Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 465/2013. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 465/2013 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 5241/107/2012/a3
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINTA CIVILA Nr. 465/F/2013
Ședința publică de la 12 Iunie 2013
Completul compus din:
JUDECĂTOR SINDIC - B. A. A.
GREFIER - D. S.
Pe rol se află cererea formulată de lichidatorul judiciar H. B. RECOVERY SPRL împotriva pârâtului C. C. C. pentru suportarea pasivului societății debitoare ..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în instanță consilier juridic K. A. pentru lichidatorul judiciar, lipsind pârâtul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Reprezentantul lichidatorului judiciar depune la dosar lista cu intrebarile pentru interogatoriul adresat pârâtului C. C. C., precizând faptul că își mărește cuantumul pretentiilor, privind pasivul neacoperit, conform art. 132 al.2 pct.2 Cod procedură civilă 1865, cu suma de 6296,03 lei, reprezentand creanta Still Motostivuitoare SRL, astfel că pasivul societății este în total de 247.149,40 lei.
Judecătorul sindic constată că pârâtul nu s-a prezentat la termenul de astăzi și nici nu și-a justificat lipsa
De asemenea constată că nu se impune acordarea unui nou termen, in vederea comunicarii cuantumului majorat al pretentiilor, intrucat raportat la prev. art. 132 alin.2 pct. 2 aceasta nu reprezinta o modificare a actiunii, astfel că acordă cuvântul asupra cererii de atragere a răspunderii.
Reprezentantul lichidatorului judiciar solicită admiterea cererii și atragerea răspunderii pârâtului C. C. C..
Judecătorul sindic lasă cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC
Asupra cererii de față:
Prin cererea inregsitrtata la data de 27.02.2013, lichidatorul judiciar al debitoarei S.C. D. D. S.R.L., a solicitat atragerea rasunderii paratului C. C. C., in temeiul art. !38, alin. (1) lit. d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu consecința obligării acestuia la:
1.Suportarea întregului pasiv al S.C. D. D. S.R.L. până la concurența sumei de 240.853,37 Iei. reprezentând totalul creanțelor înscrise la masa credală;
2.Suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de derularea procedurii insolventei.
In sustinerea cererii de atragere a raspunderii au fost invederate urmatoarele:
In fapt, prin Sentința Tribunalului A. nr. 551/F/27.06.2012, s-a dispus deschiderea procedurii generale împotriva S.C. D. D. S.R.L., societatea H. B. RECOVERY S.P.R.E. fiind desemnată administrator judiciar al debitoarei.
In vederea îndeplinirii atribuțiilor sale în calitate de administrator judiciar. H. B. RECOVERY S.P.R.L. a trimis la sediul social al debitoarei notificarea nr. 2073/19.09.2012 privind deschiderea procedurii generale a insolvenței prin care a solicitat administratorului predarea actelor contabile. Plicul conținând notificarea mai sus menționată a fost returnat la sediul lichidatorului judiciar cu mențiunea ..destinatar necunoscut la adresă".
Prin Sentința civilă nr. 704/F/2012/17.10.2012 pronunțată de Tribunalul A., la propunerea administratorului judiciar, s-a dispus . D. S.R.L. în procedura falimentului, societatea H. B. RECOVERY S.P.R.L. fiind desemnată lichidator judiciar al debitoarei.
Lichidatorul judiciar a continuat să întreprindă măsuri, pentru îndeplinirea atribuțiilor sale, astfel:
1.a încercat să-l contacteze telefonic pe administratorul statutar al societății, dl. C. C. C.. în vederea predării actelor contabile, demers care nu a avut rezultatele scontate
2.a trimis asociatului unic notificarea nr. 416/21.02.2013 prin care a solicitat acestuia să predea actele contabile și gestiunea societății debitoare.
Până în prezent, lichidatorul judiciar nu a intrat în posesia actelor contabile și nici nu a reușit să ia legătura direct cu administratorul societății.
In aceste condiții, lichidatorului judiciar nu i-au fost puse la dispoziție documentele contabile ale S.C. D. D. S.R.L. de către asociatul unic al societății, neavând, prin urmare, cunoștință despre situația economică reală a debitoarei.
