Contestaţie la executare. Decizia nr. 458/2014. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 458/2014 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 03-12-2014 în dosarul nr. 2146/186/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA C I V I L Ă Nr. 458/2014
Ședința publică din 03 Decembrie 2014
Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: V. C.
JUDECĂTOR I. P.
JUDECĂTOR F. M. M.
GREFIER L. C. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții T. S., T. C., împotriva sentinței civile nr. 523/25.03.2014 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar civil nr. 2146/_ în contradictoriu cu intimata . IFN SA, având ca obiect contestație la executare .
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că prezenta cauză s-a dezbătut în ședința publică din 19 noiembrie 2014, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea din aceeași ședință, încheiere care face parte integrantă din hotărârea ce se va pronunța, pronunțarea acesteia fiind amânată pentru a da posibilitatea părților de a formula concluzii scrise la data de 26.11.2014 când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pentru termenul de azi când:
TRIBUNALUL
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 523/25.03.2014 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar civil nr._, s-a respins contestația formulată de contestatorii T. S. și T. C. F., în contradictoriu cu intimata O. M. ROMÂNIA IFN SA Agenția Bistrița-Năsăud, împotriva executării silite întreprinse de Biroul Executorului Judecătoresc B. D. M. în dosarele execuționale 48/ex/2010 și 49/ex/2010 împotriva debitorilor T. C. F. și Societatea Comercială Sivetcofarm SRL.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond analizând materialul probator administrat în cauză prin prisma dispozițiilor legale aplicabile a reținut că prin încheierea civilă 2208 din 8 decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul_ a fost a dispusă suspendarea provizorie a executării silite demarate de Biroul Executorului Judecătoresc B. D. M. în dosarele execuționale 48 și 49 din 2010, până la soluționarea cererii de suspendare formulată în dosarul civil_ aflat pe rolul aceleiași instanțe. Prin încheierea pronunțată în prezentul dosar la data de 13 martie 2012 s-a dispus suspendarea executării silite în cele două dosare execuționale până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare.
Intimata creditoare a formulat cerere de executare silită împotriva debitorului T. C. F. în baza titlului executoriu reprezentat prin contractul de microcredit numărul LD_ din data de 30 iunie 2009 pentru suma de 8.889 38 lei reprezentând credit restant în valoare de 7.500 lei și dobânda aferentă în sumă de 1.389,38 lei, cerere înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc B. D. M. sub numărul 48 din data de 5 martie 2010. Prin încheierea civilă 143 din 30 martie 2010 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul_ a fost încuviințată executarea silită împotriva debitorului T. C. F. baza contractului de credit menționat. Contractul de microcredit în baza căruia a fost încuviințată executarea silită a fost încheiat intre intimată, în calitate de creditor, și contestatorul T. C. F., în calitate de beneficiar, și are ca obiect acordarea către beneficiar a unui microcredit în sumă de 7.500 de lei cu dobânda curentă anuala de 27%, termenul de restituire fiind de 8 luni, conform graficului de rambursare. Prin același contract beneficiarul consimte ca intimata creditoare să procedeze la virarea sumei de 7.500 de lei pe contractul de microcredit numărul LD_ DD_, fără perceperea vrunui comision angajament. Această clauză contractuală confirmă susținerile intimatei creditoare din întâmpinare în sensul că acest contract de microcredit s-a făcut pentru refinanțarea unui credit acordat anterior aceluiași beneficiar, T. C. F..
Intimata creditoare a formulat o a doua cerere de executare silită împotriva debitoarei Societății Comerciale Sivetcofarm SRL, de această dată, pentru suma de 9.837,58 lei din care 8.300 lei credit restant și 1.537,58 lei dobânzi aferente, în temeiul contractului de microcredit numărul LD_ din 30 iunie 2010 cererea fiind înregistrată la biroul aceluiași executor judecătoresc B. D. M. sub numărul 49 din 5 martie 2010. Prin încheierea civilă 139 din 25 martie 2010 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul_ a fost dispusă încuviințarea executării silite împotriva debitoarei Societatea Comercială Sivetcofarm SRL în baza contractului de microcredit menționat. În baza acestui contract de microcredit intimata, în calitate de creditor, a acordat Societății Comerciale Sivetcofarm SRL, în calitate de beneficiar, un microcredit în sumă de 8.300 de lei cu dobândă curentă anuala de 27%, termenul de restituire al fiind de 8 luni. Prin acest contract beneficiarul consimte ca suma de 4.420 lei să fie virată pe contractul de microcredit numărul LD_ DD_, iar suma de 3.880 lei pe contractul de microcredit numărul LD_ DD_, fără perceperea vreunui comision, această clauză contractuală confirmând, de asemenea, susținerea intimatei în sensul că acest credit a fost acordat pentru refinanțarea unui credit acordat anterior aceluiași beneficiar.
