale.
Cât privește celelalte motive invocate se apreciază că acestea nu se circumscriu dispozițiilor legale pe care petenta pârâtă și-a întemeiat cererea (literele f și g din art. 364.pr.civ.).
Astfel nu se poate reține că hotărârea nu cuprinde motivele pe care s-a întemeiat întrucât tribunalul arbitral a expus argumentația care i-a fundamentat concluziile așa cum se poate observa din examinarea sentinței.
De asemenea se observă că tribunalul arbitral a respectat limitele cadrului procesual fixate de către reclamantă obligând pârâta la plata sumei pretinse de către cea dintâi.
Ceea ce nu a respectat tribunalul arbitral a fost cauza cererii reținând că suma de 12.000 de euro la care pârâta a fost obligată ar fi datorată ca rezultat al valorificării clauzei penale deși reclamanta și-a întemeiat în parte cererea pe dispozițiile respective clauze, iar în parte a solicitat evaluarea judiciară a prejudiciului.
Procedând potrivit art. 366 alin. 1.pr.civ. la examinarea fondului cererii s-au reținut următoarele:
Între părți a fost încheiat contractul de proiectare cu numărul 71/26.10.2007 în baza căruia pârâta s-a obligat să efectueze diverse lucrări de proiectare în beneficiul reclamantei intimate.
Potrivit art. 4 din contract la semnarea acestuia beneficiarul urma să achite un avans de 10.000 de euro, obligație pe care și-a îndeplinit-o (plătind contravaloarea în lei) după cum reiese din copia ordinului de plată depusă la dosarul cauzei (fila 58 dosarului de fond).
Susținând că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate la rândul său prin contract reclamanta a solicitat să îi fie restituită suma sus indicată la care se adaugă taxa pe valoare adăugată.
Se observă așadar că plata sumei de 10.000 de euro în echivalent în lei a fost făcută după cum s-a enunțat mai sus în considerarea îndeplinirii unei obligații contractuale.
Conform art. 969.civ. convențiile legal încheiate au putere de lege între părțile contractante.
În acest context, fără încetarea efectelor contractului între părți nu se poate pune problema restituirii prestațiilor valabil îndeplinite.
Or, în speță reclamanta nu a solicitat instanței ca în prealabil să constate reziliat contractul, instituție care ar fi atras repunerea părților în situația anterioară.
Pentru aceste motive cererea sa privind obligarea pârâtei să restituie suma pe care i-a plătit-o cu titlu de avans urmează să fie respinsă.
Cât privește solicitarea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata despăgubirilor se observă că reclamanta apelează atât la clauza penală inclusă în contract, dar solicită și evaluarea judiciară a prejudiciului produs urmare a conduitei pârâtei.
Clauza valorificată de reclamantă este inserată în art. 6 și potrivit acesteia "nerespectarea termenelor contractuale privind plățile proiectanților comportă pentru comitent penalități de 0,1% pe zi, din valoarea rămasă neplătită. Aceeași penalitate se aplică de către comitent în privința proiectantului ori de câte ori prestațiile acestuia din urmă nu vor fi executate în termenele prevăzute de prezentul contract."
Reclamanta a proceda la calcularea penalităților de întârziere aplicând coeficientul de 0,1% la suma plătită cu titlu de avans ceea ce contravine dispozițiilor contractului sus citate.
Din teza a doua a alineatului art. 6 din convenția părților, redat mei sus, și care reglementează ipoteza nerespectării termenului contractual de executare a lucrărilor de către proiectant nu se poate conchide decât că penalitatea se poate reflecta asupra contravalorii părții din lucrare rămasă neexecutată.
În condițiile în care reclamanta nu a identificat lucrarea pretins neefectuată sau efectuată cu întârziere de către pârâtă și nici valoarea acesteia, determinarea penalităților de întârziere nu poate fi efectuată corespunzător și în consecință cererea celei dintâi privind obligarea partenerei sale contractuale la plata sumei de 2737 euro în echivalent în lei calculată așa cum s-a arătat, nu poate fi primită
Deși reclamanta nu a indicat temeiul de drept pentru cererea sa vizând plata despăgubirilor, din expunerea de motive se impune concluzia că pretențiile cad sub incidența art. 1073, 1075-1078, 1081-1086.civ.
