Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 321/2013. Tribunalul ALBA

Sentința nr. 321/2013 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 29-04-2013 în dosarul nr. 1783/107/2009/a1

ROMÂNIA

TRIBUNALUL A.

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._

SENTINȚA COMERCIALĂ NR. 321/F/2013

Ședința publică de la 29 aprilie 2013

Completul compus din:

JUDECĂTOR SINDIC: D. C.

Grefier V. L.

Pe rol se află cererii formulată de lichidatorul judiciar CII G. I. al debitoarei . aflată în procedura falimentului prevăzută de Legea nr. 85/2006, împotriva pârâtului B. I., având ca obiect atragerea răspunderii.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu se prezintă părțile.

Se dispune lăsarea cauzei pentru a doua strigare, în ordinea listei de ședință.

La doua strigare a cauzei, se prezintă în instanță reclamantul - lichidatorul judiciar al debitoarei, practicianul în insolvență G. I., pârâtul B. I. asistat de avocat G. A. și martorul C. V..

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Avocata pârâtului depune la dosar, în probațiune, înscrisuri și hotărâri pentru a face dovada măsurilor pe care le-a întreprins în vederea recuperării creanțelor, în perioada în care debitoarea desfășura activitate.

Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză, în baza art. 150 Codul de procedură civilă, judecătorul sindic acordă cuvântul asupra cererii de atragerea răspunderii.

Lichidatorul judiciar solicită admiterea cererii de atragerea răspunderii, așa cum a fost formulată și motivată. Mai învederează faptul că în cauză sunt îndeplinite condițiile impuse de disp. art. 138 din Legea 85/2006, din bilanțul contabil rezultând faptul că societatea avea creanțe neîncasate iar în casă și conturi figura cu o sumă pe care nu a putut-o justifica prin operațiunile financiar contabile ce s-au efectuat.

Avocata pârâtului solicită respingerea cererii pentru următoarele motive:

În primul rând învederează faptul că nu sunt îndeplinite dispozițiile art.138 lit. d din Legea 85/2006.

Un alt motiv este acela că reclamantul nu a specificat care sunt documentele care au dispărut și operațiunile fictive efectuate, neexistând nici o dovadă în acest sens. Mai mult, documentele contabile au fost întocmite inclusiv pe anul 2008 care au fost predate, existând adrese de predare, pentru perioada 2007-2008 s-a efectuat o expertiză contabilă iar pârâtul nu a fost informat că lipsește vreun document contabil.

Raportat la legătura de cauzalitate între starea de insolvență a debitoarei și vreo culpă a pârâtului care să fi determinat această stare, lipsește cu desăvârșire, neavând nici o legătură cu activitatea desfășurată de pârât în calitate de administrator statutar.

Din Ordonanța dată în dosarul penal nr. 945/P/2008 rezultă că soluția dată de parchet a fost favorabilă pârâtului.

Mai precizează faptul că deși documentele contabile au fost predate în totalitate lichidatorului judiciar, doar în luna ianuarie 2013 a constatat că nu a fost încheiat nici un proces verbal de predare primire, drept pentru care acesta a fost încheiat la data de 31.01.2013.

JUDECĂTORUL SINDIC

Deliberând, constată că prin cererea înregistrată la Tribunalul A. la data de 26.11._, sub nr._, lichidatorul judiciar Cabinet de Insolvență G. I. al debitoarei . a formulat în temeiul art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cerere de atragere a răspunderii solicitând ca întreg pasivul debitoarei, în sumă de 2.015.751,97 lei să fie suportat de administratorul social B. I., în calitate de administrator al societății debitoare.

În motivarea cererii, arată că:

I. Administratorul social al debitoarei a ținut o contabilitate fictivă, a făcut sa dispară unele documente contabile și nu a ținut contabilitatea in conformitate cu legea - art. 138 alin.1 lit. d din Legea nr. 85/2006.

În conformitate cu prev. art. 11 alin.1 din Legea Contabilității nr. 82/1991, organizarea și conducerea contabilității revine administratorului sau altei persoane care are obligația gestionării bunurilor unității respective.

