Pretenţii. Decizia nr. 520/2013. Tribunalul BIHOR
Comentarii |
|
Decizia nr. 520/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 2596/271/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA Nr. 520/R/.> Ședința publică de la 25 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. C.
Judecător L. D. J.
Judecător I. C. M.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea recursurilor litigii cu profesioniștii declarate de reclamanta-recurenta . sediul în loc.Oradea, str..-13, jud.Bihor, și pârâta-recurenta ., cu sediul în loc.Sibiu, ..5, Turnul A, etajele 3-6, jud.Sibiu, și intimat F. Ș., cu dom.loc.Oradea, ., nr.13, jud.Bihor, împotriva sentinței civile nr.9543 din 25.06.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
Se constată că, dezbaterea cauzei a avut loc la data de 11 noiembrie 2013, când partea prezentă a pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când s-a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de 18 noiembrie 2013, 25 noiembrie 2013, după care:
TRIBUNALUL
DELIBERÂND;
Asupra recursului de față Tribunalul, constată următoarele;
Prin sentința nr.9543 din 25.06.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta .>cu sediul procesual ales în Oradea, Bulevardul D. nr. 11-13, în contradictoriu cu pârâta S.C. C. A. S.A. prin Sucursala Municipiului Oradea, cu sediul în Oradea, .. 33, . și cu intervenientul forțat F. Ș., domiciliat în Oradea, . nr. 13, jud. Bihor.
A fost obligată pârâta S.C. C. A. S.A. la plata sumei de 4.946,19 lei către reclamantă în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, plus penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi calculate de la data scadenței obligației principale de plată până la data plății efective.
S-a respins cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 753,21 lei ca neîntemeiată.
A fost obligată pârâta S.C. C. A. S.A. la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 591 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele;
În data de 31.05.2010 numitul Ghete G. în timp ce conducea autoturismul marca Renault Megane cu număr de înmatriculare_ în localitatea Oradea, pe . a fost tamponat în partea laterală dreapta de autoturismul marca F. Doblo cu număr de înmatriculare_ condus de F. Ș. ca urmare a neacordării priorității de trecere (f.30). Această situație de fapt rezultă din constatarea amiabilă încheiată de părțile implicate în accident, Ghete G. respectiv F. Ș. în data de 31.05.2010 (f.25), răspunsul numitului F. Ș. la interogatoriu (f.78).
Potrivit deciziei în interesul legii nr. XXIII/2007 pronunțate de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție (publicată în M. Of. nr. 123 din 15 februarie 2008) actele de asigurare, chiar dacă au caracter de fapte de comerț numai pentru asigurător, sunt supuse legii comerciale pentru toți contractanții.
Instanța de fond a reținut că autoturismul marca Renault Megane cu număr de înmatriculare_ este proprietatea . SA având ca utilizator pe . asigurare SRL potrivit certificatului de înmatriculare de la f.26 și este asigurat facultativ CASCO în baza poliței nr. A444949 la . prezent . la data producerii accidentului (f.27).
Proprietarul autoturismului marca F. Doblo cu număr de înmatriculare_ este Fundația Ecclesia Mater potrivit certificatului de înmatriculare de la fila 28. Acest autoturism are poliță de asigurare de răspundere civilă auto RCA încheiată cu . pentru perioada 03.03._11 emisă în data de 02.03.2010 (f.29)
Avariile rezultate sunt confirmate de documentul de introducere în reparație a vehiculului de la fila 23-24.
În vederea reparării autovehicului marca Renaul Megane, proprietarul acestuia a împuternicit pe . Asigurare SRL care s-a adresat societății . baza poliței de asigurare facultativă CASCO (f.6) solicitând deschiderea unui dosar de daună (AAA/575/2010/BH/B f.6).
Reparațiile autovehiculului au fost efectuate la service-ul . Oradea, iar contravaloarea lor este de 9.551,04 lei (f.14), sens în care s-a emis factura nr._/09.06.2010 (f.14). Această sumă a fost achitată de către reclamantă conform ordinului de plată nr. 2841 de la fila 11 în data de 01.07.2010, având în vedere condițiile poliței de asigurare facultativă (f.71-75).
Potrivit art. 22 din Legea 136/1995 asiguratorul se subrogă de drept în limitele indemnizației plătite în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, și împotriva asiguratorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia conform art. 54.