Potrivit art. 1069.civ. sarcina probei revine reclamantei, care în raport cu cele de mai sus ar fi trebuit să dovedească existența faptei ilicite, culpa pârâtei în săvârșirea acesteia, prejudiciul pricinuit și raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Cât privește această ultimă cerință, pentru a se naște obligația de reparare, prejudiciul patrimonial trebuie să fie cert ceea ce presupune atât existența cât și întinderea.
Reclamanta a invocat faptul că prejudiciul afirmat i-ar fi fost cauzat prin aceea că a fost nevoită să închirieze un imobil, să plătească diferite onorarii avocațiale, onorarii achitate contabililor, traducătorilor și cheltuieli de deplasare a administratorului pentru derulare proiectului, fără a face însă dovada că aceste cheltuieli sunt legate și mai ales determinate de nerespectarea termenelor contractuale de către pârâtă.
S-a concluzionat că cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata este nefondată prin prisma celor de mai sus redate.
În considerarea prevederilor art. 274.pr.civ. intimata a fost obligată să plătească intimatei suma de 3158,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru.
Deși la concluziile scrise au fost atașate și copiile facturilor cu numerele 10 din 17.12.2008 și 18 din 31.01.2009 acestea nu vor fi avute în vedere întrucât pe de o parte sunt înscrisuri depuse după încheierea dezbaterilor și pe de altă parte fac doar dovada existenței unui contract de asistență juridică între patentă și avocat, dar nu și că onorariul perceput ar viza exclusiv contravaloarea serviciilor prestate în dosarul pendinte.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta solicitând desființarea sentinței recurate ca fiind vădit nelegală și netemeinică și menținerii în totalitate a sentinței arbitrale.
În motivare a arătat că în mod greșit prima instanță a admis acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale, formulată de către reclamanta intimată T pe temeiurile prevăzute de art.364 lit.d proc.civ. în sensul că reclamanta nu ar fi fost citată în mod regulamentar în fața Curții de Arbitraj și că a lipsit la dezbaterea cauzei în fața instanței de arbitraj. În acest context, pârâta recurentă arată că reclamanta a fost citată la adresa indicată în cererea de arbitrare, la sediul social pe care îl deține conform datelor relevate de oficiul registrului comerțului și anume în T, Calea nr.60, jud. T mai mult, Curtea de Arbitraj a repetat procedura de citare și prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, corespondența fiind avizată și reavizată conform ștampilei aplicată pe plic de către Oficiul poștal. În fine, aceeași reclamantă a fost citată și prin publicitate, în ziarul. Potrivit Regulamentului Curții de Arbitraj, citarea părților se realizează potrivit art.44 alin.1 și anume, prin comunicarea cererii de arbitrare, a citațiilor și a celorlalte acte procedurale prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin poșta rapidă. Mai mult, conform art.44 alin.3 din acest Regulament înscrisurile comunicare părților se consideră înmânate și în cazul în care destinatarul a refuzat primirea sau nu s-a prezentat la Oficiul poștal de a le ridica, deși există dovada avizării sale.
Pe fondul cauzei, pârâta recurentă arată că greșit Tribunalul a dispus respingerea acțiunii în pretenții formulată de către recurentă în calitate de reclamantă în fața Curții de Arbitraj, apreciind în mod eronat că sumele de bani cerute în cadrul acțiunii arbitrale nu au fost dovedite în nici un fel și nu se cuvin reclamantei. Din probele administrate în față instanței de arbitraj rezultă că între părți s-a încheiat o convenție în baza căreia reclamanta a achitat o sumă de bani în avans, în vederea executării de către intimată, pârâtă în cadrul procedurii arbitrale, a unui proiect arhitectonic și documentații aferente obținerii Planului Urbanistic în Detaliu. Intimata nu și-a executat în nici un mod obligațiile, deși a încasat avansul, ceea ce rezultă indubitabil din convenție.
