Spete procedura insolventei. Decizia 921/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 921/
Ședința publică din 29 iunie 2009
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Dorin Ilie
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței comerciale nr. 304/19.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - - SA prin lichidator judiciar T și pârâții intimați și, având ca obiect închiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei se prezintă pentru pârâtul intimat avocat, pârâtul intimat personal și asistat de avocat, iar la a doua strigare a cauzei se prezintă aceleași părți, precum și pentru lichidatorul debitoarei avocat, pentru, lipsă fiind creditoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 24.06.2009, întâmpinare formulată de către pârâtul intimat, la care s-a atașat împuternicirea avocațială, iar la data de 25.06.2009. precizări formulate de către pârâtul intimat, precum și precizarea formulată în dosarul Tribunalului Timiș, prin care acesta stată că a achitat debitorul în cuantum de 300 lei, față de AVAS.
Câte un exemplar din precizările depuse de către pârâtul intimat și din întâmpinarea pârâtului intimat se comunică reprezentanților părților prezente.
Reprezentantul lichidatorului depune la dosar concluzii scrise și copia facturii nr. 0122/29.06.2009, precum și a chitanței reprezentând onorariu de avocat.
Reprezentanta pârâtului intimat arată că înscrisurile depuse îi sunt cunoscute, că nu solicită termen pentru studiul acestora și că are cunoștință de achitarea debitului.
Reprezentanta pârâtului intimat arată de asemenea, că nu solicită acordarea unui termen pentru studiul înscrisurilor depuse și comunicate, deoarece a luat cunoștință de conținutul acestora înainte de deschiderea dezbaterilor.
Reprezentantul lichidatorului susține că lichidatorul i-a confirmat faptul că pârâtul intimat a achitat debitul în întregime, astfel că scopul procedurii de lichidare judiciară fiind îndeplinit, nu se mai justifică continuarea acesteia.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită admiterea excepției lipsei de interes în promovarea acestui recurs, arătând că la fila 258 din dosarul de fond se găsește ordinul de plată prin care s-a achitat debitul. Pe fond solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul lichidatorului solicită respingerea recursului, arătând că prin plata integrală a debitului, scopul Legii nr. 85/2006 este îndeplinit și nu se mai poate justifica un interes în cauză. Solicită respingerea cererii de antrenare a răspunderii foștilor administratori ai debitoarei, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 304/19.02.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins excepția prescripției dreptului de a solicita antrenarea răspunderii materiale; a dispus închiderea procedurii declanșate împotriva debitoarei - - ATp rin lichidator judiciar T, în contradictoriu cu creditorii SA -Sucursala T, AVAS B, T, - SA și cu foștii administratori, și fostul contabil.
De asemenea, tribunalul a respins cererea de antrenare a răspunderii materiale împotriva foștilor administratori sau altor persoane și a dispus ORC T efectuarea cuvenitelor mențiuni de radiere a debitoarei din evidențele Registrului Comerțului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin sentința civilă nr. 889/6.10.2005 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 6911/COM/S/2005 s-a dispus declanșarea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului prevăzută de fosta Lege nr. 64/1995 împotriva debitoarei - SRL T, la cererea creditoarei declanșatoare Administrația Finanțelor Publice
Pentru administrarea procedurii s-a format dosarul nr- și a fost numit administrator judiciar provizoriu, apoi lichidator judiciar - și Fiul SRL, iar prin încheierea de ședință din 03.11.2005 s-a dispus în temeiul art. 106 din Lege, intrarea debitoarei în faliment. În exercitarea atribuțiilor conferite de lege, lichidatorul judiciar a învederat judecătorului sindic, atât prin rapoartele preliminare cât și prin raportul final, faptul că, debitoarea - - SA, a fost înființată la data de 02.03.1998, obiectul principal de activitate constituindu-l "comerț cu ridicata al altor produse-cod 5190" și fiind condusă de un consiliu de administrație format din 3 membrii (, și ). Ulterior, a fost eliberat din funcție și numit director general, care deținea și calitatea de cenzor și care, în perioada 2002 - 2004 semnat acte contabile în calitate de administrator. La data de 27.04.2004 a fost numit administrator unic, fiind modificat și actul constitutiv în acest sens.