În urma efectuării plăți către . (f.11), reclamanta, . baza art. 22 din Legea 136/1995 s-a subrogat în drepturile persoanei păgubite și a convocat la conciliere pârâta în data de 18.08.2010 (f.10). Rezultatul concilierii a fost consemnat în procesul verbal din data de 07.09.2010 (f.9), pârâta contestând cuantumul despăgubirilor și achitând parțial suma reclamată de 9.551,04 lei. Pârâta a considerat că suma de 3.851,64 lei stabilită potrivit devizului și calculului în sistem D. (f.51-58) este suficientă și reprezintă suma necesară aducerii autoturismului cu număr de înmatriculare_ în starea anterioară producerii evenimentului rutier, sens în care a plătit această sumă prin ordinul de plată nr. 4082/27.08.2010 (f.48).
În cauza de față, instanța de fond a reținut că nu sunt contestate de către pârâtă dreptul de regres al reclamantei și îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale ale intervenientului forțat. Ceea ce contestă pârâta este cuantumul despăgubirilor la care poate fi obligată.
Potrivit art. 28 din Ordinul nr. 21/19.11.2009 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, ordin aplicabil în prezenta cauză având în vedere pe de o parte dispozițiile din art. 1 alin. 2 care prevăd că ordinul se aplică pentru polițele de asigurare RCA emise de la data publicării acestuia, iar polița de asigurare a intervenientului forțat a fost emisă la 02.03.2010 (f. 29), iar pe de altă parte dispozițiile art. 1 din Ordinul 5/2010; în situația în care persoana prejudiciată a contribuit din culpă la producerea accidentului sau la mărirea prejudiciului, cel chemat să răspundă va fi ținut răspunzător numai pentru partea din prejudiciu care îi este imputabilă - culpa comună, întinderea răspunderii fiecărei persoane putând fi constatată prin orice mijloc de probă. În situația în care nu se poate stabili întinderea răspunderii fiecărei persoane, aceasta se va stabili în cote egale, în raport cu numărul părților implicate în accident, fiecare parte având dreptul la despăgubire în proporția în care nu s-a făcut răspunzătoare de producerea accidentului.
De asemenea, art. 54 din Legea nr. 136/1995stabilește faptul că, în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.
Raportând textele legale menționate la înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut faptul că accidentul de circulație care a generat acțiunea în pretenții ce face obiectul prezentului dosar a fost cauzat din culpa exclusivă a intervenientului forțat, F. Ș. (f. 25).
Potrivit raportului de expertiză tehnică auto (f.98-100) valoarea reparațiilor necesare aducerii autoturismului cu număr de înmatriculare_ în starea anterioară producerii evenimentului rutier din data de 31.05.2010 este de 8.797,83 lei. Totodată potrivit raportului de expertiză piesele, manopera și soluțiile tehnologice indicate de inspectorul . aplicate de service sunt corecte și necesare, mai puțin: ornament exterior ghidaj spate, bandou bară spate, butuc roată în cuantum de 753,21 lei.
Din considerentele arătate mai sus, instanța de fond a reținut că acțiunea formulată de reclamantă este întemeiată, astfel că, în temeiul art. 969 și următ. C.civ., art. 46 C.., 50 și art. 55 din Legea nr. 136/1995 a admis în parte cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și precizată și a obligat pârâta la plata sumei de 4.946,19 lei către reclamantă cu titlu de despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului produs ca urmare a accidentului de circulație din data de 31.05.2010 și a respins cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 753,21 lei ca neîntemeiată.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere solicitate de către reclamantă, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 64 alin. 2 și 3 din Ordinul nr. 21/2009, în cazul în care în drepturile persoanei prejudiciate s-a subrogat asigurătorul acesteia, conform prevederilor art. 22 din Legea nr. 136/1995, asigurătorul RCA efectuează plata despăgubirilor, dacă nu există obiecțiuni asupra sumelor solicitate, în cel mult 15 zile calendaristice de la data avizării scrise, efectuată de asigurătorul subrogat în drepturile persoanei păgubite, însoțită de documentele justificative, iar dacă există obiecții întemeiate asupra sumelor solicitate, acestea se vor comunica asigurătorului CASCO în termenul de 15 zile, urmând ca în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la soluționarea obiecțiilor să se efectueze plata. În cazul neformulării obiecțiilor în termen de 30 de zile, asigurătorul RCA nu mai poate emite obiecții, datoria devenind scadentă. A.. 4 al articolului menționat prevede că dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la alin. (2) și (3) sau și le îndeplinește defectuos, la suma solicitată pentru plata asigurătorului RCA se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere.