Prin urmare, este incident art.304 pct.9 proc.civ. în sensul că sentința Tribunalului a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În cauză a fost formulată întâmpinare de către reclamanta intimată T solicitând respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe, arătând în motivare că nu este incident motivul de recurs art.304 pct.9 proc.civ. în sensul că referitor la procedura de citare în fața Curții de Arbitraj, trebuie asigurată în conformitate cu aert.358 proc.civ. în sensul că întreaga procedură arbitrară trebuie să asigure părților, sub sancțiunea nulității hotărârii arbitrare, egalitatea de tratament, respectarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității. Aceste imperative ale procedurii sunt relevate și de art.6 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea Curții de Arbitraj comercial d e pe lângă Camera de Comerț, Industrie, și Agricultură T (T). Intimatei i s-au încălcat însă aceste drepturi, prin aceea că, nu ia-i fost comunicate în cadrul procedurii arbitrare citația și celelalte acte procedurale, astfel că intimata a fost lipsită de dreptul la apărare și de a se prezenta în fața instanței arbitrare. În dosarul de arbitraj nu există nici o dovadă de comunicare, în afara confirmării de primire ce poartă ștampila altei societății.
Mai mult, deși au existat alte posibilități de citare ale intimatei, prin alte modalități, acest fapt nu s-a întâmplat. În schimb, Curtea de Arbitraj în mod contrar dispozițiilor art.95 proc.civ. a înțeles să citeze intimata prin publicitate.
Cu privire la fondul litigiului, intimata arată că în speță sunt aplicabile prevederile art.296 proc.civ. în sensul că, atâta timp cât efectele unui contract nu au încetat nu se poate pune problema restituirii prestațiilor valabil îndeplinite. În acest context se arată că contractul de proiectare încheiat între părți nu a fost desființat în nici un fel, astfel că, pârâta recurentă avea posibilitatea fie, să solicite executarea contractului în continuare fie, să solicite desființarea acestuia cu restituirea prestațiilor executate. Pe de altă parte, instanța de arbitraj nu a relevat motivele pe care se sprijină hotărârea sa atunci când a admis acțiunea arbitrară și a obligat la pretenții, intimata. Astfel, neîndeplinirea procedurii de citare în fața instanței arbitrare atrage motivul de anulare a sentinței arbitrare prevăzut de art.364 lit.d proc.civ.
Examinând recursul astfel declarat prin prisma motivelor invocate, a apărărilor formulate și potrivit dispozițiilor art.304 pct.9 și art.3041proc.civ. Curtea constată că recursul este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit contractului de proiectare nr.71/2006 încheiat între părți, rezolvarea litigiilor izvorâte din sau cu privire la acest contract, urma să se efectueze pe cale amiabilă, iar dacă aceasta nu este posibilă de către Curtea de Arbitraj de pe lângă
Prin urmare, părțile au înțeles să înlăture competența instanțelor judecătorești statale și să învestească prin convenția arbitrală astfel încheiată, o instanță arbitrală desemnată ca fiind Curtea de Arbitraj de pe lângă
Drept consecință, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.341 alin.1 - 4, art.3531proc.civ. precum și prevederile art.1, art.44 și art.45 din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții de Arbitraj.
Potrivit art.341 alin.1 proc.civ. arbitrajul se organizează și se desfășoară conform convenției arbitrale. În continuare art.341 alin.2 proc.civ. statuează că sub rezerva respectării ordinii publice sau a bunurilor moravuri, precum și a dispozițiilor imperative ale legii, părțile pot stabili prin convenție arbitrară, fie direct, fie prin referire la o anumită reglementare având ca obiect arbitrajul, ( ) normele de procedură pe care Tribunalul arbitral trebuie să le urmeze în judecarea litigiului. 3 din conținutul art.341C.proc.civ. prevede că în lipsa unor astfel de norme Tribunalul arbitral va putea reglementa procedura de urmat, iar alin.4 din același articol statuează că dacă nici Tribunalul arbitral nu a stabilit aceste norme se vor aplica dispozițiile ce urmează din Codul d e procedură civilă, Cartea IV, Despre arbitraj.
