Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 400/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 400/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 09-09-2013 în dosarul nr. 893/271/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA Nr. 400/R/.> Ședința publică de la 09 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. D. J.
Judecător I. C. M.
Judecător A. C. C.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea recursului litigii cu profesioniștii declarat de recurenta V. (F. L.) G.-E. cu dom.procesual ales în loc.Oradea, M.K. nr.19/A, jud.Bihor, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA D. PUBLIC SA-ORADEA, PIAȚA AGROALIMENTARĂ CETATE, cu sediul în loc.Oradea, ..21, jud.Bihor, împotriva sentinței civile nr.3831 din 19.03.2013, pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurentei, av.B. C., potrivit împuternicirii avocațiale de la dosar și reprezentantul intimatei, cons.jur.C. C., potrivit delegației de la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței cele de mai sus după care:
Reprezentantul intimatei susține excepția tardivității recursului invocată în cuprinsul întâmpinării.
Instanța acordă părților cuvântul asupra excepției tardivității introducerii recursului invocată de intimată.
Reprezentanta recurentei, solicită respingerea excepției tardivității recursului, consideră că recursul este depus la dosar în termenul legal prevăzut de lege.
Reprezentantul intimatei solicită admiterea excepției tardivității recursului arată că ultima de zi de depunere a recursului a fost data de 24.03.2013.
Instanța respinge excepția tardivității recursului, constată că recursul a fost depus în termenul prevăzut de lege potrivit datei menționate plicul emis de Fan Curier Expres aflat la fila 10 din dosar, respectiv 25.03.2013.
Reprezentanta recurentei, depune la dosar planșe fotografice prin care face dovada blocării accesului la magazinul recurentului prin amplasarea vitrinei de către intimată, copia sentinței civile nr.8379 din 17.06.2023 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr._ având ca obiect obligația de a face care nu este încă definitivă, copii ale unor borderouri de vânzări pe perioada 01.11._13 cu care dorește să dovedească scăderea încasărilor recurentului, față de situația creată arătată mai sus, precum și chitanța privind onorariul avocațial, arată că nu are alte probe.
Reprezentantul intimatei, confirmă că împotriva sentinței civile nr.8379 din 17.06.2023 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr._ având ca obiect obligația de a face, depusă în copie de reprezentanta recurentei la dosar, a declarat apel, arată că nu are alte probe.
Instanța considerând lămurită cauza, acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei, solicită admiterea recursului așa cum este motivat în scris, modificarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială formulată de aceasta, obligarea intimatei ca fără somație și fără trecerea unui termen să deblocheze accesul clienților recurentei în incinta magazinului său, situat în loc.Oradea, Hala de Carne Piața Agroalimentară Cetate, obligarea intimatei la plata daunelor cominatorii, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Reprezentantul intimatei, solicită respingerea recursului ca nefundat, menținerea în întregime a hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND;
Asupra recursului de față Tribunalul, constată următoarele;
Prin sentința nr. 3831 din 19.03.2013, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta V. (F. L.) G.-E. cu domiciliul ales în Oradea, .. 19/A, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA D. PUBLIC SA-ORADEA, PIAȚA AGROALIMENTARĂ CETATE cu sediul în Oradea, P-ța. Independenței, nr. 21, jud. Bihor.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Conform dispozițiilor art. 581 C.pr.civ., „instanța va putea ordona măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”
Din textul de lege enunțat rezultă că, pentru a fi admisibilă, cererea de ordonanță președințială trebuie să îndeplinească următoarele condiții speciale: urgența și vremelnicia măsurii ce se ia pe această cale; iar din caracterul vremelnic decurge și o a treia condiție, și anume aceea ca măsura să nu prejudece fondul. Cele trei condiții trebuie să fie îndeplinite cumulativ, astfel încât lipsa oricăreia dintre ele ar atrage respingerea cererii.
Există urgență ori de câte ori dreptul reclamantului ar fi amenințat a se pierde cu totul dacă această parte ar recurge la procedura obișnuită de judecată, sau cel puțin ar suferi un prejudiciu imediat atât de grav încât să fie foarte greu de reparat.
Or, instanța de fond a reținut din probele din dosar că blocarea accesului în magazin de către pârâtă s-a făcut încă din 17 ianuarie 2012, iar contractul de închiriere încheiat între societatea deținută de reclamantă, S.C. DAMARO INTERNATIONAL S.R.L. în calitate de locator și .. în calitate de locatar, în baza căruia reclamanta ar fi pasibilă de plata de daune pentru că nu și-a îndeplinit obligația asumată conform art. 6 cap. V lit. d din contract (f. 38), este din data de 10.10.2012, adică după 10 luni aproape de la data neplăcerilor create proprietarei de către pârâta. Nici măcar la data încheierii contractului de închiriere reclamanta sau cei direct afectați de aceasta blocare a accesului în magazin (adică chiriașii) nu au înțeles să formuleze acțiune pe fond și ordonanță președințială, ci doar pe data de 21.01.2013, adică după un an de zile de la data intervenirii acțiunii pârâtei, motiv pentru care instanța de fond nu a putut reține existența vreunui caz grabnic care să justifice judecata pe calea sumară a procedurii ordonanței președințiale.