1.Pârâtul nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea, săvârșind fapta prevăzută de art. 138 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței:
1.1.In ceea ce privește prejudiciul:
In lipsa documentelor și înregistrărilor contabile, a conturilor bancare, precum și a actelor societății, lichidatorul judiciar este in imposibilitatea de a identifica toți creditorii societății debitoare precum și a determina exact mărimea și structura activului și pasivului societății.
Conform Tabelului preliminar rectificat de creanțe, alcătuit pe baza declarațiilor de creanță primite în urma publicării notificării deschiderii procedurii falimentului societății în Buletinul Procedurilor de lnsolvență. pasivul societății debitoare se ridică la suma de 240.853,37 lei. sumă care cuprinde datoriile față de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. A., S.C. R. D. SERVICE IMPORT EXPORT S.R.L., S.C. A. P. S.R.L,. ..., S.C. T. T. FOOD INDUSTRY S.R.L.. S.C. S. 2000 S.A. și S.C. T. CO S.R.L. în lipsa documentelor si înregistrărilor contabile ale debitoarei, nu poate fi apreciata exact totalitatea creditorilor, existând posibilitatea ca numărul lor real să fie mai mare.
De asemenea, prin faptul că pârâtul nu a predat administratorului judiciar actele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 precum și arhiva contabilă sunte în imposibilitatea de a cunoaște dacă societatea deține bunuri în patrimoniu sau dacă are creanțe de recuperat.
1.2.Cuprivire la persoanele răspunzătoare:
Conform actelor puse la dispoziția lichidatorului judiciar de către Oficiul Registrului Comerțului, precum și din actele care stau la baza cererilor de admitere a creanțelor, persoana care a gestionat activitatea debitoarei este asociatul unic C. C. C., care îndeplinește și rolul de administrator.
1.3.In ce privește condiția existenței unei fapte ilicite:
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea contabilității nr. 82/1991, societățile comerciale au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, iar potrivit prevederilor art. 10, alin. (1) din același-act normativ, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 73, alin.(l), lit.c) și lit.e) din Legea nr. 31/1990, republicată, administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, precum și pentru stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea și actul constitutiv le impun.
Prin faptul că nu au fost puse la dispoziția lichidatorului judiciar documentele contabile, au fost încălcate prevederile art. 35 și art. 28, alin. (1) din Legea nr. 85/2006, dând naștere prezumției de neținere a contabilității conform normelor legale.
In baza acestor considerente, coroborate cu concluziile lichidatorului judiciar cuprinse în raportul întocmit în temeiul art. 59 din Legea nr. 85/2006, se impune concluzia că pârâtul a săvârșit fapta prevăzută la art. 138, alin. (1), lit. d) din Legea nr. 85/2006, cu consecința angajării răspunderii personale patrimoniale a asociatului unic.
In acest sens este invocata și practica judiciara - Decizia Curții de Apel C. nr. 1439 din 20081, precum și Decizia nr. 776/2008 a Curții de Apel G.", în motivarea cărora se reține faptul că nepredarea actelor contabile constituie o prezumție în sensul neținerii evidenței contabile, anterior deschiderii procedurii. Invedereaza că, lipsa unui răspuns favorabil din partea reprezentanților societății debitoare, constituie un argument suficient pentru instituirea prezumției de neținerea a evidențelor contabile conform prevederilor legale.
1.4.Cu privire la condiția existenței unui raport de cauzalitate, precizeaza următoarele:
După cum s-a arătat în literatura juridică de specialitate, insolvența debitorului se identifică cu insolvabilitatea acestuia, astfel că nu există suficiente resurse pentru achitarea datoriilor scadente, iar prejudiciul constă tocmai în această imposibilitate a creditorilor de a- și satisface creanțele.
Este unanim admis faptul că nu orice faptă a organelor conducerii unei societăți constituie temei legal pentru angajarea răspunderii patrimoniale a persoanelor responsabile, însă, în speță, lichidatorul judiciar, neavând la dispoziție documentele contabile ale societății, se impune concluzia că starea de insolvență a debitoarei se datorează în principal unei gestiuni defectuoase.
Acest fapt, coroborat cu fapta ilicită a administratorului statutar de a nu fi ținut contabilitatea societății conform normelor legale - conform art. 1 din Legea nr. 82/1991, ..răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective" -face ca legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu (starea de insolvență a debitoarei) să fie evidentă.
