Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Sentința nr. 1357/2014. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1357/2014 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 2322/112/2013/a1
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA C I V I L Ă Nr. 1357/2014
Ședința publică din 30 septembrie 2014
Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: C. V., judecător-sindic
GREFIER: T. E.
Pe rol fiind derularea procedurii reglementată de Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, împotriva debitorului S.C.D. & C. CONSTRUCT S.R.L., cu sediul în localitatea Chiochiș, ., ..--, județul Bistrița-Năsăud, număr de identificare fiscală_, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_ și examinarea cererii pentru atragerea răspunderii patrimoniale formulate de lichidatorul judiciar C.I.I. N. L. împotriva pârâților I. D. și T. E..
Dezbaterea cauzei, pe fond, a avut loc în ședință publică din data de 16 septembrie 2014, concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, pronunțarea hotărârii judecătorești, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrie, a fost amânată la data de 23 septembrie 2014, când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat la data de 30 septembrie 2014.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată că:
Prin cererea înreg.sub nr.de mai sus, lichidatorul judiciar C.I.I. N. L. a chemat în judecată pârâții I. D. și T. E., ambii în calitate de administratori statutari al societății D. & C. CONSTRUCT SRL, prin care solicită să fie obligați în solidar să suporte din averea proprie întreg pasivul debitoarei D. & C. Construct SRL, în sumă de 43.881 lei.
In fapt, lichidatorul judiciar își întemeiază cererea pe concluziile raportului privind cauzele și împrejurările care au adus societatea debitoare în stare de insolvență nr.311/07.10.2013, depus la dosarul cauzei, conform cărora administratorii societății se fac vinovați de săvârșirea următoarelor fapte prev.de art.138 din Legea nr.85/2006, fapte care au adus societatea în insolvență:
a) Au folosit bunurile și creditele societății în interes propriu ori în interesul altei persoane, faptă prev.la art.138, alin.1, lit.a din Leg.nr.85/2006. Astfel, conform indicatorilor din ultimul bilanț contabil depus la organele financiare, publicați pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice, la finele anului 2008, debitoarea avea active imobilizate în valoare de 4.110 lei și active circulante în valoare totale de 107.558 lei. Pârâții nu au predat aceste active și nici nu au furnizat acte care să justifice lipsa lor, prezumând că și le-au însușit și le-au folosit în interesul propriu.
b) Nu au ținut contabilitatea societății în conformitate cu legea, faptă prev.la art.138, alin.1, lit.d. Săvârșirea acestei fapte este prezumată din aceea că, până la această dată, nu au predat nici un act și nici un registru contabil, deși au fost notificați în acest sens cu notificarea nr.400/2012 și cu notificarea privind deschiderea procedurii simplificate a insolvenței nr.200/04.07.2013. De asemenea, pârâții nu au întocmit și nu au depus la organele financiare declarațiile fiscale al bilanțurilor contabile care trebuiau întocmite după 01.01.2009.
In drept, invocă disp.art.138 din Legea nr.85/2006.
In temeiul art.115-118 Cod proc.civilă, pârâtul I. D. a formulat întâmpinare (f.39-41), prin care solicită respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate de lichidatorul judiciar, cu obligarea societății debitoare la plata cheltuielilor de judecată: In motivarea întâmpinării se arată că prin cererea de chemare în judecată formulată de lichidatorul judiciar, prin care a solicitat instanței angajarea răspunderii patrimoniale în temeiul art.138 alin.1, lit.a și d din Legea nr.85/2006, pentru următoarele fapte:
- au fost folosite bunurile și creditele societății în interes propriu ori în interesul altei persoane;
- nu a fost ținută contabilitatea societății în conformitate cu legea.
Cu privire la prima faptă imputată, lichidatorul judiciar prezuma că prin nepredarea activelor evidențiate în bilanțul aferent anului 2008 și le-a însușit și folosit în interesul propriu.
In ceea ce privește cea de a doua faptă imputată, societatea a avut activitate până în luna martie 2009 – dată până la care a beneficiat de serviciile unui contabil, iar ulterior a fost dizolvată.
Actele contabile se află în posesia sa, urmând a fi predate lichidatorului judiciar.
Observând natura faptelor enumerate în art.138 din legea insolvenței, este indiscutabil faptul că răspunderea care poate fi antrenată este o răspundere civilă delictuală, astfel încât admisibilitatea prezentei acțiuni este condiționată de proba elementelor constitutive generice ale acesteia, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate și vinovăția.