A doua condiție de admisibilitate a ordonanței președințiale este ca măsura solicitată să aibă un caracter vremelnic, deoarece instanța nu poate lua măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare să nu mai facă posibilă restabilirea ulterioară a situației de fapt schimbate. În al treilea rând, într-o ordonanță președințială instanța nu poate prejudeca fondul dreptului. Specificitatea acestei cereri constă în faptul că instanța verifică doar aparența dreptului, făcând un examen sumar al cauzei, legea permițându-i doar să „pipăie fondul” pentru a vedea de partea cui se află aparența dreptului.
Instanța de fond a reținut că o soluție de admitere a cererii ar reprezenta de fapt consacrarea, în favoarea reclamantei, a unui drept de servitute de trecere, ceea ce este inadmisibil pe calea ordonanței președințiale, întrucât, pe de o parte, se produce o prejudecare a fondului, depășindu-se verificarea aparenței de drept, iar, pe de altă parte, se ia o măsură definitivă și nu una vremelnică.
Reclamantei nu îi este încălcat dreptul de proprietate, ci invocă doar obstrucționări ale accesului clienților, fără a încerca să se reorganizeze în limitele dreptului său de proprietate, or instanța de fond a reținut că nu poate lua măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare să nu mai facă posibilă restabilirea ulterioară a situației de fapt schimbate.
Față de considerentele de mai sus, în temeiul art. 581 C.pr.civ., instanța de fond a respins cererea, conform dispozitivului prezentei hotărâri.
Împotriva sentinței menționate, în termen, legal timbrat, a declarat recurs reclamanta V. G.-E. (fostă L.), cu sediul procesual ales în Oradea, .. 19/A, prin care în temeiul art. 304, 304 l C.pr.civ. solicită instanței să admită recursul și pe cale de consecință să admită cererea recurentei reclamante emițând o ordonanță președințială prin care să oblige pârâta ca, fără somație și fără trecerea unui termen, să deblocheze accesul clienților reclamantei recurente în incinta magazinului său situat în Oradea, Hala de Carne Piața Agroalimentară Cetate; să nu facă nimic de natură a împiedica accesul clienților în incinta magazinului proprietatea reclamantei recurente și folosința actuală a S.C. LASEBA, S.R.L. (locatarul actual); să o oblige pe pârâtă la plata de daune cominatorii în cuantum de 1.000 lei, până la data încetării blocării accesului clienților în incinta magazinului proprietatea recurentei reclamante; cu cheltuieli de judecată în fond și în recurs.
Solicită ca Ordonanța Președințială să se dea până la soluționarea dosarului de fond.
În ceea ce privește motivele de recurs, invocă următoarele:
Referitor la lipsa urgenței - motivată de instanța de fond din acționarea în instanță „după 10 luni aproape de la data neplăcerilor create de pârâtă (...) și un an distanță. (…).” - recurenta arată că, premisele soluției din prezenta sentință civilă pornesc într-adevăr de la o eroare de redactare aparținând ei înseși, prin care relatează că în data de 17.01.2012 (în loc de 2013!) în jurul orelor 16,00, accesul clienților în magazinul proprietatea sa a fost blocat prin amplasarea în fața ușii de intrare a unei vitrine frigorifice care până la acel moment se afla în partea dreaptă a ușii.
Această dată a fost reținută de către instanță (anul 2012) ca fiind data la care s-ar fi produs acțiunea de blocare a accesului în magazine a clienților reclamantei recurente și care fiind la o distanță atât de mare în timp, nu justifică urgența.
În realitate blocarea accesului în magazine a avut loc în 17.01.2013 la ori 16.00 și nu în anul 2012, așa cum dintr-o eroare de redactare a consemnat reclamanta recurentă în acțiune.
Așadar, în 17.01.2013 (joi) a fost blocată . 18.01.2013 (vineri la ora 08.00) recurenta reclamantă a fost contactată de către clienții săi, în aceeași zi 18.01.2013 la ora 09.00 a formulat o notificare prin B.E.J. A. F. F. către A.D.P. Oradea, prin care solicita eliberarea de urgență a accesului în incinta magazinului (anexată la dosarul cauzei), nu fără ca anterior notificării să îl contacteze personal pe dl. A. L. în vederea găsirii unei soluții, care însă a refuzat orice discuție într-un mod cel puțin arogant.
În aceeași zi 18.01.2013 (vineri) recurenta reclamantă a solicitat prezența unui echipaj de poliție fața locului, care să constate situația de fapt, și s-a întocmit Procesul-verbal de cercetare la fața locului, prin care s-a constat de către organele de poliție că accesul în incintă a fost blocat prin amplasarea unei vitrine frigorifice în dreptul ușii de acces al clienților.
În data de 21.01.2013 (luni la prima oră) recurenta reclamantă a promovat acțiunea de fond și prezenta ordonanță președințială.
Arată că aceasta este succesiunea cronologică a faptelor față de care, personal apreciază că nu exista posibilitatea manifestării unei atitudini mai prompte și care să denote mai plenar urgența prezentei cauze.
Toate actele efectuate potrivit expunerii de mai sus au fost atașate prezentei cauze și menționate punctual în cuprinsul cererii de emitere a ordonanței președințiale.
Astfel, datele celorlalte acte au fost corect consemnate și toate făceau referire la ziua următoare, respectiv 18.01.2013.
În virtutea prevederilor art. 129 C.pr.civ, recurenta reclamantă opinează că în măsura în care instanța, în urma examinării, ar fi parcurs probațiunea existentă la dosar, ar fi trebuit să pună măcar întrebarea (pentru lămurire) dacă nu cumva este vorba de o eroare de redactare acea dată de 17.01.2012, atâta vreme cât toate celelalte acte poartă data de 18.01.2013.