S-a mai arătat că principala cauză care a dus la apariția stării de insolvență a fost transferarea la data de 17.11.2000 către FPS B, în contul Asociației, cu titlu de împrumut, a sumei de 67.800 RON prin ordin de plată semnat de directorul și președintele consiliului de administrație de la acea dată, și de, contabil șef. Referitor la acest aspect, expertiza contabilă dispusă în cauză a constatat că, datoriile reciproce între - T SA și - SA nu s-au stins, având în vedere și cesiunea de părți sociale încheiată la data de 06.02.2004 în sensul că, - Minerale Industriale SA trebuie să achite către - T SA sumele rezultate din contractul de împrumut încheiat între - T SA și T SA, din sumele încasate de către - T SA, aceasta având obligația de a achita unităților la care era asociat majoritar, inclusiv către - SA. Dacă aceste datorii ar fi fost plătite, și debitoarea în faliment avea posibilitatea să achite debitul către - SA și astfel să nu fie obligată și la dobânzi bancare aferente acestuia. În concluziile expertizei s-a făcut mențiunea că "încetarea de plăți nu este echivalentă cu lipsa de mijloace bănești la un moment dat în activitatea unei societăți." ci "încetarea de plăți este determinată în primul rând de situația economică a societății caracterizată prin activul net contabil determinat în cea mai mare măsură de rezultatul financiar al activității care, la - SA a atins punctul culminant în anul 2004"
Față de cererile creditorilor AVAS și T de antrenare a răspunderii materiale a persoanelor vinovate de aducerea debitoarei în stare de insolvență, Tribunalul Timișa constatat că cele învederate de către expertul contabil sunt aspecte ce vizează relații comerciale între debitoare și diferite societăți comerciale și datorii reciproce, care nu sunt de natură a atrage răspunderea personală și materială a foștilor administratori, a contabilului șef sau a altor persoane, neputându-se reține incidența dispozițiilor art. 138 din Legea 85/2006 sub aspectul faptelor ilicite, implicit a vinovăției, prejudiciului și legăturii de cauzalitate dintre acestea. Mai mult decât atât, la ultimul termen de judecată lichidatorul judiciar a renunțat la cererea de antrenare a unei astfel de răspunderi civile delictuale, prin prisma modificărilor aduse de OUG nr.173/2008.
Văzând și dispozițiile art. 131 și 132 alin 2 din Legea 85/2006, față de împrejurarea că debitoarea în faliment nu dispunea de bunuri care să poată fi valorificate sau de disponibilități bănești pentru îndestularea creditorilor, s-a dispus închiderea procedurii față de aceasta și societății debitoare din evidențele ORC
De asemenea, Tribunalul Timișa considerat că nu poate fi reținută excepția prescripției dreptului de a mai solicita antrenarea răspunderii civile delictuale împotriva persoanelor vinovate, procedura insolvenței fiind una specială, în care judecătorul sindic nu poate să se antepronunțe cu privire la acest aspect înăuntrul termenului de prescripție dat de lege, față de durata soluționării unei cereri de declanșare a procedurii insolvenței.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, recursul său nu este limitat la motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs având posibilitatea examineze cauza sub toate aspectele, conform art. 304 Cod procedură civilă, respectiv când prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă (art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă), hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii (art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă), judecătorul sindic pronunțând o hotărâre cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă).
Creditoarea recurentă invocă faptul că a for mulat în termen legal obiecțiuni la raportul de expertiză refăcut, cu privire la care nu s-a pronunțat nici expertul contabil și nici judecătorul sindic. Arată că în raportul refăcut se invocă lipsa accesului la documentele societății debitoare; că expertul prin răspunsul la obiecțiuni a afirmat că deși lipsa documentelor contabile nu i-a permis să verifice restituirea unei sume de 30.360 lei, respectiva sumă trebuie să fi fost restituită, deoarece procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale; că nu și-a însușit punctul de vedere formulat de către expert cu privire la data de la care provin debitele societății debitoare, care consideră că debitul datează din 07.08.2002, când consignantul - SA a constatat că bunurile încredințate consignatarului - IMEX SA în lunile martie - aprilie 2002 fuseseră vândute fără ca suma de 87.055 lei să fi fost achitată consignantului, iar în lipsa oricăror referiri la prevederile contractului de consignație privind termenele și condițiile de efectuare a plăților, ca și a datei la care consignatarul a încasat prețul bunurilor comercializate.
