Pretenţii. Decizia nr. 155/2014. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 155/2014 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 26-03-2014 în dosarul nr. 11181/190/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA C I V I L Ă Nr. 155/2014
Ședința publică din 26 Martie 2014
Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: F. M.
JUDECĂTOR V. C.
JUDECĂTOR I. P.
GREFIER L. C. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta ., împotriva Sentinței civile nr. 2770/03.04.2013, pronunțate de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._, în contradictoriu cu intimata M. BISTRIȚA PRIN PRIMAR, având ca obiect pretenții .
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că prezenta cauză s-a dezbătut în ședința publică din 12 martie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea din aceeași ședință, încheiere care face parte integrantă din hotărârea ce se va pronunța, pronunțarea acesteia fiind amânată pentru data de 19 martie 2014 pentru a da posibilitatea părților de a formula concluzii scrise, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pentru termenul de azi, când:
TRIBUNALUL
Deliberând constată:
Prin Sentința civilă nr.2770/03.04.2013, pronunțate de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._ , s-a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. Bistrița,în contradictoriu cu pârâta ., fiind obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de_ lei reprezentând chirie restantă și a sumei de_,86 lei reprezentând penalități de întârziere calculate asupra debitului principal pentru perioada decembrie 2010-septembrie 2012 și respingerea cererii reclamantei de a se dispune ridicarea chioșcului pârâtei de pe domeniul public.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 28.09.2009 între reclamant, în calitate de locator, și pârâta ., în calitate de locatar, s-a încheiat contractul de închiriere nr. 57/28.09.2009, având ca obiect imobilul teren în suprafață de 20 mp situat pe ., în vederea amplasării unui chioșc. Chiria a fost stabilită de părți la suma de 612 lei lunar, neplata acesteia la termenul stabilit atrăgând penalități de întârziere în cuantum de 0,4% pe zi de întârziere. Termenul închirierii a fost stabilit prin contract ca fiind până la data de 30.06.2011 însă acest termen a fost prelungit prin Hotărârea nr. 83/26.05.2011 a Consiliului local al mun. Bistrița pentru o perioadă de doi ani.
Prima instanță a mai precizat că potrivit dispozițiilor art. 969 din vechiul Cod civil, aplicabil raportat la data încheierii contractului de închiriere, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, astfel că, în temeiul acestor dispoziții legale și ținând seama de faptul că pârâta, prin reprezentant, nu a contestat existența debitului restant invocat de reclamant, instanța va admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă și va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de_ lei reprezentând chirie restantă și a sumei de_,86 lei reprezentând penalități de întârziere calculate asupra debitului principal pentru perioada decembrie 2010-septembrie 2012.
În ceea ce privește cererea reclamantului de obligare a pârâtei la ridicarea chioșcului și la readucerea terenului în starea inițială instanța de fond a reținut că potrivit art. 8 din contractul de închiriere locatarul are obligația predării terenului către locator la expirarea termenului contractului. Contractul de închiriere încheiat între reclamant și pârâtă nu a fost desființat prin anulare, rezoluțiune sau alt mod prevăzut de lege iar prin Hotărârea nr. 83/26.05.2011 a Consiliului local al mun. Bistrița termenul contractului a fost prelungit pentru o perioadă de doi ani, expirând la data de 30.06.2013. Prin urmare instanța constată că obligația de predare a terenului de către pârâtă reclamantului nu este scadentă, motiv pentru care va respinge cererea reclamantului de obligare a pârâtei la ridicarea chioșcului și la readucerea terenului în starea inițială.
Împotriva Sentinței civile nr.2770/03.04.2013, pronunțate de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._, de recurenta ., a declarat recurs în contradictoriu cu intimata M. BISTRIȚA PRIN PRIMAR, solicitând admiterea recursului și pe cale de consecință: în principal, în temeiul art.312 pct.5 C.pr.civ., casarea în întregime a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea completării probațiunii; în subsidiar, în temeiul art.304 pct.7, 8, 9 raportat la art.304/1 C.pr.civ., respectiv caracterul devolutiv al recursului, situație în care instanța de recurs poate examina cauza sub toate aspectele, modificarea sentinței recurate ca fiind nelegală și netemeinică, cu consecința respingerii în integralitatea acțiunii formulate de reclamant.
Recurenta susține că a achitat lunar sume de bani, sens în care va dovedi acest lucru cu chitanțe justificative, astfel încât intimata cu rea-credință a solicitat toată chiria, subliniind faptul că din suma de 12.177 lei a achitat în total 4.000 lei. În ceea ce privește penalitățile, arătă instanței de judecată ca nu este de acord cu acestea, întrucât s-a achitat o parte din debit, acestea nejustificându-se și, pe de alta parte penalitățile depășesc cu mult debitul, neexistând nici o clauză contractuală care să prevadă acest lucru.
Intimata a depus întâmpinare arătând că că recurenta nu face dovada susținerilor sale și că, în realitate, acțiunea a fost promovată la data de 28.09.2012, dată la care aceasta avea un debit restant în sumă totală de 28.890,86 lei, din care ultima plată s-a făcut la data de 22.03.2013 în sumă de 3000 lei, respectiv chiria aferentă lunilor octombrie, noiembrie și decembrie 2011 și ianuarie 2011.