Recurenta mai menționează că își recunoaște culpa generată de urgența situației și care până la urmă a și determinat-o să redacteze cererea sâmbătă și duminică, pentru ca lunea să poată fi depuse acțiunile și chiar și obișnuința de a folosi anul precedent în redactările efectuate în prima lună de după trecerea în noul an (frecvent i se întâmplă ca în luna ianuarie să folosească în redactare încă anul ce tocmai a trecut), însă, apreciază că într-o manifestare a unei minime diligente din partea instanței această eroare de redactare putea fi lămurită și măcar prin interogarea părților prezente la dezbaterea cauzei pe fond. Mai mult decât atât, în susținerile orale recurenta nu a indicat anul 2012, ci anul 2013.
Atâta vreme cât motivarea lipsei urgenței se susține pe o eroare de redactare, pe care speră recurenta că a lămurit-o, apreciază pe mai departe că se impune ca instanța de recurs să înlăture susținerile instanței de fond.
Mai mult decât atât, caracterul urgent al unei atare măsuri este justificat de prejudiciile care se înregistrează zilnic prin această măsură abuzivă a directorului piețelor, domnul A. L. și care din păcate a fost luată în mod abuziv, măsură care generează pierderi importante înregistrate de către chiriașul actual al spațiului, .. și de asemenea prin reducerea chiriei pe care a fost nevoită recurenta reclamantă să o accepte datorită faptului că, în aceste condiții, nu mai poate să asigure „utila și liniștita folosință a spațiului”.
Referitor la caracterul abuziv al măsurii de blocare luate de către directorul A.D.P. Oradea, se învederează instanței că împotriva acestuia și i unui angajat al acestuia s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de 246 și 248 C. penal - Abuzul în serviciu, ca urmare a activității de blocare a accesului clienților în magazinul recurentei reclamante.
Referitor la afirmata încălcare a cerinței vremelniciei și neprejudecării fondului, motivată de instanța de fond prin faptul că o soluție afirmativă ar fi consacrat un drept de servitute în favoarea recurentei reclamante, ceea ce ar duce la prejudecarea fondului, deoarece se ia o măsură definitivă și nu una provizorie, recurenta invocă faptul că motivarea instanței de fond cu privire la cele de mai sus este total nefondată și nelegală.
În primul rând, recurenta reclamantă a solicitat instanței să emită această ordonanță președințială prin care să oblige pârâta să deblocheze accesul clienților acesteia în incinta magazinului său situat în Oradea, Hala de Carne Piața Agroalimentară Cetate, să nu facă nimic de natură a împiedica accesul clienților în incinta magazinului proprietatea sa și folosința actuală a .. (locatarul actual).
Cu privire la caracterul vremelnic al măsurii ce se cere a fi luată, până la soluționarea dosarului de fond, se arată că, este de notorietate pentru toți cetățenii urbei că acest spațiu a avu dintotdeauna (peste 30 de ani) accesul pentru clienți din Hala de Carne, fiind în fapt un ansamblu firesc al profilului magazinelor de desfacere cu produse din carne.
Recurenta reclamantă a obținut autorizația de funcționare de la D.S.V. tocmai în considerarea acestui acces separat al clienților în magazine, distinct față de cel de aprovizionare.
Referitor la fluxul H.A.C.C.P. (definiție H.A.C.C.P. - este un acronim al sintagmei Hazard Analysis and Critical Control Point (analiza riscurilor și a punctelor critice de control). HACC reprezintă o metodologie și un sistem de management în același timp, obligatorii pentru desfășurarea activității, și este folosită pentru a identifica, a preveni și a controla pericolele sau riscurile care pot apărea în domeniul siguranței alimentare potrivit căruia circulația produselor nu se poate realiza decât într-un anumit flux).
În sprijinul argumentului privind aparența de drept recurenta reclamantă menționează că a depus la dosarul cauzei actul de proprietate, schița spațiului care contrar celor reținute de instanța de fond, nu este efectuată de un inginer M.L.P.A.T., releveul predat recurentei reclamante de antecesori, și care este întocmit de către 2 arhitect și 4 proiectanți, în vederea obținerii Autorizației de P.S.I. și de la D.S.V. și care de asemenea este vizat spre neschimbare de către M.L.P.A.T. România (Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului) și de asemenea de către Pompieri.
Arată în sinteză că o soluție de admitere a cererii recurentei reclamantei era de dorit, în condițiile în care a făcut cu prisosință dovada dreptului deținut de către aceasta.
În atare condiții, nici într-un caz nu se poate reține faptul că admiterea cererii prejudeca fondul. Pârâta nu deține niciun act care să răstoarne dovada dreptului de proprietate, iar această ordonanță a și fost cerută până la soluționarea acțiunii de fond.
De altfel, nici textul de lege în cauză nu permitea altfel atâta vreme cât ordonanța președințială se poate da în condițiile neprejudecării fondului dreptului dedus judecății pe calea dreptului comun.