Pentru garantarea fiecăruia dintre cele două credite contestatorii T. S. și T. C. F. au încheiat cu intimata contracte de fidejusiune la aceeași dată, 30 iunie 2009.
Condițiile generale de creditare semnate de beneficiarii T. C. F. și Societatea Comercială Sivetcofarm SRL, atașate celor două contracte de microcredit, stabilesc la articolul 10 ordinea stingerii obligațiilor astfel: acoperirea cheltuielilor ocazionate de încheierea și executarea contractului de microcredit, achitarea comisioanelor, plata dobânzilor pentru întârziere, achitarea ratelor de capital restante și plata ratelor curente.
La data de 12 martie 2014 intimata creditoare a depus la dosarul cauzei note privind încasările realizate în cadrul procedurii de executare silită în cele două dosare execuționale. Rezultă că în procedura executării silite începute împotriva debitorului T. C. F. a fost încasată prin poprire suma de 5.354,18 lei, imputată ca dobândă penalizatoare, din nota de calcul rezultând că în urma acestor încasări a rămas scadentă suma de 16.284,59 lei din care debit principal în sumă de 7.500 de lei, dobândă contractuală în sumă de 1.389,38 lei și dobânda penalizatoare în sumă de 7.395, 21 lei (fila 125). În procedura de executare silită împotriva debitoarei Societatea Comercială Sivetcofarm SRL a fost încasată prin poprire suma de 4.850,31 lei, imputată ca dobândă penalizatoare, rămânând de plată suma totală de 19.129,83 lei din care debit principal în sumă de 8.300 lei, 1.537,58 lei dobânda contractuală și 9.292,25 lei dobândă penalizatoare (fila 126).
Este de remarcat faptul că imputația plății, astfel cum rezultă ea din notele de calcul depuse de intimata creditoare la dosar, a respectat prevederile articolului 10 din condițiile generale de creditare amintite anterior și mai trebuie de remarcat faptul că reprezentanta contestatorilor a declarat în fața instanței, la termenul de judecată din 18 martie 2014, că nu contestă realitatea sumelor încasate în procedura de executare silită îndreptată împotriva debitorilor T. C. F. și Societatea Comercială Sivetcofarm SRL, expuse de intimată în notele de calcul.
Rezultă astfel că în procedura de executare silită nu s-a realizat încasarea sumelor datorate în cea mai mare parte a lor, așa cum susțin contestatorii, ci, dimpotrivă, că au fost încasate până în prezent doar o parte a dobânzilor penalizatoare rămânând de plată o altă parte a dobânzilor penalizatoare, dobânzile contractuale și debitele principale, în sumă de 7.500 lei, respectiv 8.300 lei, condiții în care executarea silită întreprinsă de Biroul Executorului Judecătoresc B. D. M. în dosarele execuționale 48 și 49 din 2010 urmează a fi continuată.
Cu privire la susținerile contestatorilor în sensul că nu au fost înmânate beneficiarilor exemplarele contractelor de microcredit și nici graficul de rambursare, acestea rămân la nivelul unor simple afirmații în condițiile în care nu au fost dovedite în cauză. Chiar dacă aceste susțineri ar fi reale, instanța a apreciat că nimic nu i-a putut împiedica de beneficiarii microcreditelor să se adreseze creditorului în pentru obținerea documentelor în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în termen legal recurenții T. S. și T. C., care au solicitat admiterea recursului, în principal, casarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare instanței de fond iar, în subsidiar, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației formulate de recurenți.