1.5. Cu privire ia condiția culpei administratorului
In ce privește culpa asociatului debitoarei, conform art. 72 din Legea nr. 31/1990, republicată, obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandatul comercial. Vorbind de o răspundere contractuală, culpa asociatului trebuie apreciată in abstracta, cu mai multă rigurozitate, potrivit regulilor referitoare la mandatul comercial, raportat la dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
In speță, administratorul debitoarei, deși a fost somat în acest sens. nu a pus la dispoziția instanței sau a lichidatorului judiciar documentele contabile, încălcând prevederile art. 35 și art. 28. alin. (1) din Legea nr. 85/2006, totodată instituind prezumția nerespectării prevederilor legale care îi impuneau ținerea contabilității conform art. 1 și art.10 din Legea nr. 82/1991. în cazul neîndeplinirii obligației de predare a evidențelor contabile către lichidatorul judiciar, se prezumă că administratorul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea sau a făcut să dispară documentele contabile.
In drept: art. 28 alin. (1), art. 35, art. 138 din Legea nr. 85/2006; art. 1, art 10 alin. (1) din Legea nr. 82/1991 republicată; art. 72. art. 73 alin. (1) lit. c. lit.e din Legea nr. 3 1/1990. republicată.
In probațiune: înscrisuri, interogatoriul pârâtului.
Anexat prezentei cereri, depune la dosarul cauzei următoarele înscrisuri:
-Tabelul definitiv rectificat de creanțe al debitoarei S.C. D. D. S.R.L nr. 456/25.02.2013:
-Raportul lichidatorului judiciar privind cauzele și împrejurările apariției stării de insolvență nr. 2095/20.09.2012:
-Notificarea nr. 2073/19.09.2012;
-Notificarea nr. 416/21.02.2013.
Analizand actele si lucrarile cauzei, instanta a retinut urmatoarele:
Cererea de atragere a raspunderii formulata in cauza, a fost fundamentata in drept pe dispozitiile art. 138 alin. 1 litera d din Legea nr. 85/2006, cu referire la art. 138 alin.3 din acelasi act normativ.
Potrivit art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006, in cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolventa a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolventa, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
(…)
d).au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea;
In mod constant, in practica judiciara, atat a Tribunalului A. cat si a Curtii de Apel A. I., s-a retinut in esenta ca, raspunderea ce poate fi antrenata in temeiul art. 138 litera a - e din legea nr.85/2006, urmeaza in principiu regulile raspunderii civile delictuale, prev. de art. 998-999 din Vechiul Cod Civil, (mentinute si de art. 1357 si urm. din Noul Cod Civil), in sensul ca prezumtia de culpa a fostului administrator social- in speta paratul, sau a oricarei alte persoane care a cauzat starea de insolventa a debitorului, fata de terti, in speta fata de creditori, nu opereaza si se impune a se dovedi atat vinovatia, cat si existenta raportului de cauzalitate dintre faptele descrise in textul art. 138 lit. a-e (fapte care sa fie comise cu vinovatie) si . insolventa, si, cauzarea astfel, a unui prejudiciu creditorilor inscrisi la masa credala, prin imposibilitatea recuperarii creantelor lor.
Judecatorul sindic retine ca in ceea ce priveste cererea de atragere a raspunderii fostului administrator social, ea reprezinta un demers procedural, prin intermediul caruia, se tinde la atragerea raspunderii acestuia fata de debitoarea careia se sustine ca i-ar fi cauzat starea de insolventa, printr-una sau mai multe din faptele prevazute de art. 138 din Legea 85/2006 si, nicidecum un demers procedural de atragere a raspunderii fata de terti, adica fata de creditori, intrucat, nu creditorilor le-a fost cauzata starea de insolventa ci, debitoarei, astfel ca, prin exercitarea actiunii prevazute de art. 138 se tinde la acoperirea pasivului debitoarei prin obligarea fostului administrator social, la plata catre aceasta a sumelor reprezentand pasiv si abia apoi, in conditiile si ordinea prevazuta de Legea 85/2006, se trece la indestularea creantelor creditorilor inscrisi la masa credala.
