Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 922/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA COMERCIALĂ

Operator date 2928

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 922/

Ședința publică din 29 iunie 2009

PREȘEDINTE: Petruța Micu

JUDECĂTOR 2: Anca Buta

JUDECĂTOR 3: Dorin Ilie

GREFIER:

S-a luat în examinare recursul declarat de către creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței comerciale nr. 182/29.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - - - SRL prin lichidator judiciar, având ca obiect închiderea procedurii insolvenței.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și reținând că s-a solicitat judecarea recursului în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, Curtea reține recursul spre soluționare.

CURTEA

Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 182/29.01.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins cererea de antrenare a răspunderii personale patrimoniale a lui și; a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei - - - și radierea acesteia din registrul comerțului; notificarea acestei sentințe debitoarei, asociaților acesteia, creditorilor T și Agenției Naționale pentru Reglementare în Comunicații și Tehnologia Informației, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență; a constatat că lichidatorul judiciar este descărcat de orice îndatoriri sau responsabilități potrivit art. 136 din Legea 85/2006.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin încheierea nr. 738/2007, la cererea lichidatorului desemnat de către ORC T, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței debitoarei, iar în îndeplinirea atribuțiilor debitoarei, lichidatorul a procedat la emiterea notificărilor prevăzute de lege și a întocmit tabelul preliminar și definitiv al creanțelor. De asemenea, lichidatorul a procedat la notificarea asociaților și cu mențiunea de a preda actele contabile ale debitoarei și a constatat că debitoarea nu mai desfășoară activitate la sediul declarat. În opinia lichidatorului, lipsa actelor contabile indică o administrare frauduloasă a averii debitorului și constituie o premisă pentru aplicarea art. 138 lit. d din Legea 85/2006, astfel că a for mulat cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale.

Cu privire la această cerere, judecătorul sindic a reținut că în conformitate cu art. 138 alin.1 din Legea 85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății, sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre faptele enumerate la lit. a-

Judecătorul sindic a considerat că cererea formulată în acest sens de către lichidatorul judiciar și întemeiată pe art. 138 alin. 1 lit. d din legea 85/2006, nu prezintă în concret faptele comise de persoana a cărei antrenare a răspunderii se solicită, iar susținerile din raportul de închidere a procedurii, conform cărora pârâtul a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, nu pot fi reținute întrucât lichidatorul nu a avut la dispoziție actele contabile ale debitoarei, pentru analizarea și verificarea acestora.

S-a mai consideră că motivat de lipsa actelor contabile ale debitoarei, lichidatorul a fost în imposibilitatea de a întocmi un raport privind cauzele și împrejurările care au dus societatea în stare de insolvență, cu indicarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, iar pentru atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor vinovate de ajungerea societății în stare de insolvență, se impunea administrarea unui probatoriu complex, pentru dovedirea comiterii faptelor prevăzute la art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea insolvenței, dar și întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 Cod civil, respectiv stabilirea faptei comise, a prejudiciului cauzat, a vinovăției, precum și legătura de cauzalitate dintre aceste fapte și starea de insolvență a debitoarei.

Cum în speță astfel de dovezi nu au fost prezentate, judecătorul sindic apreciat că nu poate reține culpa pârâților și față de starea de insolvență a debitoarei, astfel că a respins ca neîntemeiată cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale, formulată de către lichidatorul judiciar.

Văzând că în averea debitoarei nu au fost identificate bunuri, instanța de fond a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 131 din legea privind procedura insolvenței, sens în care a dispus încheierea procedurii insolvenței, cu consecințele prevăzute de lege.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă (art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă), iar pe de altă parte, hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă). Se mai arată că fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, recursul său nu este limitat la motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs având posibilitatea examineze cauza sub toate aspectele, conform art. 304 Cod procedură civilă.

Creditoarea recurentă invocă faptul că potrivit dispozițiilor art. 61 din Legea nr. 85/2006, în urma deschiderii procedurii, administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor menționați în lista depusă de debitor în conformitate cu dispozițiile art. 28 alin. 1 lit. c, ori după caz, în condițiile art. 32 alin. 2, debitorului si registrului comerțului sau, după caz, registrului societăților agricole ori altor registre unde debitorul este înmatriculat pentru efectuarea mențiunii.

Se arată că notificarea prevăzuta la alin.1 se realizează conform prevederilor Codului d e procedură civilă și se va publica, totodată pe cheltuiala averii debitorului, într-un ziar de larga circulație. Potrivit art. 76 din Legea nr. 85/2006, "Cu excepția cazului in care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 7, titularul de creanțe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanței pana la expirarea termenului prevăzut de art. 62 alin.1 lit. b, este decăzut cât privește creanțele respective". Mai mult, decizia Curții Constituționale nr. 1137/2007 arată că dacă după data deschiderii procedurii insolvenței citarea părților naște discuții, notificarea privind deschiderea procedurii se realizează în mod imperativ potrivit normelor de procedura civilă.

Conform art. 85 Cod procedură civilă, "judecătorul nu poate hotăra asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților" ceea ce în cauza de față nu s-a întâmplat, către AVAS nefiind comunicat nici un act de procedura, fiind încălcat principiul contradictorialității și principiul dreptului la apărare. Recurenta consideră că s-a încălcat și principiului contradictorialității dezbaterilor in legătura cu AVAS.

Creditoarea recurentă AVAS arată că în urma intrării în insolvență a debitoarei, unul din efectele esențiale rezidă în întocmirea și predarea către administrator/lichidator a listei creditorilor și a creanțelor acestora, născute anterior sau ulterior deschiderii procedurii, iar datorită unor omisiuni, nu a fost regăsită în evidențe și creanța către CAS, ca atare, nu a putut fi notificata AVAS pentru a depune declarație de creanță în termen, așa încât aceasta nu putea fi decăzuta din dreptul sau de creditor, considerând că AVAS nu are nici o culpă în acest caz și nu i se pot opune prevederile art. 76 din Legea nr. 85/2006.

AVAS susține că este prejudiciata prin măsura luata de lichidator, fiind lipsita de orice mijloc procedural posibil prevăzut de legea insolvenței in recuperarea creanței sale, astfel că nu poate fi vorba de închiderea procedurii pana la soluționarea aspectelor sesizate.

Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.

Din actele existente în cauză, raportat la susținerile formulate de recurentă, Curtea constată că AVAS nu are calitatea de creditor în prezenta procedură sau că nu a făcut demersurile necesare pentru a-și dovedi această calitate.

Deși, în recurs, susține că nu a fost legal citată și că se putea deduce din evidența contabilă a debitoarei că există datorii față de acest creditor, nu s-a depus nici un script din care să rezulte că, raportat la art. 1169.civ. această susținere este fondată.

Cum orice parte care face o afirmație în fața instanței trebuie să o dovedească, cererea de față ar fi nefondată.

În ceea ce privește faptul că pentru prima dată în recurs s-au emis pretenții de către un creditor, acest lucru nu poate fi primit, art. 316, 296 cu aplic. art. 294 Cod procedură civilă, ce consacră imposibilitatea formulării unor noi cereri direct în recurs.

Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței comerciale 182/2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 29.06.2009.

Pt. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -aflat în concediu de odihnă,

Semnează Vicepreședinte

GREFIER,

Red. /07.07.2009

Tehnored. /2 ex./07.07.2009

Instanță fond: Tribunalul Timiș

Judecător:

Președinte:Petruța Micu
Judecători:Petruța Micu, Anca Buta, Dorin Ilie

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 922/2009. Curtea de Apel Timisoara