In motivarea recursului s-a arătat că, prin sentința civila nr.523/2014 pronunțata de Judecătoria Beclean in dosarul cu numărul de mai sus s-a respins contestația formulata împotriva executării silite începute de catre Biroul Executorului Judecătoresc B. M. D. în dos.nr. 48/ex/2010,respectiv 49/ex/2010.
In cuprinsul contestației au arătat faptul ca la data de 25.11.2011 recurenții contestatori au primit somațiile imobiliare emise de catre B. B. M. D. in dosarele mai sus indicate prin care li s-au pus în vedere ca in termen de 15 zile sa achite sumele de 17.780,77 lei ,respectiv 20.672,14 lei ,in caz contrar procedându-se la executarea silita a imobilului inserís in CF_ Lechinta (provenită din conversia pe hârtie a CF nr.2971/3 Lechinta) nr.top.758/b/3 (fost 758/3).S-a ajuns la executarea silita ,deoarece la data de 30.06.2010 s-a încheiat de către T. C. si respectiv de către . cate un contract de microcredit cu intimata pentru sumele de 7.500,respectiv 8.300 lei.La aceeași data s-a încheiat de către contestatori si cate un contract de fidejusiune pentru garantarea obligațiilor asumate prin aceste credite.
Deși data încheierii celor patru contracte este 30 iunie 2009, a arătat la fondul cauzei ca contestatorii au semnat aceste contracte doar in luna decembrie 2009,iar comunicarea către ei a cate unui exemplar din aceste acte a fost realizată doar odată cu începerea executării silite.
Nici la data semnării contractelor si nici ulterior,nu li s-a comunicat un exemplar din graficul de rambursare.
Consideră acest aspect relevant ,deoarece, așa cum se face vorbire in cele doua contracte /"termenul de restituire a microcreditului împreună cu dobânzile este de 8 luni,conform graficului de rambursare anexat, iar "beneficiarul consimte prin prezentul contract ca operațiunea sa fie efectuata de creditor printr-un virament intern".
A arătat foarte clar faptul ca nu ni s-a comunicat niciodată data la care s-a
efectuat acel virament,nu i s-a înmânat niciun act în acest sens. Este deosebit de
important stabilirea cu exactitate a datei,deoarece de la data efectuării acelui
virament curge termenul de restituire si automat si calculul dobânzilor
penalizatoare.
Nu s-a efectuat în cauză, deși ai au solicitat in acest sens o expertiza de specialitate ,pentru a se preciza exact calculul clar al dobânzii penalizatoare încasată si calculată de către creditoare (data scadentei principalului,numărul de zile de întârziere ,suma încasată,etc.),deoarece după cum se observa din situațiile prezentate sumele încasate au fost doar cu acest titlu. Administrarea probei cu expertiza era in măsura sa clarifice atât cuantumul penalităților de întârziere cât si legalitatea imputației plaților.
Instanța de fond nu face decât sa menționeze în sentința recurată faptul ca s-a încasat suma de 5.354,18 lei,respectiv cea de 4.850,31 lei ,prin poprire,fără să analizeze criticile aduse de noi cu privire la modul de distribuire a sumelor precum si datele la care au fost efectuate operațiunile. Deși se observa ca lunar,se rețin de către angajator sume cuprinse intre 500 si 600 lei(existând in plus si trei plați efectuate prin banca) ,pentru cele doua credite nu exista plați lunare ,(existând mai multe luni fără menționarea vreunei plați )de aici decurgând bineînțeles dobânzi penalizatoare mai mari .(Este de remarcat faptul ca deși popririle se efectuează in perioada 30.04._11 ,pana in luna august 2010 nu exista nicio plata,in luna noiembrie 2010 de asemenea,in ianuarie,in iulie ,in septembrie,in noiembrie si decembrie 2011 nu este nicio încasare).0 alta chestiune care trebuie avuta in vedere este data încasării. Deși reținerile se fac in datele de 30 sau 31 ale fiecărei luni,plățile apar in contul creditoarei atât in prima decada a lunii,cat si in cea de-a doua sau chiar la sfârșitul acesteia. Raportat la cuantumul dobânzii penalizatoarele 100%,sumele percepute de către intimata creditoare cu titlu de dobânzi sunt considerabil mărite prin aceasta modalitate de distribuire.
Aceste aspecte trebuie clarificate printr-o expertiză, motiv pentru care a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare către instanța de fond.