Vremelnicia măsurii este dată de durata limitată în timp a efectelor acesteia, și anume până la soluționarea definitivă a dosarului privind fondul litigiului dintre părți din dosarul nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Oradea. Existența unui drept de servitute nu este pusă în discuție atâta vreme cât acest spațiu dintotdeauna (prin destinație) a avut acces pentru clienți din Hala de Carne. Mai mult decât atât, în locul în care este acum magazinul de carne al recurentei reclamante a fost fierăria la cald a I.J.T.L., iar ușa servea să se duca piesele de la forja în hala de reparații, iar unde sunt acum comercianții de carne au fost strungurile și hala mare era depoul de reparații. Dintotdeauna și prin destinație, aceste încăperi au avut aceeași amplasare.
Pe fondul cauzei, Prin Contractul de vânzare cumpărare autentificat la B.N.P. I. G. H., sub nr. 311/21.02.2011, recurenta reclamantă a devenit proprietară asupra imobilul înscris în CF_ Oradea, (provenit din conversia pe hârtie a CF 64.184), (anexat prezentei) ce în natură reprezintă spațiu comercial în Piața Agroalimentară Cetate (carmangerie/măcelărie), în momentul de față închiriat locatarului S.C. LASEBA S.R., accesul clienților în spațiu făcându-se prin incinta Halei de carne Piața Agroalimentară Cetate, aflată în administrarea S.C. Administrația D. Public S.A.
În fapt, recurenta menționează că, la data de 17 ianuarie 2013., în jurul orelor 16,00, accesul clienților magazinului proprietatea recurentei reclamante a fost blocat prin amplasarea în fața ușii de intrare, a unei vitrine frigorifice care până la acel moment se afla în partea dreaptă a ușii, iar această măsură a blocării accesului clienților în magazin a fost pusă în aplicare de către unul dintre administratori, la dispoziția pretins abuzivă a domnului director A. L..
Antecesorii recurentei reclamante, vânzătorii din contractul de vânzare cumpărare mai sus indicat, respectiv S.C. I. COMEXIM S.R.L., au achiziționat la rându-le acest spațiu de la S.C. PROMESSE S.A., potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1697/18 noiembrie 2002 de B.N.P. M. D., iar acest magazin are prin destinație accesul clienților în magazin, acces care face parte din dreptul de proprietate al recurentei reclamante, prin Hala de Carne și niciodată acest drept nu a fost pus în discuție.
Recurenta și antecesorii acesteia au cumpărat spațiul comercial, sens în care, depune releveul predat acesteia de antecesori, și care este întocmit de către 2 arhitecți și 4 proiectanți, în vederea obținerii Autorizației de P.S.I. și care asemenea este vizat spre neschimbare de către M.L.P.A.T. România (Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului) și de asemenea de către Pompieri.
În dimineața zilei de 18 ianuarie 2013, chiriașul recurentei reclamante, administratorul societății LASEBA S.R.L. a contactat conducerea S.C. Administrația D. Public S.A., personal pe domnul director A. L., solicitându-i explicații asupra gestului de blocare a accesului în magazin, iar acesta a răspuns ironic că el nu a blocat accesul, ci doar a reorganizat vitrinele în Hală. Totodată a afirmat că este deranjat de prezența privaților în Piață și că din cauza prezenței acestui magazin el pierde lunar 2.500 de lei deoarece nu reușește să închirieze toate vitrinele frigorifice. În continuare a oferit chiriașului recurentei reclamante să închirieze de la el 2 vitrine frigorifice în Hala de carne și să își mute magazinul acolo, și în orice caz, a afirmat ca recurenta să facă ce consideră de cuviință și să nu îl mai deranjeze, întrucât nu va reveni asupra blocării.
D. urmare în dimineața zilei de 18 ianuarie 2013, recurenta reclamantă a Notificat de urgență, prin executor Judecătoresc, B.E.J. A. F. F., Administrația D. Public S.A., personal pe domnul director A. L. să dispună deblocarea accesului la magazin, avertizând în același timp asupra consecințelor dezastruoase ale abuzurilor sale, (notificare anexată prezentei), și în aceeași zi a solicitat prezența organelor de poliție în vederea constatării la fața locului a situației mai sus descrise, ceea ce s-a și întâmplat, întocmindu-se procesul-verbal de constatare încheiat în data de 18.01.2013. și prin care se constată la fața locului blocarea accesului în magazin, (anexat prezentei).
Ulterior încheierii procesului-verbal de constatare de către organele Poliției Municipiului Oradea, recurenta reclamantă a formulat și plângere penală împotriva numitului, domnul director A. L., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută art. 246 C.P., de asemenea a efectuat fotografii la fața locului, anexate prezentei cereri.
Pretinde că, această blocare a accesului clienților, prin „amplasarea intenționată ca urmare a reamenajării Halei de carne” a fost executată samavolnic și abuziv de către pârâta Administrația D. Public S.A., personal prin directorul acestei societăți, dl. A. L., prin încălcarea flagrantă a dreptului de proprietate al recurentei reclamante, drept absolut, exclusiv și garantat prin Constituție. Or, faptele samavolnice și abuzive nu pot fi legalizate sau confirmate, ci dimpotrivă, ele trebuie sancționate ca atare, iar recurenta reclamantă este îndreptățită la repararea prejudiciului suferit și restabilii situației anterioare.
Susține că, nesocotind total dreptul real al reclamantei recurete, pârâta Administrația Domeniu Public S.A. îi împiedică accesul clienților și refuză să elibereze accesul, blocat fără drept.