După deschiderea procedurii simplificate împotriva debitoarei . prin sentința comercială nr. 399/F/2009, fiind numit în calitate de lichidator judiciar, a notificat prin adresă fostul administrator al debitoarei atât la fostul sediu al societății din A. I., ., jud. A., cât și la domiciliul administratorului social din S., ., jud. A., pentru a depune, în termen de 10 zile de la primirea notificării, la sediul administratorului judiciar documentele societății prevăzute de art. 35 și art.28 alin. 1 lit. a-l din Legea nr. 85/2006. În concret, fostul administrator al debitoarei nu a prezentat o evidență ținută în conformitate cu normele legale în vigoare și nici documentele care au stat la baza operațiunilor contabile.

Pentru a dovedi culpa fostului administrator B. I., prin neconducerea evidenței contabile, acesta nu a întocmit ultimele raportări fiscale care trebuia depuse la Administrația Finanțelor Publice A. I. (bilanț contabil și balanță de verificare) respectiv nu a ținut o evidentă contabilă așa cum se prevede în legea societăților comerciale și legea contabilității.

II. Fostul administrator social al debitoarei nu a prezentat lichidatorului documentele contabile justificative din care să rezulte derularea operațiunilor din casă și bănci privitoare la suma de 183.971 lei și creanțe neîncasate în sumă de 2.376.629 lei cât și a stocurilor în sumă de 183.971 lei, potrivit art. 138 alin. 1 lit. a din Lege nr. 85/2006.

În lipsa documentelor societății debitoare, lichidatorul a notificat la domiciliul administratorului social din S., ., jud. A. în vederea dovedirii și justificării prin acte contabile a sumei de lei reprezentând casa și conturi la banei.

De asemenea, așa cum rezultă din bilanțul la 31.12.2007, în evidențele societății figurează suma de lei creanțe neîncasate, i-a cerut administratorului social să depună documentele și să justifice ce reprezintă și de ce nu a fost încasată această sumă de bani.

Așa cum a arătat societatea figurează în casă și conturi la bănci cu suma de 336 lei, pe care administratorul social avea obligația să o justifice prin operațiunile financiar contabile ce s-au efectuat.

Astfel, nepredând documentele contabile din care să rezulte succesiunea operațiunilor contabile înregistrate în balanțele de verificare, nu au putut fi verificate aceste operațiuni, astfel că administratorul social nu poate justifica existența în conturile societății a sumei de 336 lei.

Din bilanțul depus 31.12.2007 a reieșit că societatea este înregistrata cu creanțe neîncasate de la clienți în sumă de 2.376.629 lei și stocuri în sumă de 324.595 lei. Atâta timp cat administratorul social al societății nu a făcut nici un demers pentru a recupera aceste creanțe care existau și la data de 31.12.2007, acțiunile ce puteau fi întreprinse pentru recuperarea sumei totale de 2.376.629 lei, s-au prescris prin trecerea termenului general de prescripție de 3 ani, iar aceasta s-a întâmplat numai din culpa administratorului care nu a făcut nici un demers în acest sens.

Administratorul debitoarei se face vinovat de săvârșirea faptei prev. de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, constând în aceea că nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea; a făcut sa dispară unele documente contabile și nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea ( nu a făcut dovada întocmirii tuturor documentelor contabile), determinând astfel prejudicierea creditorilor săi, prin imposibilitatea de a-și recupera creanțele față de debitoarea lor, între aceste fapte și prejudiciul cauzat existând un raport de cauzalitate, fiind astfel îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 998-999 din Codul civil.

Pârâtul a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii.

Din actele și lucrările de la dosar, instanța reține următoarele:

Potrivit art. 138 alin. 1 și 3 din Legea nr. 85/2006: "(1) În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. 1 sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: (…). (3) Dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului și/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, aceasta poate fi introdusă de președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acțiune, în aceleași condiții, creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală. "

În cadrul procedurii de faliment privind pe debitoare, având pe pârât administrator social, pentru suma de 2.015.751,97 RON a rămas pasiv neacoperit.

Faptele imputate de creditoare pârâtului sunt cele prevăzute de lit. a și d din art. 138 alin. 1, anume: " a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; (…) d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; (…) "

Faptele pentru care, în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006, poate fi atrasă răspunderea socială a membrilor organelor de conducere a societăților cu răspundere limitată pentru plata pasivului nerecuperat în cursul procedurii sunt expres și limitativ prevăzute la lit. a-g ale alin. 1.