Cu toate acestea, situația de plecare a restanțelor la data prezentei, este aproape identică cu situația anexată acțiunii și depusă la instanța de fond, în sensul că, debitul pleacă de la un rest de penalități de întârziere calculate asupra debitului principal pentru perioada decembrie 2010 – septembrie 2012 și în continuare, chirie neachitată din februarie 2012 și până în prezent, cu penalitățile aferente..
Astfel, în vederea comparării, se arată că la data promovării acțiunii, recurenta avea un debit total în cuantum de 28.890,86 lei, din care 12.177 lei reprezentând chirie restantă pentru perioada iulie 2011 – septembrie 2012 și 16.713,86 lei reprezentând penalități de întârziere calculate în baza art.4 alin.5 din Contractul de închiriere nr.57/395/T/28.09.2009 pentru perioada cuprinsă între decembrie 2010 – septembrie 2012 iar în prezent debitul a crescut la suma totală de 58.317,86 lei din care: 17.862 lei = chirie restantă pentru perioada februarie 2012 – octombrie 2013 și 40.455,86 lei = penalități de întârziere pentru perioada decembrie 2010 și în continuare.
., însușindu-și recursul declarat de debitoarea aflată în insolvență, a formulat o „precizare” (f.17-18), prin care susține că în perioada pentru care recurenta ar fi obligată să plătească chirie: decembrie 2010 – septembrie 2012, recurenta nu a desfășurat nici un fel de activitate economică. Mai mult decât atât a fost obligată să achite și suma de 4.000 lei, sumă deja plătită. De asemenea, în privința penalităților, consideră că acestea sunt calculate eronat, întrucât depășesc cu mult debitul solicitat, neexistând nici o înțelegere în acest sens.
Recursul este nefondat.
Tribunalul, examinând hotărârea atacată, conform dispozițiilor art. 304 și 3041 Cod procedură civilă atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, constată că sentința pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, nefiind prezent nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii, pentru considerentele ce vor fi relevate:
În speța de față, incontestabil, sunt întrunite cumulativ condițiile pentru antrenarea răspunderii civile contractuale și care sunt expres prevăzute de art. 969 din Vechiul cod civil (aplicabil în cauză) singura chestiune cu caracter litigios, asupra căruia poartă diferendul părților și care face obiectul recursului declarat în cauza dedusă judecății, fiind de fapt cuantumul despăgubirilor ce se impun a fi acordate pentru nesocotirea culpabilă de către recurentă a termenilor înțelegerii intervenite între părți și consemnați clar și precis în cuprinsul contractului de închiriere.
Prin urmare, plecând de la premisele teoretice mai sus expuse și luând în considerare circumstanțele concrete ale cauzei, așa cum rezultă din materialul probatoriu administrat, Tribunalul constată că pretențiile bănești formulate de intimata reclamantă sunt fundamentate pe un prejudiciu cert și direct ce decurge din neonorarea de către apelantă a obligațiilor contractuale constând în plata unei chirii lunare iar în caz de neplată, în achitarea unor penalități de întârziere, cu mențiunea că nivelul valoric al acestora a fost expres exprimat și amiabil asumat, cu mențiunea că nu a fost convenit de către părți un prag maxim din punct de vedere valoric al penalităților de întârziere, calculate la cuantumul debitului restant și nici vreo cauză de exonerare de la plată în cazul în care locatarul nu desfășoară activități economice, cum încearcă să acrediteze ideea recurenta.
Ca atare, Tribunalul apreciază ca judicios elaborată soluția adoptată de prima instanță și ca nesusținute de documente justificative criticile formulate la adresa hotărârii pronunțate de prima instanță în condițiile în care recurenta pârâtă nu a probat cu înscrisuri afirmațiile privind plata parțială a debitului acumulat prin neplata chiriei al cărui cuantum total, de altfel, a sporit constant și semnificativ pe parcursul purtării procesului.
Prin prisma celor mai sus prezentate, apreciind că prima instanță, a reținut o corectă stare de fapt pe care a circumscris-o adecvat dispozițiilor legale incidente spetei de față, Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, va respinge recursul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta ., cu sediul în Bistrița, .. 37 și însușit ulterior de lichidator judiciar .>cu sediul în Bistrița, ., jud. Bistrița Năsăud, îndreptat împotriva sentinței civile nr.2770/03.04.2013 a Judecătoriei Bistrița în dosarul nr.11._ și vizând pe intimatul M. BISTRIȚA prin primar, cu sediul în Bistrița, Piața Centrală nr.6, jud. Bistrița Năsăud .
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 martie 2014.
P., JUDECATORI, GREFIER,
F. M. V. C. I. P. L. C. A.
Fl.M./VF.
2 ex./10.04.2014.
Jud.fd.Jîrghiuță A.M.
| ← Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... | Încuviinţarea executării silite. Decizia nr. 451/2014.... → |
|---|
