Pretenţii. Decizia nr. 364/2014. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 364/2014 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 3224/190/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA C I V I L Ă Nr. 364/2014
Ședința publică din 08 Octombrie 2014
Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: F. M. M.
JUDECĂTOR V. C.
GREFIER L. C. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelant . GROUP SA prin Sucursala Bistrița împotriva Sentinței civile nr. 785/10.02.2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._ în contradictoriu cu intimata S. L., având ca obiect pretenții .
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că prezenta cauză s-a dezbătut în ședința publică din 24 septembrie 2014, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea din aceeași ședință, încheiere care face parte integrantă din hotărârea ce se va pronunța, pronunțarea acesteia fiind amânată pentru termenul de azi pentru a da posibilitatea părților de a formula concluzii scrise, când:
TRIBUNALUL
Deliberând constată că:
Prin sentința civilă nr. 785/10.02.2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta S. L., în contradictoriu cu pârâta . GROUP SA - Sucursala Bistrița, și, în consecință, a fost obligată pârâta să achite reclamantei suma totală de 30.914,32 lei, cu titlu de despăgubiri.
A fost obligată pârâta să achite reclamantei dobânda legală calculată la suma mai sus menționată, de la data de 13.07.2012, și până la data plății efective.
A fost obligată pârâta să achite reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 4.802,60 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 30.05.2011, între reclamanta S. L. și pârâta . Group SA (ulterior fuzionând cu O. și rezultând pârâta . Group SA) a intervenit contractul de asigurare facultativă a autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, aflat în proprietatea reclamantei, contractul fiind încheiat pe o perioadă de 12 luni, începând cu data de 01.06.2011 și până la data de 31.05.2012, suma asigurată fiind de 7.857 euro. Contractul de asigurare a fost încheiat între părți atât pentru avariile autovehiculului cât și pentru furtul acestuia, astfel cum relevă polița de asigurare . nr._, emisă de pârâtă și semnată de ambele părți contractante, poliță ce probează încheierea contractului de asigurare în condițiile mai sus menționate, astfel cum prevăd dispozițiile art. 2200 alin. 2 din Noul Cod Civil.
La data de 15.03.2012, reclamanta a fost implicată într-un accident rutier care s-a soldat cu avarierea autoturismului proprietate personală, bun asigurat Casco, precum și a autoturismului numitului D. A. D.. Starea de fapt reținută rezultă din declarația reclamantei, procesul-verbal . nr._/15.03.2012 și fotografiile efectuate de reprezentanții pârâtei, existente în dosarul de daună.
Ca urmare a producerii acestui eveniment și a avizării daunei, inspectorii de daună ai pârâtei au întocmit dosarul de daune AVA/BN/_/12 și au constatat că autoturismul proprietatea reclamantei a fost avariat în partea din față după cum urmează: acoperire bară față, aripă stânga față, capotă motor, far stânga, far dreapta, ventilator A.C., etc., avarii pentru care a fost constituită la pârâtă o rezervă de daună în suma de 16.000,00 lei, iar autoturismul Mercedes a fost avariat în partea din spate, respectiv acoperire bară spate, panou fustă spate, aripă dreapta spate, longeron dreapta spate, capotă portbagaj, aripă stânga spate, avarii pentru care a fost constituită o rezervă de daună în suma de 11.000,00 lei, sumă egală cu valoarea maximă de despăgubire.
Potrivit disp. art. 969 cod civil de la 1864 în vigoare la data încheierii poliței de asigurare, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, astfel că, având în vedere aceste dispoziții legale, încheierea între reclamantă și pârâtă a contractului de asigurare prin care pârâta și-a asumat obligația de a achita despăgubirea pentru avariile suferite de autovehiculul asigurat până la concurența sumei de 7.857 euro, producerea riscului asigurat, dauna totală a autovehiculului, suferită ca urmare a producerii riscului asigurat, precum și refuzul pârâtei de a îndeplini de bunăvoie obligația asumată prin contract, instanța va admite cererea de chemare în judecată și va obliga pârâta la plata către reclamantă a echivalentului în lei la data plății a sumei de 7.857 euro, reprezentând despăgubiri. Instanța reține de asemenea că apărările pârâtei invocate prin întâmpinare sunt neîntemeiate având în vedere expertiza efectuată în cauză de expert P. T..
În ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare instanța a reținut că, potrivit disp. art.1088 cod civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească un prejudiciu. Potrivit disp. art. 2 din OG 13/2011, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea. Având în vedere faptul că obligația pârâtei izvorâtă din contractul de asigurare este o obligație bănească ce nu a fost achitată la scadență iar părțile nu au prevăzut în contract cuantumul dobânzii moratorii, instanța va obliga pârâta la plata către reclamantă a dobânzii legale penalizatoare aferente acestei sume, începând cu data de 13.07.2012 și până la plata efectivă a debitului.
Ținând seama de soluția ce urmează a fi pronunțată și de dispozițiile art. 453 din codul de procedură civilă potrivit cărora partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată, instanța a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4.802,60 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu expert și onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel în termen legal apelanta . GROUP SA prin Sucursala Bistrița, care a solicitat admiterea prezentului apel, să se dispună anularea sentinței recurate și trimiterea
cauzei primei instanțe spre rejudecare, iar în subsidiar, să dispună modificarea în tot
sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii civile ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului s-a arătat că, reclamanta a solicitat obligarea apelantei la plata sumei de 30.9l4,32 lei sau echivalentul în euro al acestei sume, precum și la plata dobânzii legale calculate la suma despăgubirii începând din data de 13.07.2012 și până la data plății efective cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentința nr. 785/ 10 februarie 2014, Judecătoria Bistrița a admis acțiunea reclamantei și a obligat pe apelantă la plata sumei totale de 30.914,32 lei cu titlu de despăgubiri cu dobânda legală de la data de 13.07.2012 și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
Mai arată că, la data de 15.03. 2012, cu aproximativ două luni înainte de expirarea poliței de asigurare (31.05.2012) reclamanta a fost implicata . care s-a soldat cu avarierea autoturismului marca BMW având numărul de înmatriculare_ .
La data producerii evenimentului autoturismul proprietatea reclamantei era asigurat la BCR Asigurări, societate care a fuzionat cu apelanta, prin polița . nr._/ 30.05.2011, cu valabilitate de la 01.06.2011 până la 30.05.2012, motiv pentru care s-a deschis dosarul de dauna AVA/BN/_.
Din înscrisurile de la dosar reiese ca evenimentul rutier a avut loc în data de 15.03.2012, în jurul orelor 16:00-17:00, pe raza corn. B. de Jos, jud. Bistrița- Năsăud, unde autoturismul proprietatea reclamantei, condus de reclamantă, circula în spatele autoturismului marca Mercedes având numărul de înmatriculare_, condus de domnul D., iar la un moment dat autoturismul BMW a intrat cu fața în spatele autoturismului Mercedes, ambele fiind grav avariate ca urmare a producerii acestui eveniment.
Cele două autoturisme au fost avariate după cum urmează: Autoturismul proprietatea reclamantei_ marca BMW a fost avariat în partea din față (acoperire bară față, aripă stânga față, capotă motor, far stânga, far dreapta, ventilator A.C., etc, fiind constituită la apelantă o rezervă de daună în suma de 16.000,00 RON, iar autoturismul Mercedes a fost avariat în partea din spate, respectiv acoperire bară spate, panou fustă spate, aripă dreapta spate, longeron dreapta spate, capotă portbagaj, aripă stânga spate, avarii pentru care a fost constituită o rezervă de daună în suma de 11.000,00 RON, sumă egală cu valoarea maximă de despăgubire.
Existând neconcordanțe privind circumstanțele producerii evenimentului rutier, pentru stabilirea dinamicii evenimentului rutier, asigurătorul a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto extrajudiciare, întocmită de expert tehnic J. D. A. - care este și expert judiciar, prin care s-a concluzionat că: Nu se poate prezenta o dinamică pentru accidentul rutier din data de 15.03.2012, conform împrejurărilor și urmărilor declarate de către părțile implicate; Autoturismul marca Mercedes a fost avariat anterior datei declarate, fiind produsă o coliziune față - spate, prin lovire intenționată, situație care justifică parțial avariile constatate pe autoturismul BMW; Avariile majore ale autoturismului Mercedes nu au corespondent pe zona față stânga a autoturismului BMW, ele fiind dispuse între 580 și 700 mm față de sol; Amploarea deformațiilor în adâncime nu este în concordanță pe cele două autoturisme: cea 300 mm pe autoturismul Mercedes față de maxim 100 mm pe autoturismele BMW; Nu există corespondență nici între forma deformării capotei motor a autoturismului marca BMW, în raport cu avariile din zona spate a autoturismului marca Mercedes.
