Pretenţii. Decizia nr. 396/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 396/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 09-09-2013 în dosarul nr. 864/187/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 396/R/.> Ședința publică de la 09 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. B.
Judecător A. R. P.
Judecător A. T.
Grefier A. B. G.
Pe rol fiind soluționarea recursului Litigii cu profesioniștii introdus de recurenta S.C. U. A. S-.A., cu sediul în București, ., sector 1, în contradictoriu cu intimata S.C. G. P. SRL- PRIN ADMINISTRATOR C. R., cu sediul în Oradea, ., jud. Bihor, împotriva Sentinței civile nr. 1013/14.06.2012, pronunțată de Judecătoria Beiuș, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 02.09.2013, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea pentru data de azi 09.09.2013, zi în care s-a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului constată că prin Sentința civilă nr. 1013/14.06.2012, pronunțată de Judecătoria Beiuș, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. G. P. SRL - PRIN ADMINISTRATOR C. R. - .. 216, J. BIHOR în contradictoriu cu pârâta S.C. U. A. S.A. - PRIN SUCURSALA ORADEA - ORADEA, PIAȚA INDEPENDENȚEI, nr. 49, . BIHOR și în consecință:
S-a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantei despăgubiri legale în sumă de_,04 lei ( echivalentul a_,47 euro la cursul BNR 1 euro = 4.221 lei în data de 04.07.2011 ) în baza poliței de asigurare AV_ încheiată la data de 01.02.2011 cu valabilitate până la 31.01.2012, ca urmare a producerii riscului asigurat .
De asemenea a fost obligată pârâta să plătească reclamantei dobânzi legale în sumă de 2025,77 lei calculată de la data emiterii invitației la conciliere directă, respectiv 13.10.2011 și până la data înregistrării prezentei acțiuni 13.04.2012, precum și până la achitarea integrală a debitului actualizată cu indicele de inflație la momentul plății efective .
S-a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma de 2692,78 lei cu titlu cheltuieli de judecată .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În baza comenzii de încărcare nr. 2977 din 30.06.2011 emisă BSL – BALTSHIP SEATAIERNS LOGISTCS Danemarca reclamantei i s-a solicitat să efectueze un transport de mărfuri (inimi înghețate de porc) pe ruta Germania - Bulgaria – localitatea Lovech, condițiile de transport impuse pentru acest tip de marfă erau ca să fie transportată la temperatură de -20 grade Celsius . Judecătoria a reținut din declarația conducătorului auto Judeu G. C., că odată ajuns la locul de descărcare din Bulgaria - Lovech, acesta a constatat că a avut defecțiune la agregatul frigorific prin fisurarea conductei de freon, lucru care a împiedicat menținerea temperaturii în semiremorcă . Totodată s-a mai reținut din aceeași declarație că șoferul a fost dirijat de beneficiarul mărfurilor să descarce marfa la o firmă de incinerare . Ulterior, a fost înștiințat și evenimentul la societatea de asigurare U. A. SA, înregistrându-se, de altfel, în baza actelor depuse, dosarul de daună . S-a mai reținut de instanța de fond că în urma producerii riscului asigurat, reclamanta a înștiințat societatea de asigurări, care i-a emis poliția de asigurare . nr._, respectiv asigurarea tip CMR, atât intern cât și extern, care are o limită de răspundere pentru intern de 50.000 euro și pentru extern de 100.000 euro . În urma înștiințării de către reclamantă privind evenimentul asigurat, aceasta a formulat în temeiul dispozițiilor art. 720 c.pr. civilă o invitație la conciliere directă prin care a solicitat societății de asigurare rezolvarea pe cale amiabilă a neînțelegerilor ivite privind plata despăgubirilor aferente transportului, în valoare de 70.000,04 lei, respectiv echivalentul a 16.584,47 euro .
Având în vedere că nici până la data pronunțării Sentinței de fond, dosarul de daună nu a fost soluționat și societatea pârâtă nu a înțeles să efectueze plata cu titlu despăgubire prima instanță a considerat că în speță sunt îndeplinite dispozițiile art. 969, 1073, 1084,1088,1361,1362, cod civil motiv pentru care a obligat pârâta să plătească reclamantei despăgubiri legale în sumă de_,04 lei ( echivalentul a_,47 euro la cursul BNR 1 euro = 4.221 lei în data de 04.07.2011 ) în baza poliței de asigurare AV_ încheiată la data de 01.02.2011 cu valabilitate până la 31.01.2012, ca urmare a producerii riscului asigurat .