Ca atare, indiferent de titularul actiunii prev. de art. 138 din Legea 85/2006, raspunderea este atrasa fata de debitoare si nu fata de creditori, ei fiind doar beneficiarii subsecventi ai aducerii unor sume in patrimoniul debitoarei.
Asa fiind, devin incidente dispozitiile art. 72 si urm. din Legea 31/1990, astfel:
Potrivit art. 72 din Legea nr. 31/1990, obligatiile si raspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozitiile referitoare la mandat si de cele special prevazute in Legea nr. 31/1990.
Potrivit art.73 alin. 1 litera e din Legea nr. 31/1990, administratorii sunt solidar raspunzatori fata de societate, pentru stricta indeplinire a indatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun.
Potrivit art.73 alin. 1 litera c din Legea nr. 31/1990, administratorii sunt solidar raspunzatori fata de societate, pentru existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere.
Aceasta dubla natura – contractuala si legala - a obligatiilor si raspunderii, defineste functia de administrator al societatii comerciale si, in acelasi timp, o deosebeste de alte functii juridice.
Asa fiind, cata vreme pe de o parte, in virtutea calitatii sale de administrator, paratul a fost persoana desemnata sa indeplineasca toate operatiunile de gestiune necesare atingerii scopului social, iar pe de alta parte, in virtutea obligatiei de a da socoteala, reglementata atat de art. 1541 din Vechiul Cod Civil, cat si de art. 2018 si 2019 din NoUL Cod Civil, mandatarul este dator sa predea mandantului tot ceea ce i s-a predat in puterea mandatului – bunuri, documente primite de la mandantul insusi sau de la terti, aceasta fiind o obligatie de rezultat, in situatia in care bunurile primite in gestiune sau cu ocazia exercitarii mandatului sunt relevate si de evidentele scriptice, judecatorul sindic a retinut ca neindeplinirea acesteia, naste prezumtia de culpa in sarcina administratorului, prezumtie care devine operanta si in speta, in ceea ce priveste nepredarea actelor contabile.
Pe de alta parte insa, nepredarea actelor contabile nu face dovada faptului ca paratul administrator social nu ar fi tinut o contabilitate in conformitate cu legea, putand crea cel mult o prezumtie in acest sens.
Oricum, chiar acceptate fiind aceste doua prezumtii, cea a netinerii unei contabilitati in conformitate cu legea si cea a culpei fostului administrator social in gestionarea acestui atribut al mandatului sau, constand in stricta indeplinire a indatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun, respectiv de a asigura existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere, tot nu sunt indeplinite toate conditiile pentru a putea fi antrenata raspunderea fostului administrator social fata de societatea debitoare, intrucat, in speta, nu s-a facut dovada ca starea de insolventa a debitoarei a fost cauzata de faptul ca nu a fost tinuta o contabilitate in conformitate cu legea. Altfel spus, trebuie facuta dovada raportului de cauzalitate dintre faptul ca nu a fost tinuta o contabilitate in conformitate cu legea si . .
Or, acest raport de cauzalitate nu poate fi prezumat, cu atat mai mult cu cat, nefiind predate actele contabile, in lipsa acestora nu se poate stabili daca si in ce masura, prin ce anume operatiuni, situatia patrimoniala si economica a debitoarei a fost ascunsa, ajungandu-se la acumularea de datorii, pierderi continue si . de insolventa .
La fel ca si dispozitiile art. 1080-1082 din Vechiul Cod Civil, nici prevederile art. 1350 din Noul Cod Civil, nu exclud necesitatea stabilirii raportului de cauzalitate intre neexecutarea unei obligatii asumate contractual si prejudiciu, situatia fiind similara in ceea ce priveste existenta raportului de cauzalitate si in planul raspunderii delictuale.
Referitor la comiterea de catre parat a faptei prevazute de art. 138 litera d din Legea nr. 85/2006, constand in aceea ca ar fi tinut o contabilitate fictiva, ar fi facut sa dispara unele documente contabile sau nu a tinut o contabilitate in conformitate cu legea –aceasta din urma situatie fiind invocata in speta, judecatorul sindic, a retinut ca, omisiunea gestionarii contabilitatii, a intocmirii si inregistrarii la organele fiscale a raportarilor contabile, respectiv intocmirea unor documente contabile care incalca prevederile legale, in lipsa unor alte elemente (inclusiv sanctiuni sau note de constatare si control in acest sens pe care organele fiscale sau Garda Financiara erau abilitate sa le aplice, respectiv intocmeasca), nu justifica prin ea insasi prezumtia faptei de a tine o contabilitate fictiva, sau a faptei de a nu tine o contabilitate in conformitate cu legea.