Contravaloarea reparațiilor efectuate la service-ul . Oradea, de 9.551,04 lei (f.14) facturate conform facturii nr._/09.06.2010 (f.14), a fost achitată de către reclamantă conform ordinului de plată nr. 2841 de la fila 11 în data de 01.07.2010. Reclamanta a emis „convocare la conciliere” cu pârâta în data de 18.08.2010 (f.10). Rezultatul concilierii a fost consemnat în procesul verbal din data de 07.09.2010 (f.9), pârâta contestând cuantumul despăgubirilor și achitând parțial suma reclamată de 9.551,04 lei. Pârâta a considerat că suma de 3.851,64 lei stabilită potrivit devizului și calculului în sistem D. (f.51-58) este suficientă și reprezintă suma necesară aducerii autoturismului cu număr de înmatriculare_ în starea anterioară producerii evenimentului rutier, sens în care a plătit această sumă prin ordinul de plată nr. 4082/27.08.2010 (f.48). În data de 07.09.2010 reclamanta a comunicat pârâtei obiecțiunile sale cu privire la neplata întregii sume reclamate (f.8).
În consecință, având în vedere cele expuse, concluziile raportului de expertiză, instanța de fond a reținut că în speță sunt incidente prevederile art. 64 alin. 2 lit b din Ordinul nr. 20/2008. Deoarece prin prezenta hotărâre se soluționează obiecțiunile la plată, pârâta are conform art. 64 alin. 2 lit. b din Ordinul nr. 20/2008 un termen de plată de 30 de zile, termen ce va curge de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri; în caz de neîndeplinire a obligației de plată în cursul acestui termen, s-au acordat de către pârâtă penalități în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere conform art. 64 alin. 4 din Ordinul 20/2008.
Ca urmare, în temeiul art. 43 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, art. 64 din Ordinul nr. 21/2009 instanța de fond a obligat pârâta și la plata penalităților de întârziere de 0,1% pe zi, aferente debitului principal de 4.946,19 lei, calculate începând cu scadența obligației principale și până la achitarea integrală a debitului.
În temeiul art. 274 C.pr.civ. a obligat pârâta S.C. C. A. S.A. la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 591 lei (constând în taxă judiciară de timbru și timbre judiciare (f.62).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs . admiterea acestuia, cu modificarea parțială a sentinței atacate în sensul obligării intimatei . la plata de 4946,19 lei, fără trecerea vreunui termen, precum și a penalităților de întârziere de 0,1% pe zi, calculate de la data de 07.09.2010, asupra sumei de 4946,19 lei.
În motivarea recursului se arată că, sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală sub aspectul stabilirii unui termen de plată a obligației principale de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, precum și aspectul momentul aplicării penalităților, începând cu aceeași dată.
Recurenta apreciază că, aflându-se în prezența unui litigiu comercial, instanța de judecată nu putea stabili alte termene decât cele stabilite de Codul de procedură civilă.
Cu privire la momentul nașterii obligației de plată a despăgubirii, acesta nu poate fi 30 de zile, de la rămânerea irevocabilă a sentinței ci este de 15 zile calendaristice de la data avizării scrise, efectuate de asiguratorul subrogat în drepturile persoanei păgubite însoțite de documentele justificative conform art.64 alin.2 lit.a din Ordinul CSA nr.8/2008.
Se mai arată în motivele de recurs că obiecțiunile formulate de intimată nu sunt întemeiată astfel cum cere textul articolului mai sus arătat.
În drept au fost invocate disp.art.304/1 C.p.c.
Recurenta . a declarat și ea recurs, arătând că solicită admiterea acestuia și modificarea hotărârii atacate, cu consecința respingerii acțiunii formulate de reclamanta-recurentă ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, se arată că în mod greșit instanța de fond nu a luat în considerare apărările formulate de aceasta, dând eficiență doar concluziilor raportului de expertiză tehnică auto.
Instanța de fond în opinia recurentei prezente trebuia să se raporteze în momentul stabilirii despăgubirilor, la datele expertizei D., pe baza prețurilor furnizate de către Auto Total și Auto Net.