Prin prevederile contractului de închiriere încheiat în data de 10.10.2012 cu actualul chiriaș .., inserate la CAP. V, art.6, lit. d, recurenta reclamantă se obligă să asigure accesul clienților săi în magazin, ori prin această blocare a intrării clienților, recurenta este pusă în situația de a fi pasibilă de achitare a daunei produse chiriașului său, precum și a daunelor prevăzute în contractul închiriere, iar în momentul de față deja recurenta a fost nevoită să reducă cuantumul chiriei înregistrând pierderi de sute de euro pe lună datorate scăderii numărului clienților măcelăriei.
Deși chiriașului său recurenta i-a asigurat prin contract (dealtfel și în virtutea prevederilor legale) accesul la imobil și liniștita și utila folosință a spațiului, se află în situația de a nu-și putea desfășura activitatea și de a i se încălca flagrant și abuziv dreptul de proprietate, iar acest lucru afectează în mod deosebit desfășurarea activității chiriașului ..
Mai menționează că spațiul mai are o ușă de acces care potrivit Normelor sanitar-veterinare îi este impusă pentru aprovizionare și pe unde nu are cum să asigure accesul clienților deoarece potrivit fluxului H.C.C.P., aprovizionarea cu mărfuri, denumite deschise (carcase de porc, mezeluri, produse de carmangerie), nu se poate face pe aceleași căi de acces pe unde intră clienții în magazin, recurenta referindu-se astfel la imposibilitatea ca actualul locatar să își desfășoare activitatea prin blocarea accesului clienților săi datorită unei împiedicări provocate cu rea credință de Administrația D. Public S.A., personal de domnul director A. L..
Susține că, cu fiecare minut, oră, zi se înregistrează pierderi pentru mai mulți comercianți victime ale abuzurilor unei societăți care în mod normal, având în considerare că este o societate înființată prin H.C.L. Oradea, în subordinea Primăriei Oradea, ar trebui să fie un garant al unui comerț cel puțin civilizat, echitabil și în condiții de garantare a libertății pieței de desfacere în vederea menținerii și stimulării concurenței și a unui mediu concurențial normal, în vederea promovării intereselor consumatorilor.
Recurenta invocă faptul că, chiriașul său .. a făcut eforturi deosebite de a nu pierde clientela prin amplasarea reclamelor bipede de reorientare a clienților spre alte căi de acces care în mod abuziv au fost luate și aruncate la dispoziția aceluiași director A. L., care de asemenea a angajat oameni pentru a împărți reclame și informări de reorientare a clientelei spre alte căi de acces, însă și aceștia au fost bruscați și intimidați de către aceiași oameni ai directorului A., aceste abuzuri cauzându-i recurentei reclamante prejudicii deosebite și care cel mai probabil o vor determina renunțe la activitatea comercială.
În ceea ce privește daunele cominatorii, art. 1516 din Legea nr. 287/2009 privind Noul cod civil stipulează: „Drepturile creditorului (…) (1) Creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației. (…) (2) Atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin: 1. să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației; 2. să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative; 3. să folosească, atunci când este cazul, orice mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său.”
Acest text de lege se completează cu dispozițiile art. 1527 din Legea nr. 287/2009 privind Noul Cod Civil (atunci când se impune executarea silită în natură a unei obligații), art. 1528 din Legea nr. 287/2009 privind Noul Cod Civil (atunci când este vorba de executarea obligației de a face) și art. 1529 din Legea nr. 287/2009 privi Noul Cod Civil (atunci când ne confruntăm cu executarea silită a obligației de a nu face).
Daunele cominatorii constau într-o sumă de bani pe care debitorul este obligat să o plătească pentru fiecare zi de întârziere până la executarea obligației. Ele reprezintă un mijloc indirect de asigurare a executării în natură a obligațiilor de a face sau a nu face, având caracterul unei sancțiuni pecuniare cu rol de constrângere.
Așa cum se arată și în Decizia nr. XX din 12.12.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite - „reglementarea unui atare mijloc de constrângere pentru a înfrânge rezistența manifestată de debitor la executarea obligației de a face sau de a nu face, cuprinsă în titlul executoriu, nu exclude folosirea dreptului de a recurge la obligarea debitorului la daune cominatorii, cât timp prin nici o dispoziție a legii nu este înlăturată o astfel de posibilitate.”
Rațiunea acordării daunelor cominatorii este exercitarea efectului lor de constrângere asupra debitorului care nu-și execută de bună-voie obligația. Această rațiune se justifică cu atât mai mult dacă ținem cont de urgența care caracterizează ordonanța președințială, această acțiune fiind promovată de recurenta reclamantă și admisă de instanța de fond în vederea prevenirii producerii unui prejudiciu greu de recuperat.
Înalta Curte a statuat că „se impune a se constata că prin reglementarea dată cuprinsul art. 580 3 din codul de procedură civilă nu s-a înlăturat posibilitatea recurgerii la instituția daunelor cominatorii pentru silirea debitorului să îndeplinească obligația de a face sau de a nu face, ci dimpotrivă, pe lângă menținerea acestui instrument de constrângere, s-a instituit și amenda civilă ca mijloc de determinare a debitorului să își îndeplinească obligația asumată.”