O alta critica adusa sentinței recurate este faptul ca deși a arătat la fondul cauzei faptul ca s-a încasat de către executorul judecătoresc întreaga suma pentru care s-a încuviințat executarea silita nu s-a ținut cont de acest aspect ,menținându-se ca legale actele de executare efectuate după încasarea acestei sume.
In drept s-au invocat art.304 alin.l pct.9 ,art.304/l Cod proc.civ.
Prin întâmpinare depusă la fila l4-l6, O. M. ROMANIA IFN SA – Agenția Bistrița-Năsăud, a solicitat respingerea recursului în principal ca inadmisibil iar, în subsidiar, ca fiind nefondat.
In motivarea întâmpinării a arătă că în ceea ce privește excepția inadmisibilității recursului, solicită admiterea acesteia deoarece sunt invocate motive noi de contestație la executare, motive care nu au fost invocate in fata instanței de fond. Ori, în conformitate cu dispozițiile art. 292 alin.l din vechiul Cod de procedura civila, părțile nu. se vor putea folosi in fata instanței de apel de alte motive, mijloacele de apărare si dovezi decât cele invocate la prima instanța, text legal aplicabil si recursului in conformitate cu dispozițiile art. 316 din vechiul Cod de procedura civila. Astfel, motivele de recurs privind comunicarea - sau mai bine spus, necomunicarea graficului de rambursare, modul de calcul al dobânzii penalizatoare, si modul în care s-au încasat si imputat sumele recuperate, sunt motive ale contestației la executare care nu au fost invocate in fata instanței de fond, si asupra cărora aceasta instanța nu s-a putut pronunța atât timp cat recurenții contestatori nu le-au invocat. In acest sens, sunt si criticile aduse de recurenți privind modul de operare al plaților făcute in cursul executării silite, aspecte care nu au fost invocate fata instanței de fond.
In ceea ce privește fondul litigiului, recursul este nefondat, sentința civila fiind legala si Temeinica. Astfel, recurenții susțin ca contractele de credit nu au fost semnate in luna iunie 2009 ci in decembrie 2009, insa nu si-au dovedit aceste susțineri in niciun mod în fata instanței de fond, fapt reținut de instanța prin hotărârea pronunțata. De asemenea, au mai susținut ca nici la data semnării nu li s-ar fi comunicat grafice de rambursare. Aceste susțineri sunt nereale si nu au fost dovedite in nici un mod in fata instanței de fond, motiv pentru care aceasta a respins contestația la executare. De asemenea, sunt nereale si susținerile recurenților ca nu au primit nici un ban. Cele doua contracte au fost acordate pentru acoperirea altor contracte de microcredit ale recurenților, deci sumele au fost folosite pentru refinanțarea altor sume de bani, sume aferente contractelor indicate in fata instanței de fond, aspect reținut de asemenea in hotărârea pronunțata. Deci operațiunea a fost un virament intern, iar cei doi nu li s-a remis efectiv nici o suma de bani. Data acordării acestor sume si a viramentului intern a fost data semnării contractelor deci data de 30.06.2009, iar scadenta sumelor si valoarea sumelor de restituit s-au regăsit in scadențarele anexate la contracte.
De asemenea, tot nereale sunt si susținerile recurenților privind faptul ca prin ne administrare a unei expertize nu s-a reflectat modul de calcul al dobânzii penalizatoare, pe care am încasat-o. Astfel, cuantumul dobânzii penalizatoare a fost de 100 % pe an, conform dispozițiilor contractuale, iar numărul de zile de întârziere si valoare dobânzii s-a regăsit in istoricul de plăți depus de intimată în probațiune. Totodată, in fata instanței de fond, aspect reținut de aceasta prin sentința civila pronunțata, a arătat ca a primit sumele pe care contestatorii ( de fapt numai contestatorul T. F. ) susțin ca le-au plătit, susținere dovedita si cu copiile după dosarul executional, însa a arătat si dovedit cu acte modul în care a operat aceste plați, si faptul ca, cu toate plățile făcute - in mod silit - de către cei doi contestatori, zilele trecute in somațiile de plata sunt reale. Este evident ca, fata de acest susțineri, nu se impunea administrarea vreunei expertize contabile. In acest sens, considerentele hotărârii atacate rețin, in mod legal si temeinic ca atât timp cat contestatorii au recunoscut sumele încasate din executarea silită, si ca a rezultat in mod clar - din notele de calcul depuse de subscrisa în probațiune ca încasarea acestor suma a fost făcuta cin dispozițiile art. 10 din condițiile generale, era evident ca proba cu expertiza de specialitate nu mai prezenta utilitate pentru soluționarea cauzei.