În cazul arbitrajului organizat de o instituție permanentă (arbitrajul instituționalizat) toate atribuțiile ce revin instanțelor judecătorești în temeiul dispozițiilor din prezentul Capitol se exercită de acea instituție, conform regulamentului său, cu excepția situației în care, Regulamentul instituției de arbitraj prevede altfel (art.3531proc.civ.).
Așa cum s-a arătat, părțile au apelat la rezolvarea diferendelor ce ar putea rezulta din contract, la o instanță de arbitraj, aceasta fiind Curtea de Arbitraj de pe lângă
Instanța de arbitraj la care au apelat părțile are caracter instituționalizat și permanent, astfel cum o demonstrează Regulamentul de organizare și funcționare a Curții de Arbitraj de le lângă Camera de Comerț și Industrie a României.
Această C de Arbitraj, conform art.1 din Regulament, aplică regulile de procedură arbitrală proprii, iar aceste reguli sunt obligatorii pentru părțile care apelează la această formă de soluționare a litigiilor comerciale naționale sau internaționale.
Prin urmare, procedura de citare a părților în fața Curții de Arbitraj, și de altfel întreaga procedură arbitrală se realizează în conformitate cu Regulamentul instanței de arbitraj, iar nu potrivit dispozițiilor Codului d e procedură civilă, Cartea IV, Despre arbitraj, Cap.V, Procedura arbitrală. În acest sens, sunt elocvente dispozițiile art.3531proc.civ. conform cărora, în cazul arbitrajului organizat de o instituție permanentă, atribuțiile instanței arbitrale, inclusiv cele referitoare la asigurarea procedurii de citare se realizează potrivit propriului regulament. Procedura arbitrală, reglementată de Codul d e procedură civilă se aplică numai în următoarele condiții: a) părțile s-au adresat unui arbitraj ad-hoc sau unui arbitraj în echitate; b) prin convenția de arbitraj sau, după caz, compromis părțile nu au stabilit normele de procedură pe care urmează să le aplice tribunalul arbitral; c) în lipsa normelor fixate de către părți, nici tribunalul arbitral nu deține sau nu socotește potrivit a aplica normele sale. Aceste condiții rezultă din examenul analitic al dispozițiilor art.341 alin.2 - 4.proc.civ.
Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă Taa plicat procedura arbitrală, iar în cazul acesteia și pe cea de citare prevăzută de Regulamentul de organizare și funcționare ce conține Regulile de procedură arbitrală ( - ) în domeniul arbitrajului comercial organizat de Camera de Comerț și Industrie a României.
Procedura de citare și de comunicare a actelor procedurale prevăzute de acest Regulament este diferită de procedura reglementată de art.3581proc.civ.
Astfel, procedura de citare este reglementată în cadrul Regulamentului de art.44 și art.45, după cum urmează: comunicarea cererii de arbitrare și a citațiilor se face prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin poștă (art.44 alin.1). Înscrisurile comunicate părților se consideră înmânate și în cazul în care destinatarul a refuzat primirea sau nu s-a prezentat la oficiul poștal pentru a le ridica, deși există dovada avizării sale (art.44 alin.3). Comunicările se fac, după caz, la adresa indicată de parte în cererea de arbitrare sau întâmpinare, ori în contractul și corespondența dintre părți. Orice schimbare de adresă nu va fi luată în considerare dacă nu a fost adusă la cunoștință, în scris, celeilalte părți și Curții de Arbitraj (art.45).