Sub aspectul condițiilor de admisibilitate ale ordonanței președințiale vremelnicia, urgenta și prejudiciul:
În ceea privește vremelnicia și neprejudicierea fondului recurenta arată că a formulat pe calea dreptului comun o acțiune prin care a solicitat instanței să oblige pârâta la deblocarea accesului la incinta magazinului proprietatea sa și de asemenea să oblige pârâta să nu facă nimic de natură a îngrădi accesul clienților săi în magazine, cu obligarea acesteia la plata de daune, în dosarul nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Oradea. Caracterul vremelnic rezulta din însăși solicitarea dispunerii măsurii pentru o durată determinată, respectiv până la soluționarea cererii de fond; a obliga pârâta să deblocheze accesul clienților în magazinul recurentei reclamante situat în Oradea, Hala de Carne Piața Agroalimentară Cetate și de asemenea să nu facă nimic de natură a împiedica accesul clienților în incinta magazinului proprietatea reclamantei recurente și folosința actuală a .. până la soluționarea dosarului de fond, nu presupune o soluționare a litigiului pe fond. Dimpotrivă, susține recurenta, arătând că a dovedit clar dreptul de proprietate asupra spațiului și faptul că de peste 30 de ani acel spațiu are prin destinație accesul clienților prin Hala Carne.
În ceea ce privește urgența și prejudiciul, menționează că, potrivit doctrinei și jurisprudenței, „există urgență atunci când măsura solicitată este necesară pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere.”
În speță, susține recurenta, este încălcat în primul rând dreptul de proprietate a cărui dovadă pretinde că a făcut-o prin depunerea extrasului de carte funciară.
Prin atitudinea abuzivă și samavolnică a pârâtei prin directorul acesteia A. L. și executantul ordinelor acestuia, numitul T. (împotriva ambilor fiind începută urmărirea penală pentru faptele ce constituie elementele infracțiunii de abuz în serviciu), de a închide pur și simplu, fără nici un drept accesul la magazine al clienților recurenta reclamantă se vede pusă în situația de a închide magazinul deoarece, așa cum a arătat: clienții nu mai au acces în magazine, iar . marfă poate fi accesată și de către clienți, normele sanitar-veterinare interzicând manevrarea carcaselor de carne printre clienți, existând chiar și o notorietate asupra existenței acestor norme care impun o igienă foarte riguroasă. Recurenta arată că a încercat și acest lucru, însă am fost obstrucționată și de data aceasta.
Motivul concurenței și deranjului provocat astfel de către magazinul care funcționează în incintă este ilegal, abuziv și imoral. Acesta este motivul invocat de către directorul A. L..
Recurenta arată că este deja în situația de a fi redus costul chiriei pierzând câteva sute de euro pe lună și de asemenea, pasibilă de achitare a daunelor produse chiriașului său, care, având în vedere situația descrisă și constatată de organele de poliție, are tot dreptul să denunțe contractul și să solicite daune.
Apreciază că a dovedit cu prisosință faptul că se impune obligarea pârâtului să deblocheze accesul clienților la incinta magazinului proprietatea reclamanților.
Din acest punct de vedere, cu ușurință se poate constata comportamentul abuziv al pârâtului care a procedat la blocarea accesului prin mutarea unei vitrine frigorifice în dreptul intrării fără nicio autorizare. Dacă pârâtul ar contesta dreptul recurentei reclamante de acces la proprietatea sa ar fi trebuit să se adreseze instanței, însă nici nu ar avea cum să facă acest lucru deoarece toate schițele dovedesc că acel acces se face dintotdeauna prin Hala de Carne.
Pe de altă parte, niciodată nu s-a pus problema deranjului, nu s-a discutat niciodată acest aspect.
Apreciază măsura pârâtului, de blocare a accesului clienților în incinta magazinului reclamantei recurente drept una abuzivă, pentru încetarea căreia se justifică luarea unei masuri urgente.
Elementul urgenței subzistă în cazul de față prin faptul că acțiunea pârâtei prin care a blocat accesul, duce la păgubirea recurentei reclamante și a chiriașului său producând prejudicii materiale în patrimonial acesteia.
În raport de probatoriul administrat și de dispozițiile legale amintite, solicită instanței să admită recursul și să aprecieze ca întemeiată cererea sa, admițând-o așa cum este formulată și în consecință, să dispună obligarea pârâtei să deblocheze accesul clienților în magazinul recurentei reclamante situat în Oradea, Hala de Carne Piața Agroalimentară Cetate, de asemenea să nu facă nimic de natură a împiedica accesul clienților în incinta magazinului proprietatea sa și folosința actuală a .. (locatar actual).
De asemenea, să oblige pârâta la plata de daune cominatorii în cuantum de 1.000 lei, până la data încetării blocării accesului clienților în incinta magazinului proprietatea recurentei reclamante, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru, timbreu judiciar și onorariu de avocat în fond și recurs.
În drept, s-au invocat prevederile art. 304, 304 1, 572, 581,674 C. Pr. Civ., art. 1527, 1528, 1529, 1531, N.C.C. Solicită judecarea prezentei cereri și în lipsa acesteia.
Prin întâmpinare, intimata S.C. Administrația D. Public S.A. cu sediul în Mun. Oradea, P-ța. Independenței, nr. 21, Jud. Bihor, a solicitat respingerea recursului, în principal, ca tardiv, iar, în subsidiar, ca nefundat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței recurate.
Cu privire la excepția de tardivitate a recursului, arată că, potrivit disp. art. 582 ind. 5 alin. 1 Cod proc. civilă, ordonanța/sentința pronunțată în procedura ordonanței președințiale este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea părților.