Creditoarea recurentă arată că a considerat oportun să se solicite expertului și clarificarea următoarelor inadvertențe: data la care au încetat raporturile de muncă cu numitul; datele la care s-au calculat dobânzi pentru suma de 87.055 lei, data corectă pentru ordinul de plată nr. 258/17.11.2000 sau cea pentru contractul 242/30.05.2005, în baza căruia se afirmă că s-a efectuat plata.
Pârâtul intimat a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului creditoarei ca netemeinic și nelegal și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, invocând lipsa calității procesuale active a AVAS B în formularea prezentului recurs, precum și lipsa de interes a aceleiași creditoare. Arată că AVAS a fost înscrisă la masa credală cu suma de 308,35 lei, sumă achitată de către unul dintre foștii administratori conform ordinului de plată depus în copie la fila 258 dosar fond. Astfel, rezultă că această creditoare a primit în integralitate suma cu care s-a înscris la masa credală, nemaiavând de recuperat nicio sumă de bani, așa încât AVAS B nu mai are nici calitatea procesuală activă și nici interesul formulării prezentului recurs.
Pe fond, solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal, arătând că deși debitul a fost achitat în întregime, AVAS a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, care nu au fost introduse pentru termenul de judecată din 12.06.2008 cum era normal, ci ulterior, astfel că obiecțiunile AVAS apar ca fiind tardiv introduse. Cu toate acestea, instanța a solicitat expertului să răspundă la aceste obiecțiuni, iar expertul s-a conformat, iar ulterior, în data de 14.10.2008 AVAS a formulat noi obiecțiuni, la care expertul a răspuns în data de 03.12.2008. Față de aceste aspecte, consideră că recursul este nejustificat, deoarece creditoarei AVAS i s-a răspuns la toate obiecțiunile formulate, nu a solicitat în fața instanței de fond încuviințarea unei contraexpertize în cazul în care ar fi fost nelămurită de răspunsurile expertului desemnat.
Pârâtul intimat a formulat precizări, prin care a arătat că suma cu care s-a înscris AVAS la masa credală a fost achitată încă din data de 21.10.2008 cu OP nr. 98, astfel că datoria debitoarei față de AVAS nu mai există și pe cale de consecință, recursul formulat a rămas fără obiect.
Lichidatorul debitoarei a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, arătând că sentința atacată este legală și temeinică, că solicitarea recurentei de antrenare a răspunderii conform art. 138 alin. 1 din legea 85/20063, este nefondată și că lichidatorul nu a putut formula cererea de antrenare a răspunderii, deoarece nu a formulat un raport privind împrejurările și cauzele care au condus la insolvență. Arată că lichidatorul, neintrând în posesia documentelor contabile, nu a fost în măsură să formuleze acest raport și nici să solicite antrenarea răspunderii conform art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006.
Pe de altă parte, lichidatorul arată că din recursul formulat nu reiese solicitarea și nemulțumirea creditoarei recurente. Arată că dacă recursul vizează antrenarea răspunderii persoanelor responsabile de ajungerea societății în stare de insolvență, această solicitare este lipsită de interes, de vreme ce creanța recurentei a fost achitată, scopul procedurii fiind atins față de creditoarea AVAS, care astfel, nu mai justifică vreun interes în promovarea recursului. De asemenea, consideră că prima instanță a reținut în mod corect că anumite raporturi comerciale între 2 sau mai multe societăți nu pot duce la stabilirea sau prezumarea culpei anumitor persoane fizice, în vederea angajării răspunderii acestora.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Din actele existente în cauză, raportat la susținerile formulate de recurentă, Curtea constată că recurenta AVAS B nu mai are calitatea de creditor în prezenta cauză, având în vedere faptul că, așa cum rezultă din ordinul de plată nr. 98/21.10.2009, depus la dosarul instanței de recurs, datoria debitoarei față de recurentă, în cuantum de 318,35 lei, a fost stinsă în întregime, recursul fiind astfel lipsit de interes.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă și reținând culpa procesuală a creditoarei recurente AVAS B, o va obliga pe aceasta la 700 lei cheltuieli de judecată intimatei - SA prin lichidator.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței nr. 304/S/19.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Obligă recurenta creditoare la 700 lei cheltuieli de judecată intimatei - SA prin lichidator
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.06.2009.
Pt. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
aflat în concediu de odihnă,
Semnează Vicepreședinte
GREFIER,
Red. /13.07.2009
Tehnored. /2 ex./13.07.2009
Instanță fond: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Dorin Ilie
