Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 154/2016. Tribunalul BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 154/2016 pronunțată de Tribunalul BACĂU la data de 09-02-2016 în dosarul nr. 154/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBBAC:2016:009._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 154/A/2016
Ședința publică de la 09 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M.
Judecător C. I.
Grefier A. O. B.
Pe rol judecarea apelului de Litigii cu profesioniștii privind pe apelant S.C. T. CT S.A.ONEȘTI PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR S.C. PROFESIONAL TENARUS I.P.U.R.L. ONEȘTI formulat împotriva sentinței civile nr. 1252 C/20.05.2015 pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimat M. E., având ca obiect
cerere de valoare redusă .
Desfășurarea ședinței de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio în conformitate cu dispozițiile art.231 alin.4C.p.c.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiuni privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual, se învederează faptul că procedura este legal îndeplinită cu părțile.
Instanța, constată apelul formulat în termen, motivat, solicitându-se judecata cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară dezbaterile închise și trece la deliberare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de apel de față, reține următoarele:
I. ANALIZA INSTANȚEI DE FOND
Prin sentința civilă nr. 1252c/20.05.2015 pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr._ s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a fost respinsă cererea de valoare redusă formulată de reclamanta ., prin administrator judiciar ., în contradictoriu cu pârâta M. E., ca prescrisă.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele: „În fapt, între reclamanta . și pârâtei M. E. s-au derulat raporturi contractuale concretizate în Contractul nr. 839/10.08.2007.
În derularea acestei convenții și ca urmare a serviciilor prestate, în perioada 31.12._15, . a emis mai multe facturi fiscale.
În drept, procedura cererilor de valoare redusă reglementată de art. 1025-1032 C.pr.civ este o procedură specială care se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Față de dispozițiile art. 248 alin. 1 C.pr.civ. și având în vedere că excepția prescripției dreptului la acțiune este o excepție de fond care face inutilă în tot sau în parte administrarea de probe ori, după caz cercetarea în fond a cauzei, instanța se va pronunța mai întâi cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru debitul pretins, compus din debit principal și penalități.
După cum se arată în art. 1 alin. 1 din Decretul nr.167/1958, în vigoare la data nașterii raportului juridic dintre părți, prescripția extinctivă presupune stingerea dreptului la acțiune neexercitat în termenul prevăzut de lege, iar în cazul drepturilor de creanță are ca efect stingerea acelei componente a dreptului la acțiune care constă în posibilitatea creditorului de a obține condamnarea debitorului la executarea obligației.
Termenul general de prescripție în materia acțiunilor personale, indiferent de izvorul raportului juridic obligațional, prin care se urmărește valorificarea unui drept de creanță este de 3 ani, care curge, în lipsă de stipulație contrară, de la data nașterii raportului juridic; în plus odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal, se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii, conform art. 1, alin. 2 din Decretul 167/1958. Iar în cazul prestațiilor succesive, art. 12 din Decretul 167/1958 prevede că dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită.
De regulă, termenul de prescripție curge în mod neîntrerupt, o situație aparte fiind cazurile de întrerupere a prescripției, astfel conform art. 16, alin. 1, lit. b din Decretul nr.167/1958 prescripția se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță necompetentă, consecința imediată și directă a întreruperii termenului de prescripție este că de la momentul întreruperii prescripției, începe să curgă un nou termen de prescripție.
Prin acțiunea introdusă pe rolul instanței la data de 13.03.2015, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei plata sumei de 88,08 lei reprezentând debit restant pentru perioada 31.12._15 și a sumei de 123,26 lei, reprezentând penalități de întârziere.
Analizând facturile depuse la dosar, instanța constată că debitul principal reprezentând contravaloarea energiei termice este facturat începând cu data de 31.12.2010 și până la data de 30.04.2011 (facturile de la filele 16, 17, 19, 20, 23). Celelalte facturi (filele 18, 21, 24-68) emise până la data de 31.01.2015 cuprind doar majorări de întârziere.
Așadar, reclamanta a solicitat plata contravalorii unor facturi emise cu mai mult de 3 ani înainte de introducerea acțiunii.