Cu privire la capătul de cerere privind acordarea dobânzilor legale instanța de fond a considerat că aceasta este întemeiată în baza prevederilor art. 1084,1088,1361,1362 cod civil coroborate cu prevederile art. 2 și 3 din OUG 9/2000 motiv pentru a admis-o și a obligat pârâta să plătească reclamantei dobânzi legale în sumă de 2025,77 lei calculată de la data emiterii invitației la conciliere directă, respectiv 13.10.2011 și până la data înregistrării prezentei acțiuni 13.04.2012, până la achitarea integrală a debitului actualizată cu indicele de inflație la momentul plății efective .
Având în vedere că pârâta a căzut în pretenții, în baza art. 274 c.pr. civilă a obligat-o să plătească reclamantei suma de 2692,78 lei cu titlu cheltuieli de judecată reprezentând taxă timbru și timbre judiciare.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești în termenul legal, a formulat recurs recurenta U. A. SA, solicitând casarea sentinței cu reținerea cauzei spre rejudecare, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă.
În motivarea recursului recurentul a invocat excepția lipsei calității procesuale active a intimatei-reclamante ., arătând că potrivit art. 44 din Legea nr 136/1995 „asiguratorul plătește despăgubirea nemijlocit celui păgubit în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de asigurat, despăgubire ce nu poate fi urmărită de creditorul asiguratului. Despăgubirea se plătește asiguratului în cazul în care acesta dovedește că a a despăgubit pe cel păgubit”. Astfel recurenta arată că reclamanta-intimată nu are calitatea de păgubit, această calitate având-o beneficiarul transportului mărfii, și nu transportatorul.
Pe fondul cauzei, recurenta arată că sentința atacată a fost dată cu nerespectarea convenției încheiată între părți, respectiv a condițiilor contractului de asigurare, de răspundere a transportatorului auto, în calitate de cărăuș pentru mărfurile transportate, instanța nedând eficiența prevederilor art. 3, conform cărora asiguratorul nu acordă despăgubiri pentru pagubele produse din neglijența gravă a asiguratului, și nici pe cele ale art. 7 conform cărora asiguratorul este îndreptățit să nu plătească despăgubirea în cazul în care asiguratul a contribuit prin neglijență gravă la producerea pagubei.
Recurenta mai arată că la data de 24.10.2011 prin adresa nr. 4787 s-a adresat reclamantei cu solicitarea de a completa documentația de la dosarul de daună, în vederea finalizării acestuia, însă până la data introducerii acțiunii în instanță, reclamanta nu a completat dosarul, neputând fi astfel soluționat.
În drept, a invocat dispozițiile art. 299 și 304 ind. 1 din C..
Intimata prin întâmpinarea de la dosar a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacată. În motivarea întâmpinării, intimata arată că potrivit art. 2 din Legea 136/1995în asigurarea facultativă, raporturile dintre asigurat și asigurator, precum și drepturile și obligațiile fiecărei părți se stabilesc prin contractul de asigurare, prin urmare asiguratul are calitate procesuală activă, beneficiarul transportului fiind un terț față de raportul de asigurare.
Pe fondul cauzei, intimata arată că la dosarul cauzei sunt anexate toate înscrisurile necesare stabilirii pagubei și a obligării recurentei la remedierea prejudiciului asigurat, recurenta manifestând o atitudine șovăitoare prin aceea că invocă nedepunerea documentelor necesare finalizării dosarului de daună. Totodată, intimata arată că asiguratorul răspunde inclusiv pentru evenimente cauzate de defecțiuni ale instalației frigorifice, aspect necontestat de către recurentă. De asemenea intimata mai arată că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condițiile gravei neglijențe, ci suntem în prezența unor riscuri asigurate.
În drept, au invocat dispozițiile art. 308 ind. 2 din C., art. 1 pct. 3 și art. 2 pct. 1 din Condițiile de asigurare, de răspundere a transportatorului auto în calitate de cărăuș pentru mărfurile transportate.
În ședința publică din 02.09.2013 recurenta prin reprezentant a depus la instanță o cerere de întoarcere a executării, solicitând ca în cazul admiterii recursului să se dispună prin hotărârea pronunțată restituirea sumelor achitate în contul B. Chizec M. V., în cuantum de_,36 lei.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, sub toate aspectele în baza art. 304 ind. 1 din C., Tribunalul Bihor constată că recursul formulat este nefondat și în consecință îl va respinge pentru următoarele considerente:
Obiectul dedus judecății îl reprezintă solicitarea asiguratului, respectiv a reclamantei-intimate,de obligare a asiguratorului, respectiv a pârâtei-recurente, la plata despăgubirilor suferite cu ocazia efectuării unui transport auto de mărfuri (inimi înghețate de porc) pe ruta Germania - Bulgaria - loc. Lovech ca urmare a defectării agregatului frigorific prin fisurarea conductei de freon (producerea riscului asigurat), lucru care a împiedicat menținerea temperaturii de -20 grade Celsius în semiremorcă, cu consecința alterării mărfii, incinerată la destinație la o firmă de profil.