Legea insolvenței dă un specific acestor elemente. Faptele ilicite sunt limitativ prevăzute de lege și sunt, în același timp, fapte intenționate, cu excluderea culpei ca formă de vinovăție. Prejudiciul este de asemenea, special conceput, sub forma insuficienței activului pentru plata creanțelor în contra debitorului. Legătura de cauzalitate este una inedită, întrucât nu se cere să existe legătură directă între fapta ilicită și prejudiciu, ci legătură directă între fapta ilicită și starea de insolvență.
Coroborând probele de la dosar cu susținerile lichidatorului judiciar, instanța va constata neîndeplinirea condițiilor cerute de lege pentru angajarea răspunderii patrimoniale, motiv pentru care acțiunea introdusă este vădit neîntemeiată.
Cu privire la fapta prev.de art.138 alin.1 lit.a.
Lichidatorul judiciar prezumă că prin nepredarea activelor societății ar fi folosit bunurile și creditele societății în interes propriu. Intimatul I. D., susține că nu a avut cunoștință de nici o notificare prin care să i se fi cerut predarea bunurilor societății. Singurul document primit a fost citația pentru prezentul litigiu. Există anumite bunuri de mobilier și birotică care urmează a fi predate lichidatorului.
Bunurile societății despre care se prezumă că și le-a însușit sunt evidențiate în contabilitate în conturile de active imobilizate în valoare de 4,110 lei și active circulante în valoare de 107.558 lei,.
Activele imobilizate în valoare de 4.110 lei au constat în cheltuielile de constituire și contravaloarea lucrărilor de amenajare ale spațiului în care s-a desfășurat activitatea, spațiu care era închiriat.
In ceea ce privește valoarea activelor circulante acestea erau compuse din: stocuri de materiale în valoare de 62,342 lei, creanțe în valoare de_ lei și casa și conturi în bănci în valoare de 8647 lei.
Stocurile de materiale de construcții există și la ora actuală doar că fiind vorba despre materiale de construcție de natura ciment, var, vopsele, etc. au termenul de valabilitate depășit, nemaiputând fi comercializate.
În privința creanțelor societății, s-a încercat recuperarea acestora (inclusiv prin depunerea declarației de creanță în dosarul nr._ ), dar eforturile au fost fără rezultat, astfel că a trebuit să achite din fonduri proprii multe dintre datoriile societății.
Sumele existente în contul casa și conturi bancare au fost utilizate pentru plata creanțelor bugetare.
Cu privire la fapta prev.de art.138 alin.1 lit.d din Leg.85/2006.
Contabilitatea societății a fost ținută de celălalt administrator, T. E. C., împreună cu o altă persoană care întocmea documentele de contabilitate primară. Aceasta din urmă a renunțat la colaborarea cu societatea deoarece nu mai existau lichidități și nu a fost remunerată. Deoarece nu el s-a ocupat de întocmirea și evidența actelor, o astfel de faptă nu i-ar fi imputabilă, deși în speță nu există temeiuri pentru a fi considerat că nu a fost ținută contabilitatea potrivit legii.
In drept invocă disp.art.166 Cod proc.civ., art.55 din Legea nr.31/1999 și Leg.nr.85/2006.
Lichidatorul judiciar C.I.I. N. L. a formulat răspuns la întâmpinare (f.46) în care arată următoarele:
1. Nu s-ar confirmă în prezumția avansată conform căreia, bunurile evidențiate în ultima situație financiară și care nu i-au fost predate, ar fi fost însușite de pârâți ori folosite în interesul altor persoane. Susține pârâtul că aceste bunuri constau din marfă degradată, care există dar nu mai poate să fie valorificată; creanțe neîncasate, pentru recuperarea cărora s-au făcut demersurile legale, dar fără nici un rezultat și numerarul din casieria societății, care ar fi fost utilizat pentru plata datoriilor proprii ale debitoarei. Nu s-au prezentat acte justificate și nici alte probe pentru susținerea acestor afirmații.
2. Atribuțiile referitoare la evidența contabilă a societății au revenit pârâtei T. E.-C., împreună cu o altă persoană care întocmea documentele de contabilitate primară, iar aceasta din urmă a renunțat la colaborarea cu societatea debitoare pentru că nu a mai fost remunerată.