Cu privire la plățile făcute, societatea le-a operat conform si la datele primirii plaților si conform dispozițiilor executorului judecătoresc. Deci modul in care s-au operat plățile au fost făcute conform dispozițiilor legale, ale celor contractuale si conform indicațiilor executorului judecătoresc, societatea neavând nici o culpa in modul de operare al plaților. Astfel, așa cum a arătat în fata instanței de fond, plățile au fost operate la datele la care li s-au virat efectiv sumele de bani de către executorul judecătoresc, pe fiecare contract si dosar executional in parte, iar sumele au fost operate scăzându-se întâi cheltuielile de executare, dobânda penalizatoare, conform art. art. 10 din condițiile generale de creditare, care fac parte integranta din contractele de microcredit: cheltuieli de executare, accesorii, dobânzi penalizatoare, insa aceste sume au fost insuficiente pentru a stinge si principalul – creditul - care a produs, in continuare, dobânzi penalizatoare.
Ca o consecința, instanța de fond, in mod legal si temeinic, a constata ca in procedura de executare silita nu s-a realizat încasarea sumelor datorate in cea mai mare parte a lor, si ca au fost încasate doar o parte a dobânzilor penalizatoare, rămânând de plata o alta parte a dobânzilor penalizatoare, dobânzile contractuale si debitele principale, deci sumele pretinse de subscrisa sunt reale.
F. de cele invocate mai sus, nu se impunea administrarea nici a unei expertize contabile, situația fiind clara, si reținuta întocmai de instanța de judecata, motiv pentru care recursul este nefondata si se impune respingerea lui.
In drept s-au invocat prev. art. 115-118 Cod proc civ, 282-316 Cod proc. civ, art. 1039, 1042, 1718 Cod civ, art. 42 alin.2 Cod corn, art. 723/1 Cod proc civ .
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin hotărârea recurată, instanța de fond, în temeiul probatoriului ce s-a administrat a reținut că intimata creditoare a formulat cerere de executare silită împotriva debitorului T. C. F. în baza titlului executoriu reprezentat prin contractul de microcredit numărul LD_ din data de 30 iunie 2009 pentru suma de 8.889 38 lei reprezentând credit restant în valoare de 7.500 lei și dobânda aferentă în sumă de 1.389,38 lei, cerere înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc B. D. M. sub numărul 48 din data de 5 martie 2010. Prin încheierea civilă 143 din 30 martie 2010 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul_ a fost încuviințată executarea silită împotriva debitorului T. C. F. baza contractului de credit menționat. Contractul de microcredit în baza căruia a fost încuviințată executarea silită a fost încheiat intre intimată, în calitate de creditor, și contestatorul T. C. F., în calitate de beneficiar, și are ca obiect acordarea către beneficiar a unui microcredit în sumă de 7.500 de lei cu dobânda curentă anuala de 27%, termenul de restituire fiind de 8 luni, conform graficului de rambursare. Prin același contract beneficiarul consimte ca intimata creditoare să procedeze la virarea sumei de 7.500 de lei pe contractul de microcredit numărul LD_ DD_, fără perceperea vrunui comision angajament. Această clauză contractuală confirmă susținerile intimatei creditoare din întâmpinare în sensul că acest contract de microcredit s-a făcut pentru refinanțarea unui credit acordat anterior aceluiași beneficiar, T. C. F..