Sentința civilă nr. 3831/2013 a fost pronunțată de instanța de fond la data de 19 martie 2013 cu citarea părților, ca atare, termenul de recurs de 5 zile începe să curgă (să se calculeze) de la data pronunțării - 19 martie 2013 - împlinindu-se la data de 24 martie 2013.
Recursul împotriva Sentinței Civile nr. 3831/2013 a fost declarat de recurenta V. G. E. la data de 02.04.2013, cu depășirea cu 9 zile a termenului instituit imperativ de art. 582 ind. 5 alin. 1 teza I Cod proc. civilă, operând astfel excepția tardivității recursului.
Pe fond, se arată că, prin Sentința recurată Judecătoria Oradea a respins ordonanța președințială formulată de reclamanta V. G. E. ca urmare a afirmativelor măsuri luate de pârâta S.C. Administrația D. Public S.A., măsuri care ar fi afectat dreptul „de acces” al reclamantei prin Hala de Carne - Piața Cetate Oradea către spațiul proprietatea sa, respectiv ar fi afectat accesul clienților în incinta magazinului.
Instanța de fond în mod corect reține neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială formulată de reclamantă - urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului.
Recurenta - reclamantă critică sentința instanței de fond, argumentând existența condiției urgentei pe fondul „unei erori de redactare aparținând subsemnatei”.
Susține astfel că blocarea accesului clienților în magazinul proprietatea sa a avut loc la data de 17.01.2013 și nu în anul 2012 așa cum din eroare a consemnat în acțiune.
În fapt, magazinul proprietatea recurentei-reclamante se află în incinta Pieței Cetate, lângă Hala de Carne proprietatea Municipiului Oradea dată în administrarea intimatei, prezentând un perete comun în care se află o ușă, care nu a avut niciodată destinația de acces printr-un imobil în celălalt. Accesul în spațiul recurentei-reclamante nu s-a făcut niciodată prin trecerea prin Hala de Carne.
Se susține că în data de 17.01.2013, prin aranjarea vitrinelor frigorifice în interiorul Halei de Carne (în limita proprietății halei) s-a blocat accesul clienților recurentei-reclamante în magazinul proprietatea sa.
Aranjarea/mutarea vitrinelor frigorifice se realizează încă de la înființarea Pieței Cetate și Halei de Carne. Aranjarea/mutarea acestora a avut loc și în anul 2012 și în 2011 și în 2010, ș.a.m.d., iar prin această aranjare - în limita proprietății halei, în interiorul acesteia - nu s-a adus nici o atingere drepturilor recurentei-reclamante, nu s-a blocat nici un acces și nu s-a făcut nimic de natură a împiedica accesul clienților în magazinul proprietatea sa.
Mai cu seamă, în fiecare an Hala de Carne este închisă între 30 si 60 de zile pentru reabilitarea, igienizarea și dezinfectarea acesteia conform Normelor sanitar-veterinare.
Totodată, programul Halei de Carne este de marțea până sâmbăta - în fiecare săptămână lunea și duminica fiind închisă.
Față de aceste aspecte nu se poate reține că există o urgență în cererea formulată de recurenta - reclamantă în condițiile în care presupusele acte de obstrucționare a accesului clienților săi în magazinul proprietatea sa s-au „întâmplat” cu mult înainte de introducerea cererii de ordonanță președințială - (un an, doi, trei, lunea și duminica hala fiind închisă, precum și an de an între 30 și 60 de zile pentru reabilitare și igienizare).
Referitor la vremelnicia și neprejudecarea fondului, intimata arată că, după modul în care a fost formulată cererea - să deblocheze accesul clienților recurentei reclamante în incinta magazinului situat în Oradea, Hala de Carne - Piața Agroalimentară Cetate - recurenta-reclamantă nu a urmărit o soluție vremelnică, ci una definitivă.
Trebuie discutat de acel „drept de acces” invocat (care nu există).
Instanța de fond în mod corect a concluzionat că o soluție de admitere a cererii ar reprezenta de fapt consacrarea, în favoarea reclamantei, a unui drept de servitute de trecere, ceea ce este inadmisibil pe calea ordonanței președințiale, întrucât ar încălca și cea de-a treia condiție a ordonanței, cea a neprejudecării fondului.
Pentru a putea promova o cerere de ordonanță președințială trebuiesc îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 581 Cod proc. civilă (urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului) neputându-se dispune măsuri definitive care tind să rezolve fondul cauzei, și toate acestea „pentru păstrarea unui drept”.
În analiza aparenței existenței dreptului în patrimoniul recurentei-reclamante, se arată că, cererea de ordonanță formulată de recurentă este întemeiată pe dreptul de proprietate reprezentând o veritabilă acțiune reală; recurenta susține că accesul în magazinul proprietatea sa s-ar face numai prin incinta Halei de Carne administrată de intimată și că acel „acces” îi aparține;
În fapt reclamă că ar avea un drept de trecere în condițiile art. 617 și urm. din Noul Cod civil, prin Hala de Carne către magazinul proprietatea sa; probatoriul cu acte scrise administrat de recurenta-reclamantă (schiță vizată pentru prevenirea incendiilor - act unilateral, releveu al construcției, poze) nu justifică si nu fac dovada că aceasta ar avea constituit în favoarea sa un drept de trecere (acces) prin Hala de Carne;
În C.F. nr._ Oradea - invocat de recurentă nu există înscris nici un drept de trecere asupra unei proprietăți în favoarea sa; art. 619 Noul Cod civil prevede modalitățile de dobândire a servituții de trecere, iar art. 617 stabilește condițiile de dobândire; spațiul proprietatea recurentei-reclamante este la calea publică fiind prevăzut cu două intrări (de la calea publică); speța recurentei-reclamante nu poate fi încadrată în dispozițiile de lege sus-arătate.