Nici aceste afirmații nu au fost dovedite, astfel încât rămâne doar constatarea brută, că evidența contabilă nu a mai fost condusă după 31.12.2008, dată de la care nu s-au mai depus nici situațiile financiare și nici declarațiile fiscale și această constatare nu a fost infirmată cu nici o probă.
Întrucât nici răspunsurile date de pârâtul I. D. la interogatoriul ce i-a fost luat nu aduc elemente noi, care să susțină apărarea pârâților, lichidatorul își menține cererea așa cum a fost formulată, solicitând instanței admiterea acesteia cu obligarea pârâților, în solidar, să suporte din averea proprie, întreg pasivul debitoarei . SRL în sumă de 43.881 lei.
Pârâtul I. D. a formulat concluzii scrise (f.48-50), prin care solicită instanței respingerea ca neîntemeiată a acțiunii introduse de lichidatorul judiciar pentru următoarele motive:
Prin cererea de chemare în judecată, lichidatorul judiciar a solicitat instanței angajarea răspunderii patrimoniale în temeiul art.138 alin.1 lit.a, d din Leg.nr.85/2006 pentru următoarele fapte:
- s-au folosit bunurile și creditele societății în interes propriu ori în interesul altei persoane;
- nu au ținut contabilitatea societății în conformitate cu legea. Din probatoriul administrat nu rezultă că ar fi comis faptele de mai sus.
Răspunderea reglementată de art.138 din Leg.nr.85/2006 are o natură juridică delictuală, cu un caracter special și această formă a răspunderii trebuie să cuprindă elementele prev.de art.998-999 C.civ., respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre acestea și vinovăția, numai că sunt circumscrise situației speciale avute în vedere de legea falimentului.
Astfel, revine titularului cererii formulate în temeiul art.138 din L.85/2006 obligația de a iniția și de a produce probe din care ar putea să rezulte necesitatea atragerii răspunderii membrilor organelor de conducere și dată fiind calitatea acestuia de reclamant îi revine inclusiv obligația de dovedire a cererii,în temeiul art.1169 C.civ.
În speță nu există nici o probă în ceea ce privește neîndeplinirea obligațiilor cu privire la ținerea contabilității, fapte de natură a conduce la insolvența societății, din interogatoriul pârâtului rezultă doar faptul că de evidența contabilă s-a ocupat asociata acestuia, care avea și calitatea de administrator, ajutată de un contabil autorizat. Mai mult, nedepunerea actelor contabile nu este similară cu dispariția acestor documente sau cu prezumția că acestea nu sunt conforme cu prevederile legale.
Este evident faptul că nu faptele care sunt indicate în cererea de chemare în judecată sunt cauzele care au generat deschiderea procedurii insolvenței. Cauzele care au dus la apariția stării de insolvență exclud intenția sa de a duce societatea în încetare de plăți.
Societatea și-a încetat activitatea la sfârșitul anului 2008 – an pentru care erau depuse documentele contabile la organele fiscale – începutul anului 2009. Personal a întreprins toate diligențele în vederea respectării dispozițiilor legii și a depus balanța de verificare pe care o deținea, în probațiune odată cu întâmpinarea. Mai deține și câteva facturi și chitanțe prin care a achitat din bani proprii anumite datorii ale societății, dar din lipsa cunoștințelor contabile nu a știut că fiind achitate de persoane fizice nu au valoare probatorie în prezenta cauză.
Totodată, solicită instanței să observe că nu s-a dovedit legătura de cauzalitate între faptele care i-au fost imputate și ajungerea societății în insolvență. Legea impune condiția ca faptele membrilor organelor de conducere să fi contribuit la ajungerea societății în încetare de plăți prejudiciind astfel societatea și indirect pe creditorii acesteia. Faptele imputate trebuie să fi produs starea de insolvență, ori în cazul acesta societatea și-a încetat activitatea din lipsa fondurilor și ulterior a fost dizolvată, depunerea evidențelor contabile – după 5 ani de la încetarea activității – neputând garanta încasarea creanțelor societății. A întreprins acțiuni de recuperare a creanțelor prin depunerea declarației de creanță în dosarele debitorilor (dosar nr._ aflat pe rolul Tribunalului BN) dar toate acestea au fost fără rezultat.
Așa cum a recunoscut și lichidatorul judiciar, s-a păstrat stocul de marfă în vederea predării acestuia, dar fiind vorba de materiale de construcție cu perioada de valabilitate expirată s-a convenit că ar crește cheltuielile procedurii dacă ar fi predate acestuia.