Procedura de citare a pârâtei din acțiunea de arbitrare, reclamantă în acțiunea în anulare, a fost realizată de către Curtea de Arbitraj de pe lângă T conform dispozițiilor prevăzute de art.44 alin.1-3 din Regulile de procedură arbitrală ale acestei instanțe de arbitraj. În fapt, citarea pârâtei din cadrul acțiunii arbitrale și anume s-a realizat prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, ce a fost avizată de organul poștal pentru prima dată la 16.09.2008, când nu a fost confirmată primirea, iar a doua oară, la data de 24.09.2008, când a fost confirmată primirea de reprezentantul unei alte societății comerciale. Comunicarea citației s-a făcut la adresa,-,.2, adresă ce rezultă din contractul încheiat de către părți la 26.10.2007.
Prin urmare, Curtea concluzionează că citarea pârâtei de către Curtea de Arbitraj a avut loc în mod regulamentar, potrivit propriilor Reguli de procedură arbitrală, reguli pe care pârâta și le-a însușit prin Convenția de arbitraj inserată în art.8 din Contractul de proiectare încheiat între părți. În domeniul arbitrajului instituționalizat se aplică principiul potrivit căruia, dacă părțile au desemnat instituția permanentă de arbitraj în vederea soluționării eventualelor litigii, aceleași părți adoptă și Regulamentul de organizare și funcționare a instituției de arbitraj, inclusiv regulile după care se va conduce procedura de citare a acestora în fața unei astfel de instanțe de arbitraj.
În temeiul acestor considerente, Curtea statuează că acțiunea în anulare a fost greșit admisă de către Tribunal, pe temeiurile prevederilor art.364 lit. d proc.civ. (procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, iar partea a lipsită la termenul când au avut loc dezbaterile asupra acțiunii arbitrale).
Curtea de Apel apreciază că, recursul astfel declarat primește incidența art.304 pct.9 proc. civ, cu referire la greșita aplicare a legii, și anume, a aplicării dispozițiilor de drept comun ce reglementează arbitrajul, în speță Codul d e procedură civilă - Cartea IV, Despre Arbitraj, Cap.
În raport de natura juridică a cauzei și de clauza de arbitraj, cu referire în concret la o instituție permanentă de arbitraj, analiza motivului de anulare a sentinței arbitrale, prevăzut de art.364 lit.d proc.civ. impune luarea în considerare a altor dispoziții aplicabile în materie, și anume art.44 și art.45 din Regulile de procedură arbitrală ale Curții de Arbitraj Comercial d e pe lângă În raport de aceste ultime dispoziții procedura de citare a fost corect îndeplinită, iar anularea sentinței arbitrale este exclusă. Având în vedere soluția preconizată asupra acțiunii în anulare, Curtea de Apel constată că cercetarea motivelor de fond ale acțiunii în pretenții este de prisos, întrucât nu mai poate avea loc o rejudecare a cauzei.
Astfel fiind, se va admite recursul pârâtei împotriva sentinței civile nr.158/03.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-. Se va modifica în tot sentința civilă atacată, în sensul că se va respinge acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale, formulată de reclamanta T, având ca obiect sentința arbitrală nr. 42/22.10.2008 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură T, în dosar nr. 38/2008.
Va obliga reclamanta-intimată la plata sumei de 1539 lei către pârâta-recurentă cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul pârâtei împotriva sentinței civile nr.158/03.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința civilă atacată, în sensul că respinge acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale, formulată de reclamanta T, având ca obiect sentința arbitrală nr. 42/22.10.2008 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură T, în dosar nr. 38/2008.
Obligă reclamanta-intimată la plata sumei de 1539 lei către pârâta-recurentă cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
DR. - - DR. - - - -
GREFIER,
Red.19.06.2009
Tehnored 2 ex.19.06.2009
Instanță fond: Tribunalul Timiș
Jud.
Președinte:Magdalena MălescuJudecători:Magdalena Mălescu, Marian Bratiș, Dorin Ilie