Fundamentul solicitării reclamantei l-a constituit contractul de asigurare respectiv polița de asigurare tip CMR . nr._, cu o limită de răspundere pentru intern de 50.000 de euro, și pentru extern de 100.000 de euro, încheiat între reclamanta - intimată în calitate de asigurat și pârâta – recurentă în calitate de asigurator.
Din probatoriul administrat în fața instanței de fon rezultă că în cauză sunt îndeplinite condițiile antrenării răspunderii civile contractuale, respectiv paguba în cuantum de 70.003,04 lei, echivalentul a 16.584,47 de euro, reprezentând contravaloarea mărfii alterate ca urmare a producerii riscului asigurat, raportul de cauzalitate existent între pagubă și riscul asigurat, precum și existența între părți a unui contract de asigurare facultativă valabil la data producerii riscului asigurat. Totodată, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că asiguratul si-a îndeplinit obligațiile contractuale de plată a primelor de asigurare, aspect necontestat de asigurator, iar în cauză nu s-a făcut dovada existenței unor condiții de exonerare de răspundere civilă a asiguratorului, neprobându-se prin nici un mijloc de probă grava neglijență a asiguratului în producerea riscului asigurat. De asemenea tribunalul reține ca fiind nefondate susținerile recurentei conform cărora intimata nu ar fi depus documentația necesară finalizării dosarului de daună, la dosar fiind depuse toate înscrisurile necesare închiderii dosarului de daună. De altfel, recurenta nu individualizează în mod concret care ar fi înscrisurile nedepuse pentru finalizarea dosarului de daună.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a asiguratului în promovarea acțiunii, instanța de recurs urmează să constate că potrivit art. 2 din Legea 136/1995 în asigurarea facultativă, raporturile dintre asigurat și asigurator, precum și drepturile și obligațiile fiecărei părți se stabilesc prin contractul de asigurare. Ori, beneficiarul mărfii alterate nu este parte în contractul de asigurare, astfel încât beneficiarul mărfii nu avea posibilitatea promovării unei acțiuni împotriva asiguratorului pentru repararea pagubei pricinuite, fiind un terț față de contractul de asigurare încheiat între asigurator și asigurat, singurul în măsură să promoveze o acțiune în despăgubiri ca urmare a producerii riscului asigurat este beneficiarul contractului de asigurare, respectiv asiguratul. De altfel, art. 44 din Legea 136/1995 pe care recurenta își fundamentează excepția lipsei calității procesuale active este abrogat de Legea nr. 71 din 03.06.2011 publicată în Monitorul Oficial nr. 409/10.06.2011, abrogarea care a avut loc anterior producerii riscului asigurat.
Față de aceste considerente tribunalul urmează să respingă ca nefondată excepția invocată. De asemenea instanța de recurs urmează să constate că decizia nr. 214/R/. depusă de către recurentă ca jurisprudență pentru practică unitară, nu a cenzurat aceeași stare de fapt cu cea care face obiectul prezentei cauze întrucât în decizia amintită se menționează că în speță asiguratorul a achitat valoarea despăgubirii în favoarea persoanei păgubite, astfel încât solicitarea asiguratului de obligare a asiguratorului de a plăti încă o data despăgubirea ca urmare a producerii riscului asigurat a fost apreciată în mod temeinic ca fiind nefondată. Ori, în prezenta cauză nu poate fi vorba de o dublă obligare la aceeași despăgubire, întrucât asiguratorul nu a făcut dovada plății despăgubirii în favoarea persoanei păgubite, cele doua cauze fiind distincte sub acest aspect esențial.
Văzând că acțiunea reclamantei în mod temeinic și legal a fost admisă de către instanța de fond prin prisma dispozițiilor Legii 136/1995și ale art. 312 din C., Tribunalul Bihor urmează să respingă ca nefondat recursul formulat și să mențină în totalitate sentința atacată.
Ca o consecință a respingerii recursului formulat urmează să se respingă ca rămasă fără obiect și cererea de întoarcere a executării silite formulată de către recurentă.
Văzând că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs, urmează să nu fie acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul introdus de recurenta S.C. U. A. S.A., cu sediul în București, ., sector 1, în contradictoriu cu intimata S.C. G. P. SRL- PRIN ADMINISTRATOR C. R., cu sediul în Oradea, ., jud. Bihor, împotriva Sentinței civile nr. 1013 din 14.06.2012, pronunțată de Judecătoria Beiuș, pe care o menține întru totul.
IREVOCABILĂ.
Fără cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședința publică din data de 09 Septembrie 2013.
Președinte, D. B. | Judecător, A. R. P. | Judecător, A. T. |
Grefier, A. B. G. |
Jud. red.: B.D.
Jud. fond: G.A.
Gref. dact: A.G.
2 exemplare/13.10.2013
| ← Dizolvare societate. registrul comerţului. Încheierea nr.... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 400/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