Intimata creditoare a formulat o a doua cerere de executare silită împotriva debitoarei Societății Comerciale Sivetcofarm SRL, de această dată, pentru suma de 9.837,58 lei din care 8.300 lei credit restant și 1.537,58 lei dobânzi aferente, în temeiul contractului de microcredit numărul LD_ din 30 iunie 2010 cererea fiind înregistrată la biroul aceluiași executor judecătoresc B. D. M. sub numărul 49 din 5 martie 2010. Prin încheierea civilă 139 din 25 martie 2010 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul_ a fost dispusă încuviințarea executării silite împotriva debitoarei Societatea Comercială Sivetcofarm SRL în baza contractului de microcredit menționat. În baza acestui contract de microcredit intimata, în calitate de creditor, a acordat Societății Comerciale Sivetcofarm SRL, în calitate de beneficiar, un microcredit în sumă de 8.300 de lei cu dobândă curentă anuala de 27%, termenul de restituire al fiind de 8 luni. Prin acest contract beneficiarul consimte ca suma de 4.420 lei să fie virată pe contractul de microcredit numărul LD_ DD_, iar suma de 3.880 lei pe contractul de microcredit numărul LD_ DD_, fără perceperea vreunui comision, această clauză contractuală confirmând, de asemenea, susținerea intimatei în sensul că acest credit a fost acordat pentru refinanțarea unui credit acordat anterior aceluiași beneficiar.
Pentru garantarea fiecăruia dintre cele două credite contestatorii T. S. și T. C. F. au încheiat cu intimata contracte de fidejusiune la aceeași dată, 30 iunie 2009.
A reținut instanța de fond că urmare depunerii notelor privind încasările realizate în cadrul procedurii executării silite în cele două dosare execuționale a fost încasată suma de 5.354,l8 lei, care s-a imputat, potrivit art.l0 din contractul de credit, rămânând scadentă suma de l6.284,59 lei, din care debit în sumă de 7.500 lei, dobânda contractuală de l.389,38 lei și dobândă penalizatoare de 7.395,2l lei.
In procedura de executare silită a debitoarei . a fost încasată din poprire suma de 4.850,3l lei imputată ca și dobândă penalizatoare, rămânând de plată suma totală de l9.l29,83 lei, din care debit principal 8.300 lei, dobânda contractuală de l.537,58 lei și dobândă penalizatoare de 9.295,25 lei.
Încasarea acestor sume a fost recunoscută de către contestatori în fața instanței de fond, inclusiv faptul imputației plății conform art.l0 din condițiile generale de creditare.
Contestatorii recurenți critică hotărârea instanței de fond în sensul că nu s-a dispus efectuarea unei expertize de specialitate, prin care să se arate modul exact de calcul al dobânzilor, al penalităților cât și legalitatea imputației plăților.
In condițiile în care o asemenea cerere de probațiune nu a fost formulată în fața instanței de fond, ea apare în recurs ca fiind o cerere probatorie inadmisibilă prin prisma disp.art.303 C.pr.civ., potrivit cărora, în recurs singura probă admisibilă sunt înscrisurile. Nefiind solicitată proba la fond pentru ca instanța să se pronunțe asupra acesteia, nu poate fi primit capătul de cerere referitor la casarea cu trimitere a cauzei la aceeași instanță în vederea încuviințării și administrării probei expertizei contabile.
In ce privește fondul dedus judecății, urmează a se observa că instanța de fond s-a preocupat de soluționarea contestației în temeiul probatoriului administrat, sumele încasate în cursul executării silite precum și faptul că nu s-au realizat plățile aferente celor două credite contractate, decât o parte a dobânzilor penalizatoare aferente celor două credite.
Prin urmare, atâta timp cât nu au fost indicate vicii ale executării silite, nu au fost indicate acte de executare silite întocmite cu nerespectarea dispozițiilor imperative a legii, contestația formulată de către petenți, la fel și recursul acestora în care se reiterează aceleași apărări formulate ca șui în fața instanței de fond, se dovedesc a fi nefondate, instanța urmând a respinge recursul ca neîntemeiat cu consecința menținerii în întregime a hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat în cauză de contestatorii - recurenți T. S., T. C., ambii domiciliați în ., jud.Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 523/25.03.2014 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar civil nr._ în contradictoriu cu intimata . IFN SA.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 3.l2.20l4.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
V. C. I. P. F. M. M. L. C. A.
RED/DACT
PI/CR/2 EX.
Jud fond: D. Z.
3.03.20l5
| ← Încuviinţarea executării silite. Încheierea nr. 1201/2014.... | Pretenţii. Hotărâre din 26-03-2014, Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD → |
|---|
