Încuviinţarea executării silite. Decizia nr. 56/2014. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 56/2014 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 1612/186/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA C I V I L Ă Nr. 56/2014
Ședința camerei de consiliu din 12 Martie 2014
Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: F. M.
JUDECĂTOR V. C.
GREFIER L. C. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelant ., împotriva Încheierii civile nr. 1587/22.10.2013 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar civil nr._, având ca obiect încuviințarea executării silite împotriva intimat debitorului ..
La apelul nominal făcut în ședința nu se prezintă niciuna dintre părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care;
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată:
Prin Încheierea civilă nr.1587/22.10.2013 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar civil nr._ , s-a respins cererea formulată de petentul B. E. JUDECĂTORESC B. D. M. privind încuviințarea executării silite împotriva debitoarei ., în favoarea creditoarei ., în baza titlurilor executorii constând în Factura fiscală nr._ din data de 07.03.2013, Factura fiscală nr._ din data de 12.03.2013, Factura fiscală_ din data de 08.04.2013, Factura fiscală_ din data de 12.05.2013, Factura fiscală nr._ din data de 22.05.2013, Factura fiscală nr._ din data de 04.06.2013.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 662 alin. 1 și 2 NCPC, executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă, fiind apreciată drept certă acea creanță a cărei existență neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Așadar, caracterul cert al creanței rezultă din faptul că ea nu a fost contestată de debitor sau, deși contestată, existența acesteia a fost stabilită în mod definitiv în urma soluționării contestației astfel încât aspectul în cauză nu poate fi repus în discuție.
Totodată, prima instanță a arătat că în ceea ce privește facturile emise de creditoarea ., în baza cărora se solicită încuviințarea executării silite, deși titluri executorii în temeiul art. 5 alin. 3 din HG 675/2007, în cauză nu s-a făcut dovada comunicării lor către debitor, situație în care nu se poate reține că acesta din urmă are cunoștință despre sumele datorate și că i s-a oferit în consecință posibilitatea îndeplinirii de bunăvoie a obligației, așa cum prevede art. 622 NCPC, eventual aceea de a contesta creanța. În condițiile expuse, nu se poate reține caracterul cert al creanței pentru care se solicită încuviințarea executării silite, cererea formulată de petent în acest sens urmând a fi respinsă.
Împotriva Încheierii civile nr.1587/22.10.2013 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar civil nr._, a fost declarat apel de către apelanta S.C. E. F. SA, în contradictoriu cu intimat debitorului ., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a încheierii atacate și încuviințarea executării silite împotriva debitoarei.
Raportat la critica instanței de executare potrivit căreia creanța nu are un caracter cert, urmare faptului că facturile nu poartă semnătura debitoarei și, pe cale de consecință, nu s-a probat că aceasta și-ar fi însușit obligația de plată a acestor facturi, apelanta a apreciat că instanța de executare nu a interpretat corect probele existente la dosar, a ignorat disp.Deciziei nr.57/1999 privind contractele-cadru de furnizare a energiei electrice emisă de A.N.R.E. și pe cele ale Legii nr.318/2003 – legea energiei, așa cum a fost modificată prin Legea nr.13/2007, care la rândul său a fost modificată prin Legea nr.123/2012.
De asemenea, apelanta a apreciat că facturile emise de apelant, deși nu sunt semnate de către debitor, sunt opozabile acesteia în temeiul contractului încheiat între părți, în baza art.969 cod civil din 1864 (act normativ aplicabil în raport cu momentul nașterii raporturilor dintre părți). Acest contract a fost însușit de ambele părți, iar în acesta nu s-a condiționat plata facturilor de acceptarea lor prin semnătură.
În finalul cererii, apelanta a mai menționat că întrucât facturile fiscale reprezintă un element accesoriu al contractului încheiat și însușit de părți prin semnătură, având rolul de a condiționa exigibilitatea și nu nașterea obligației de plată, nu se impune acceptarea acestora la plata de către debitor, în condițiile în care cuantumul debitului se calculează în raport de criteriile și elementele contractuale cu mențiunile înserate în cuprinsul facturilor fiscale, antrenează concluzia exigibilității, certitudinii și lichidității creanței pretinse.