O soluție de admitere a recursului și implicit a acțiunii de fond (ordonanței) ar duce la constituirea unui drept real în favoarea recurentei-reclamante - un drept permanent - măsură care nu poate fi privită ca fiind vremelnică.
Totodată, raportat la capetele de cerere (ale acțiunii introductive și ale recursului), la motivele și probatoriul administrat se poate constata cu ușurință că nici condiția nepreiudecării fondului nu este îndeplinită, astfel de măsuri neputând fi luate decât în urma cercetării dreptului.
Recurenta - reclamantă nu face dovada aparenței existenței dreptului (de trecere/de acces) în favoarea sa, drept care ar fi fost nesocotit de către intimata-pârâtă.
Pentru motivele arătate intimata solicită în principal a se constata că operează sancțiunea tardivității recursului, iar în subsidiar că toate criticile recurentei-reclamante sunt neîntemeiate, urmând ca instanța să respingă recursul ca nefondat și să mențină în totalitate ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.
În drept, s-au invocat prevederile art. 308, 312 alin. 1 Cod. Proc. civ., art. 617 și urm. Noul Cod civil.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, instanța apreciază că acesta este nefondat, urmând a fi respinse ca atare.
Referitor la excepția de tardivitate a recursului, instanța reține că, în urma examinării cu precădere a acesteia, în conformitate cu prevederile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, a fost respinsă prin încheierea instanței din data de 09.09.2013, constatându-se că recursul a fost depus în termenul prevăzut de lege potrivit datei menționate pe plicul emis de Fan Curier Expres aflat la fila 10 din dosar, respectiv 25.03.2013.
Pe fond, în conformitate cu prevederile art. 581 alin.1 Cod pr. civilă, „Instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”
Din cuprinsul acestei reglementări rezultă că principalele condiții de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială sunt urgența (condiție specifică generală) și neprejudecarea fondului (condiție specifică specială), precum și condiția privind caracterul vremelnic.
Analizând cererea reclamantului în raport cu aceste condiții cumulative, instanța apreciază că aceasta este inadmisibilă.
Astfel, referitor la condiția urgenței, această condiție este în principiu prezumată, în cauză raportul juridic litigios având un caracter comercial, regulile speciale privind executarea obligațiilor, consacrate de Codul comercial fiind determinate de specificul activității comerciale, inclusiv de regula privind asigurarea celerității executării obligațiilor.
În principiu, în cauză urgența măsurii este justificată de faptul că, pe durata blocării accesului clienților în magazinul societății recurente reclamante are loc scăderea vânzărilor, care în timp are ca efect economic înregistrarea de pierderi bănești substanțiale.
Sub aspectul condiției privind caracterul vremelnic al măsurii ce se cere a fi dispusă prin ordonanța președințială, instanța reține că reclamanta recurentă a promovat cerere pe fond având ca obiect obligația de a face, în cadrul Dosarului nr._ al Judecătoriei Oradea, cerere care a fost admisă prin Sentința civilă nr. 8379 din 17.06.2013 a Judecătoriei Oradea, astfel că ordonanța președințială urma să aibă efecte până la soluționarea cauzei pe fond.
Cu privire însă la condiția ce vizează neprejudecarea fondului dreptului dedus judecății, tribunalul reține că această condiție nu este îndeplinită în cauză, deoarece reclamanta recurentă nu a dovedit faptul că în favoarea sa operează aparența dreptului, în sensul că prin măsura ce se cere a fi luată se tinde la consacrarea unui drept de servitute de trecere în accepțiunea și condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 617 - 619 N. C. C., iar nu la executarea silită în natură a unei obligații de a face sau a nu face, în condițiile art. 1527 - 1529 N.C.C. pe care reclamanta recurentă își fundamentează cererea, cu atât mai mult cu cât, reclamanta recurentă nu este deținătoarea unui titlu executor -, cererea fiind inadmisibilă pe calea procedurii speciale a ordonanței președințiale.
În raport cu considerentele anterior menționate, având în vedere și dispozițiile art. 312 Cod proc. civilă, instanța va respinge ca nefondat recursul introdus de recurenta V. (F. L.) G.-E., în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA D. PUBLIC S.A. - ORADEA, PIAȚA AGROALIMENTARĂ CETATE, menținând în totul sentința recurată, ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul introdus de recurenta V. (F. L.) G.-E. cu dom.procesual ales în loc.Oradea, M.K. nr.19/A, jud.Bihor, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA D. PUBLIC SA-ORADEA, PIAȚA AGROALIMENTARĂ CETATE, cu sediul în loc.Oradea, ..21, jud.Bihor, împotriva sentinței civile nr.3831 din 19.03.2013, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o menține în totul.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 09 Septembrie 2013
Președinte, L. D. J. | Judecător, I. C. M. | Judecător, A. C. C. |
Grefier, M. M. |
Red.jud.J.L.D./17.01.2014
Red.jud.fond.N.R.
Tehn.red.M.M./2 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 396/2013. Tribunalul BIHOR | Acţiune în constatare. Decizia nr. 322/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