În cazul dedus judecății întreruperea prescripției se putea face fie prin recunoașterea expresă a debitului, prin efectuarea de plăți parțiale de către pârât sau prin introducerea unei cereri de chemare în judecată anterioare, cu condiția ca această cerere de chemare în judecată să fi fost admisă printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
Se constată că în baza art. 2.512, alin. 1 și 2 din noul cod civil prescripția poate fi opusă numai de cel în folosul căruia curge, iar organul de jurisdicție competent nu poate aplica din oficiu prescripția; însă în prezenta cauză raportul juridic dintre părți a luat naștere anterior intrării în vigoare a noului Cod Civil, iar conform art. 6, alin. 4 din același act normativ prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii nou sunt supuse în întregime dispozițiilor legale care le-au instituit, adică Decretul nr. 167/1958. În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia în interesul legii nr. 1/2014.
În consecință, în conformitate cu prevederile Decretului nr.167/1958 aplicabil în cauză, instanța are posibilitatea de a invoca din oficiu excepția prescripției și ca urmare a faptului că reclamanta pretinde plata unor debite restante aferente perioadei 31.12._15, pentru care nu s-a făcut dovada întreruperii cursului prescripției va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și va respinge cererea de valoare redusă ca prescrisă.
Totodată, se impune precizarea că admițând excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru debitul principal în cuantum de 88,08 lei, instanța va constata prescris și debitul accesorii – penalitățile convenționale în cuantum de 123,26 lei calculate la aceste sume, în baza principiului accesoriul urmează principalul și a art. 1, alin. 2 din Decretul 167/1958.”
II. CEREREA DE APEL
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta ., solicitând admiterea căii de atac și desființarea hotărârii primei instanțe
În motivarea cererii, apelanta a arătat că în speță sunt aplicabile prevederile art.2513 Noul Cod civil, care stipulează expres că prescripția poate fi invocată de către debitor doar prin întâmpinare sau, cel mai târziu, la primul termen de judecată, când părțile sunt legal citate. În opinia părții, întrucât, așa cum reiese din reglementarea legală, excepția prescripției are un caracter relativ, nu putea fi invocată din oficiu de către instanță.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
III. ANALIZA INSTANȚEI DE CONTROL JUDICIAR
Analizând cererea de apel, prin prisma motivelor invocate, instanța de apel reține că nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a respins acțiunea formulată de apelanta-reclamantă, având ca obiect cerere de valoare redusă, ca prescrisă.
Prin motivele de apel, nu se aduc critici propriu-zise privind soluția instanței de respingere a acțiunii ca prescrisă, apelanta fiind nemulțumită doar de faptul că excepția prescripției a fost invocată din oficiu de instanță. În opinia părții, procedând în acest mod, prima instanță a încălcat dispozițiile art.2512 și 2513 din Noul Cod Civ, care au schimbat natura acestei excepții dintr-una absolută(potrivit Codului civil de la 1864) într-una relativă, putând fi ridicată doar de pârât prin întâmpinare.
Tribunalul constată că aceste critici sunt nejustificate, pretențiile apelantei-reclamante vizează perioada cuprinsă între 31.12.2010 și până la data de 30.04.2011,celelalte facturi emise până la data de 31.01.2015 cuprind doar majorări de întârziere, în speță nefiind deci incidente prevederile art.2513 din Noul Cod civil. Prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1/17.01.2014 pronunțată într-un recurs în interesul legii s-a stabilit că „prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011”. Acesta înseamnă că, excepția prescripției dreptului material la acțiune putea fi invocată atât de instanță, cât și de oricare dintre părți în orice stadiu al pricinii.
Cu privire la soluția propriu-zisă, având în vedere data introducerii acțiunii – 13.03.2015, instanța reține faptul că nu a fost respectat termenul de prescripție de 3 ani de zile, prima instanță apreciind corect că dreptul material la acțiune pentru pretențiile solicitate este prescris.
Pentru aceste motive, în baza art. 480 cod de procedură civilă, apreciind că sentința atacată este legală și temeinică, Tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta S.C. T. CT S.A.ONEȘTI PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR S.C. PROFESIONAL TENARUS I.P.U.R.L. ONEȘTI, cu sediul în Onești, ., jud.Bacău, împotriva sentinței civile nr. 1252 C/20.05.2015 pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimat M. E., domiciliat în Onești, ., nr.8, ., jud.Bacău.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 09 Februarie 2016.
PREȘEDINTE M. M.
Judecător C. I.
Grefier A. O. B.
Red sent. jud. C. A.
Red/tehno dec. jud.I. C./25.02.2016
A.B. 11 Februarie 2016
| ← Alte cereri. Decizia nr. 60/2016. Tribunalul BACĂU | Opoziţie la dizolvare. Sentința nr. 39/2016. Tribunalul BACĂU → |
|---|