Coroborând probele de la dosar cu susținerile lichidatorului judiciar, solicită instanței să constate că nu s-a dovedit întrunirea elementelor răspunderii materiale cerute de lege pentru angajarea răspunderii patrimoniale, motiv pentru care acțiunea introdusă este vădit neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut starea de fapt ce va fi redată în continuare:
Prin sentința civilă nr.l205/20l3 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosar nr. 2322/ll2720l3 a fost admisă cererea formulată de C.I.I. N. L. și în consecință s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței împotriva . SRL și a fost desemnat în calitate de lichidator judiciar practicianul în insolvență C.I.I.N. L..
Potrivit tabelului definitiv al creanțelor declarate împotriva debitoarei, aceasta datorează creditoarei DGFP Bistrița-Năsăud suma de 43.88l lei (f.7).
Pârâții în calitate de administratori statutari a-i societății debitare nu au contestat creanța fiscală potrivit disp.art.205 și 208 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Lichidatorul judiciar i-a notificat pe pârâți în vederea predării actelor contabile, a banilor din casa societății și a bunurilor din patrimoniul acesteia în conformitate cu prev.art.28 alin.l din L.nr.85/2006 însă aceștia nu au dat curs cererii lichidatorului și nu i-au predat actele și bunurile solicitate (f.8-9).
In această situație lichidatorul judiciar a obținut informații de pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice și de la ORC de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud (f.3 și l0-l2).
Din aceste informații rezultă că pârâții au depus ultimul bilanț contabil pentru anul 2008 8f.3) după care nu au mai depus nici un bilanț anula iar după luna martie 2009 nu am mai depus nicio situație contabilă la (f.42-43), societatea fiind dizolvată în anul 20l2 iar procedura insolvenței s-a deschis în 4 iunie 20l3.
Instanța nu își poate însuși susținerile pârâtului în sensul că dacă nu a mai avut contabil autorizat nu trebuia să mai depună raporturile contabile cerute de lege și nici afirmațiile potrivit cărora numai pârâta T. E. C. este vinovată de această situație nu și pârâtul Ignatiu D..
Din aspectele redate, instganța concluzionează că ambii pârâți se fac vinovați de săvârșirea faptei prevăzută de art.l38 alin.l lit.d din Legea nr. 85/2006 constând în aceea că nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea și anume cu disp.art.6,l0 și 22 din Legea nr.82/l99l a contabilității.
De asemenea se mai reține că potrivit bilanțului contabil întocmit pentru anul 2008 societatea debitoare a deținut active imobilizate în valoare de 4ll0 lei și active circulante în valoare totală de l07.558 lei (f.3).
Prin predarea urmată de valorificarea acestor bunuri de către lichidatorul judiciar s-ar fi acoperit o parte din prejudiciul cauzat creditoarei bugetare în cuantum de 43.88l lei constând în creanță fiscală înregistrată în tabelul definitiv al creanțelor depus la dosar.
Pârâții nu fac în nici un fel dovada susținerilor lor referitoare la materialele de construcții degradate și neutilizabile.
Din starea de fapt expusă rezultă că pârâții se fac vinovați de săvârșirea faptei prevăzută de art.l38 alin.l lit.a din L.nr.85/2006 în sensul că au folosit bunurile debitoarei în folosul propriu și nu pentru achitarea pasivului societății.
Pentru considerentele menționate și în baza art. l38 alin.l lit.a și d din Legea nr. l38/2006 instanța urmează să admită acțiunea potrivit dispozitivului prezentei sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E
Admite acțiunea formulată de Cabinetul I. de Insolvență N. L. cu sediul în mun.Bistrița, ..5, ., jud.Bistrița-Năsăud – lichidator judiciar al societății D. & C. CONSTRUCT SRL în contradictoriu cu pârâții I. D., domiciliat în orașul Beclean, ..4, ., .-Năsăud și T. E. C., domiciliată în ., ., jud.Bistrița-Năsăud și în consecință:
- obligă în solidar pârâții I. D. și T. E. C. să suporte din averea proprie pasivul debitoarei S.C. D. & C. Construct SRL în cuantum de 43.881 lei.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 2014.
P., GREFIER,
C. V. T. E.
Red/dact
CV/CR/4 ex.
19.l2.20l4
| ← Contestaţie. Sentința nr. 1361/2014. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