Răspunderea administratorului social este una personală, ce intervine în condițiile generale ale răspunderii delictuale ce reies din dispozițiile art. 998- 999 Codul civil și numai atunci când prin săvârșirea faptelor prevăzute la art. 138 din actul normativ sus menționat s-a ajuns la starea de insolvență a societății.

În primul rând, lichidatorul judiciar a susținut că administratorul social al debitoarei a ținut o contabilitate fictivă, a făcut sa dispară unele documente contabile și nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea - art. 138 alin.1 lit. d din Legea nr. 85/2006.

Arată în acest sens că în conformitate cu prev. art. 11 alin.1 din Legea Contabilității nr. 82/1991, organizarea și conducerea contabilității revine administratorului sau altei persoane care are obligația gestionării bunurilor unității respective.

Și în concret, fostul administrator al debitoarei nu a prezentat o evidență ținută în conformitate cu normele legale în vigoare și nici documentele care au stat la baza operațiunilor contabile. De unde reiese culpa fostului administrator B. I., prin neconducerea evidenței contabile, acesta nu a întocmit ultimele raportări fiscale care trebuia depuse la Administrația Finanțelor Publice A. I. (bilanț contabil și balanță de verificare) respectiv nu a ținut o evidentă contabilă așa cum se prevede în legea societăților comerciale și legea contabilității.

Împrejurările că administratorul social nu a prezentat o evidență ținută în conformitate cu normele legale în vigoare și nici documentele care au stat la baza operațiunilor contabile, prin neconducerea evidenței contabile, că nu a întocmit ultimele raportări fiscale care trebuia depuse la Administrația Finanțelor Publice A. I. (bilanț contabil și balanță de verificare) respectiv nu a ținut o evidentă contabilă așa cum se prevede în legea societăților comerciale și legea contabilității, nu sunt suficiente prin ele însele să dovedească raportul de cauzalitate între fapta prevăzută de art. 138 lit. d și ajungerea debitoarei în încetare de plăți, iar în lipsa acestei legături, nu se poate aprecia că exista o prezumție de vinovăție în sarcina administratorului social.

Pentru angajarea răspunderii potrivit prevederilor art. 138 alin 1 din Legea 85/2006 în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale (existența unui prejudiciu; o faptă ilicită a unei persoane; existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei si prejudiciu; fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție). Pe lângă condițiile generale, art. 138 prevede și condiții speciale pentru angajarea acestei forme de răspundere: persoanele care au săvârșit faptele ilicite trebuie să facă parte din organele de supraveghere sau de conducere ale unui debitor, persoană juridică, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.

Faptele ilicite săvârșite de organele de conducere sunt expres si limitativ prevăzute la lit. a-g ale art. 138 din lege.

Din formularea textului alin. 1 al art.138 din lege rezultă că sunt răspunzători civil, membrii organelor de conducere care au cauzat starea de insolvență prin una din faptele enumerate.

Cererea formulată de lichidator judiciar este întemeiată formal pe dispozițiile art. 138 lit. d din lege, dar fără să facă dovada săvârșirii de către pârât a faptelor respective.

Din conținutul cererii formulate rezultă că lichidator judiciar se rezumă în general la invocarea unor aspecte teoretice privind angajarea răspunderii în condițiile art. 138 din Legea 85/2006 fără a face dovada faptelor invocate din punct de teoretic, dar nici nu arată care este legătura de cauzalitate dintre acestea și ajungerea în starea de insolvență a debitoarei.

Pentru motivele expuse, instanța consideră că se impune respingerea cererii formulate de lichidator judiciar cu privire la faptele afirmate a fi încadrate la art. 138 alin. 1 lit. d.

În al doilea rând, lichidator judiciar a afirmat că pârâtul, fost administrator social al debitoarei nu a prezentat lichidatorului documentele contabile justificative din care să rezulte derularea operațiunilor din casă și bănci privitoare la suma de 183.971 lei și creanțe neîncasate în sumă de 2.376.629 lei cât și a stocurilor în sumă de 183.971 lei, potrivit art. 138 alin. 1 lit. a din Lege nr. 85/2006.