In plus, astfel cum s-a retinut in cele ce preced, nu se poate stabili nici existenta raportului de cauzalitate dintre . si invocata fictivitate a contabilitatii, respectiv tinerea ei deficitara (sau disparitia unor documente contabile).
Prejudicierea creditorilor debitoarei prin modalitatea in care aceasta a intocmit anumite documente contabile, respectiv neoperarea in evidentele contabile ale debitoarei a unor facturi, pe de o parte, si, . de plata, pe de alta parte, sunt doua notiuni distincte, fara a se putea sustine existenta unei interconditionari intre cele doua, cata vreme, nu orice neregularitati privind evidenta contabila, pot fi primite drept cauze de intrare in insolventa si atragere a raspunderii in temeiul art. 138 litera d din Legea nr. 85/2006.
Astfel, in aplicarea acestui text de lege, in practica judiciara (Trib.Bucuresti Sectia a VII a Comerciala, sentinta 6034/05.10.2010, nepublicata, mentionata in E R., Practica judiciara- Procedura insolventei), s-a apreciat ca, poate constitui motiv pentru atragerea raspunderii patrimoniale in temeiul art. 138 litera d din Legea nr. 85/2006, imprejurarea ca debitoarea nu a mai depus la organele abilitate bilanturi contabile si declaratii lunare, timp de mai multi ani anterior formularii cererii de deschidere a procedurii insolventei, fapt pentru care ONRC a declansat din oficiu procedura de dizolvare a societatii, ceea ce demonstreaza ca persoana fizica responsabila cu indeplinirea acestor obligatii legale nu a respectat prevederile legii contabilitatii, nr. 82/1991, care obliga societatile comerciale, sa tina contabilitatea si sa faca raportarile economico - financiare, la termenele si in conditiile prevazute de aceasta lege. Or, in speta nu au fost invocate asemenea aspecte.
Tocmai de aceea, legiuitorul a inteles sa incrimineze si sa sanctioneze ca fapta penala, simplul refuz al administratorilor sociali, de a preda (pune la dispozitie) administratorului/ lichidatorului judiciar documentele si informatiile prevazute de art. 28 alin. 1 litera a –f din Legea 85/2006, prin aceasta legiuitorul tinzand sa-i responsabilizeze pe cei tinuti la predarea actelor contabile, o data indeplinita aceasta obligatie, fiind create si premisele unei juste aprecieri atat asupra cauzelor care au determinat . si asupra indeplinirii conditiilor pentru atragerea raspunderii prevazute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, respectiv, pentru recuperarea eventualelor prejudicii prin exercitarea actiunii civile in cadrul procesului penal, daca, vor exista indicii temeinice de vinovatie, ilicitul penal, odata dovedit, putand avea, in conditiile legii, chiar si efect intreruptiv al cursului prescriptiei extinctive a dreptului la actiunea in atragerea raspunderii.
Pentru toate considerentele de fapt si de drept expuse, va respinge cererea pentru atragerea răspunderii pârâtului C. C. C. în calitate de fost administrator social al debitoarei . – în insolvență, lichidată judiciar de H. B. Recovery SPRL, cerere formulată de lichidatorul judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea pentru atragerea răspunderii pârâtului C. C. C. domiciliat în Găvănești, sat Găvănești, ., jud. O., în calitate de fost administrator social al debitoarei . – în insolvență, lichidată judiciar de H. B. Recovery SPRL, cu sediul ales în Târgu M., ., nr. 86 A, jud.M., cerere formulată de lichidatorul judiciar.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 7 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 12.06.2013.
Judecător Sindic, B. A. A. | ||
Grefier, D. S. |
Red. ABA/21.06.2013
Tehnored. ABA/21.06.2013
Ex. 4.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 818/2013.... | Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 820/2013.... → |
|---|