Apelul este nefondat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel precum și în coordonatele stabilite de art.476 din Noul Cod de procedură civilă, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o soluție legală, fiind corecte statuările acesteia referitoare la neîntrunirea cumulativă de către creanța supusă examinării a condițiilor precis prescrise de art. 662 alin. 1 și 2 din noul Cod Civil pentru demararea executării silite.
Pe de altă parte, prioritar analizării cerințelor creanței și contrar susținerilor primei instanțe și criticilor formulate de apelantă, Tribunalul constată însă că apelanta nu deține în momentul de față un titlu executoriu apt de punere în executare silită.
Într-adevăr, art.5 alin.3 din HG nr.675/2007 prevăd că filialele S.C. „E.” S.A. preiau toate drepturile de operare în furnizarea energiei electrice aferente societăților de distribuție și furnizare a energiei electrice supuse divizării, în conformitate cu noile licențe de furnizare, precum și cu reglementările Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, menționându-se totodată că facturile de energie electrica constituie titlu executoriu.
În pofida acestor reglementări, raportat la obiectul actului normativ menționat (reorganizarea prin divizare parțială a societăților comerciale de distribuție și furnizare a energiei electrice), considerăm că actul arătat are un caracter administrativ și este opozabil doar între structurile (entitățile) la care face punctual referire, neavând astfel calitatea de titlu executoriu susceptibil de a declanșa executarea silită, respectiv de înscris recunoscut ori calificat ca atare în mod expres exclusiv prin lege (ca act legislativ ori cu putere legislativă).
Conform art.632 alin.1 din noul C.pr.civ., executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, alin. 2 al aceluiași articol de lege arătând clar că sunt titluri executorii numai hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 665 alin.5 pct.3 din același cod, în ipoteza în care înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întrunește toate condițiile de formă cerute de lege, instanța de executare poate respinge cererea de încuviințare a executării silite.
Ca atare, plecând de la premisa că noțiunea de lege la care trimit textele de procedură nu are în vedere sensul general și comun al termenului ci cel restrâns căci procedura de executare silită reprezintă faza a II-a procesului civil guvernată de norme de procedură specifice, conchidem că a reglementa și califica un înscris ca fiind titlu executoriu pe calea unui act administrativ cu caracter normativ secundum legem încalcă direct dispozițiile constituționale și reprezintă cea mai gravă formă de nelegalitate a unui act administrativ.
D. urmare, în stadiul actual legislativ în măsura în care creditorul se prevalează de un astfel de text se poate proceda la soluționarea cererii cu ignorarea acestora, singurul remediu fiind dat de controlul direct pe calea contenciosului administrativ conform art.4 alin.4 corelat cu art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Prin prisma celor expuse, instanța va respinge ca nefondate criticile exprimate de apelantă și implicit susținerile acesteia privind caracterul cert al creanței deținute și puterea de titlu executoriu al facturii emise pe numele debitorului, în speța de față neputându-se reține nici autoritatea de lucru judecat instituită de art. 430 din noul Cod de procedură civilă doar raportat la soluțiile adoptate de o altă instanță de judecată în acțiuni civile cu obiect similar promovate de același creditor dar îndreptate împotriva altor debitori decât cel din prezentul dosar.
Pentru argumentele arătate și apreciind că soluția de respingere a încuviințării executării silite adoptată de hotărârea instanței de fond este una legală, înlăturând însă considerentele referitoare la puterea de titlu executoriu a facturilor de energie electrică înserate în cuprinsul hotărârii atacate, în baza art.480 alin.1 din Noul C.pr.civ., se va respinge ca nefondat apelul declarat în cauză de S.C. E. F. SA, menținând în ființă sentința civilă atacată, conform dispozitivului prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat apelul declarat de apelant S.C. E. F. S.A. cu adresa aleasă de corespoindență în Bistrița, .. 11, jud. Bistrița Năsăud și îndreptată împotriva încheierii civile nr.1587/22.10.2013 pronunțată de Judecătoriei Beclean în dosarul civil nr._ .
Definitivă.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședința publică din data de 12 martie 2014.
P., JUDECATOR, GREFIER,
F. M. V. C. L. C. A.
Fl.M./VF.
2 ex./10.04.2014.
Jud.fd.Z. D.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 364/2014. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD | Încuviinţarea executării silite. Decizia nr. 536/2014.... → |
|---|