Că în lipsa documentelor societății debitoare, lichidatorul a notificat la domiciliul administratorului social din S., ., jud. A. în vederea dovedirii și justificării prin acte contabile a sumei de lei reprezentând casa și conturi la banei. De asemenea, așa cum rezultă din bilanțul la 31.12.2007, în evidențele societății figurează suma de lei creanțe neîncasate, i-a cerut administratorului social să depună documentele și să justifice ce reprezintă și de ce nu a fost încasată această sumă de bani. Societatea figurează în casă și conturi la bănci cu suma de 336 lei, pe care administratorul social avea obligația să o justifice prin operațiunile financiar contabile ce s-au efectuat.

Astfel, nepredând documentele contabile din care să rezulte succesiunea operațiunilor contabile înregistrate în balanțele de verificare, nu au putut fi verificate aceste operațiuni, astfel că administratorul social nu poate justifica existența în conturile societății a sumei de 336 lei.

Din bilanțul depus 31.12.2007 a reieșit că societatea este înregistrata cu creanțe neîncasate de la clienți în sumă de 2.376.629 lei și stocuri în sumă de 324.595 lei. Atâta timp cat administratorul social al societății nu a făcut nici un demers pentru a recupera aceste creanțe care existau și la data de 31.12.2007, acțiunile ce puteau fi întreprinse pentru recuperarea sumei totale de 2.376.629 lei, s-au prescris prin trecerea termenului general de prescripție de 3 ani, iar aceasta s-a întâmplat numai din culpa administratorului care nu a făcut nici un demers în acest sens.

Judecătorul sindic reține că administratorul debitoarei se face vinovat de săvârșirea faptei prev. de art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, doar în ce privește: - conturi 183.971 lei; - și stocuri 324.595 lei.

Așa cum reiese din raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, debitoarea avea la data deschiderii procedurii insolvenței active circulante disponibilități bănești casă și conturi de 183.971 lei, respectiv stocuri de 324.595 lei, active deținute de societate pentru a fi revândute sau materiale și consumabile pentru producție ori prestarea de servicii.

Pârâtul nu a dat nici o explicație pentru lipsa banilor respectiv a materialelor.

Există legătură de cauzalitate între fapta de a nu justifica sau clarifica sumele din casă și cont, respectiv stocuri de 324.595 lei și ajungerea debitoarei în încetare de plăți.

Neprezentarea sumei ori lipsa oricărei explicații cu privire la lipsa stocurilor înseamnă practic prezumarea că acestea au fost folosite în folosul propriu al pârâtului, de fapt, că au fost însușite, sustrase de pârât, ceea ce impune atragerea răspunderii administratorului social în conformitate cu art. 138 alin 1 litera a din Legea 85/2006.

Așa fiind, se va admite în parte cererea formulată de lichidatorul judiciar Cabinet de Insolvență G. I. al debitoarei . împotriva pârâtului B. I. și în consecință se va dispune ca parte pasivul debitoarei, respectiv suma de 508.566 RON, adică disponibilități bănești casă și conturi de 183.971 lei, respectiv stocuri de 324.595 lei, active deținute de societate pentru a fi revândute sau materiale și consumabile pentru producție ori prestarea de servicii., să fie suportată de administratorul social al debitoarei, pârâtul B. I., în conformitate cu art. 138 alin. 1 lit. a din Legea 85/2006.

Pentru aceste motive.

În numele legii,

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte cererea formulată de lichidatorul judiciar Cabinet de Insolvență G. I., cu sediul în A. I., ., nr. 14, județul A., al debitoarei ., cu sediul în A. I., ., județul A., împotriva pârâtului B. I., domiciliat în S., ., județul A., și în consecință:

Dispune ca parte pasivul debitoarei, respectiv suma de 508.566 RON, să fie suportată de administratorul social al debitoarei, pârâtul B. I..

Executarea silită împotriva pârâtului se va face în conformitate cu art. 142 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.

Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 29.04.2013.

JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,

D. C. V. L.

Redactat DC

Tehnoredactat VL/21.05.2013/4 exemplare

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 321/2013. Tribunalul ALBA