În urma întocmirii acestei expertize(D.), recurenta prezentă, a arătat că suma totală de plată ce poate fi efectuată către reclamanta-recurentă se ridica la valoarea de 3851,64 lei, sumă pe care de altfel a și achitat-o.
Prin urmare, societatea recurentă nu poate fi ținută la achitarea diferenței ce formează petitul acțiunii, întrucât această sumă a fost achitată în mod nejustificat de către reclamanta-recurentă în baza unui contract de asigurare facultativă, iar această diferență nu poate fi opozabilă asiguratorului RCA.
În drept au fost invocate prev.L 136/1995, Ordinul CSA 21/2009, art.99, art.304/1 C.p.c.
Examinând recursurile introduse, Tribunalul constată următoarele;
La data de 31.05.2010, autoturismul marca Renault, asigurat facultativ CASCO în baza poliței nr.A_ la G. SA, a fost implicat într-un evenimentul rutier cu autoturismul marca F., având polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA încheiat cu ., vinovat de producerea accidentului fiind conducătorul auto al autoturismului marca F..
Ambele recursuri formulate în cauză vizează cuantumul despăgubirilor și data de la care se acordă penalitățile, nefiind contestate dinamica producerii accidentului sau motivele ce au determinat accidentul.
Astfel, reparațiile totale ale autoturismului Renault Megane, au necesitat suma de 8797,83 lei.
Din această sumă recurenta ., căreia îi revine obligația de a achita cuantumul despăgubirilor, către recurenta-reclamanta . doar suma de 3851 lei, stabilind această sumă, cu motivarea că suma calculată inițial pentru reparația autoturismului Renault, este nereală, pe motivul că o . repere avariate nu au necesitat înlocuirea lor, pe de o parte, iar pe de altă parte că diferența de sumă, achitată către beneficiarul CASCO nu îi poate fi opozabilă, câtă vreme ea reiese dintr-un contract de asigurare facultativă.
Pe de o parte, recurenta . stabilirea pretențiilor expertiza D., pe de altă parte reclamanta-recurentă . de expertiză tehnică auto, care a stabilit o diferență între suma acordată și suma totală a cheltuielilor necesare pentru aducerea autoturismului Renault în starea anterioară accidentului, la suma de 4946,19 lei.
În mod corect a stabilit prima instanță că este întemeiată acțiunea formulată de reclamanta-recurentă, având în vedere prev.L 136/1995, dar și probele administrate în cauză.
Ca atare, se constată că recursul declarat de ., urmând să-l respingă pe cale de consecință.
În ceea ce privește data de la care încep să curgă penalitățile de întârziere, Tribunalul apreciază ca fondat recursul declarat de . să-l admită.
Astfel conform art.22 din L 136/1995, asiguratorul RCA efectuează plata despăgubirilor dacă nu există obiecțiuni întemeiate asupra sumelor solicitate, în cel mult 15 zile calendaristice de la data avizării scrise.
În speța de față, nu s-a demonstrat ca fiind întemeiate obiecțiunile invocate de asiguratorul RCA.
Ca atare, termenul de la care trebuie să se achite penalități pentru suma de 4946,19 lei trebuie să fie data de 17.09.2010, respectiv la expirarea celor 15 zile la care s-a făcut referire mai sus.
Pentru aceste motive, Tribunalul urmează să respingă recursul . și să admită recursul declarat de recurenta .>
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta-recurenta ..
Admite ca fondat recursul introdus de recurenta reclamanta-recurenta . sediul în loc.Oradea, str..-13, jud.Bihor, în contradictoriu cu pârâta-recurenta ., cu sediul în loc.Sibiu, ..5, Turnul A, etajele 3-6, jud.Sibiu, și intimat F. Ș., cu dom.loc.Oradea, ., nr.13, jud.Bihor, împotriva sentinței civile nr.9543 din 25.06.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o modifică în parte, în sensul că obligă pârâta ., la plata sumei de 4.949,19 lei, precum și a penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi calculate de la data de 07.09.2010 și până la plata integrală a debitului.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 25 noiembrie 2013.
Președinte, A. C. C. | Judecător, L. D. J. | Judecător, I. C. M. |
Grefier, M. M. |
Red.jud.C.A./30.01.2014
Red.jud.fond.B.T.G.
Tehn.red.M.M./2 ex.
← Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Tribunalul BIHOR | Acţiune în constatare. Sentința nr. 2013/2013. Tribunalul BIHOR → |
---|