In concluzie, expertul a apreciat că este vorba de o simulare a producerii evenimentului prin care s-a urmărit obținerea unor despăgubiri de la asigurător.
Hotărârea atacată este netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
Motivarea hotărârii instanței de fond este lacunară, bazându-se pe declarațiile persoanelor implicate în evenimentul rutier, care au vădit interes în a obține despăgubiri în baza polițelor de asigurare și pe raportul de expertiză întocmi de către dl. P. T., care, așa cum vom arăta, sub nicio formă nu poate sta la baza pronunțării unei hotărâri judecătorești.
Instanța a admis cererea reclamanților chiar dacă aceasta nu este dovedită, în baza simplei delcarații ale părții reclamante și a celeilalte persoane implicate în accident, care avea un vădit interes în a fi despăgubite, cu toate că din avariile rezultate la autoturismele inspectate nu rezultă dinamica descrisă de acestea.
In cauză a fost efectuată o expertiză în specialitatea tehnică auto, iar explicațiile expertului sunt de-a dreptul hilare, iar concluziile sale nu sunt apte de a fi luate în considerare, cu atât mai puțin în considerarea pronunțării unei hotărâri judecătorești.
Astfel, dl expert P. T., arată în concluziile expertizei, după ce enunță pe scurt declarațiile persoanelor implicate, fără a motiva în vreun fel, că, „accidentul s-a derulat conform cu declarațiile șoferilor implicați cu observația că aceștia: fiind marcați de situația dificilă/periculoasă prin care au trecut înregistrează ce s-a petrecut ușor deformat și exagerat emoțional; nu sunt de factură tehnică (d-na S. este economic, femeie, are aproximativ 55 de ani).Trebuie analizați din această perspectivă."
Cum se poate observa expertul nu conferă niște explicații tehnice privitoare la evenimentul în discuție, acesta face niște aprecieri ce țin de ordin psihologic, oferind sfaturi instanței în sensul interpretării declarațiilor părților. Ar putea reieși din concluziile sale că evenimentul s-a petrecut astfel cum au susținut părțile, dar totuși afirmațiile acestora sunt ușor deformate datorită implicării emoționale ale celor doi participanți la trafic astfel că se contrazice, expertul prin raportul de expertiză nu conferă nicio soluție aplicabilă cauzei.
Mai apoi expertul face niște aprecieri pe fondul cauzei, abordând probleme de drept privind condițiile generale de asigurare și înscrisurile de la dosar, înafara sferei răspunsurilor pe care acesta trebuia să le furnizeze prin efectuarea expertizei.
În doctrină s-a arătat că întrucât ort. 330 alin. 1 C. Pr.av. se referă în mod expres la încuviințarea expertizei din necesitatea lămuririi „unor împrejurări de fapt", înseamnă că obiectul expertizei îl constituie împrejurări de fapt pentru lămurirea cărora sunt necesare cunoștințe de specialitate, împrejurări de fapt care au legătură cu pricina, iar nu probleme de drept
.
Solicită a se observa că o atare expertiză, având în vedere caracterul derizoriu a răspunsurilor expertului, nu poate fi luată în considerare la pronunțarea unei hotărâri judecătorești.
În temeiul principiului Rolului activ al instanței, consacrat la art. 22 din Noul cod de procedură civilă, judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
De asemenea, potrivit art. 338 Cod procedură civilă, pentru motive temeinice, instanța poate dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei noi expertize de către alt expert. Așa cum s-a arătat în doctrina și practica judiciară, motivele temeinice care să justifice dispunerea unei noi expertize sunt la aprecierea instanței, dar au numitor comun faptul că raportul de expertiză, în funcție de care se face aprecierea, nu clarifică împrejurarea defapt, cum este cazul de față.
Având în vedere cele arătate se apreciază că instanța de judecată avea îndatorirea de a constata caracterul oarecum himeric al răspunsurilor date de către expert și să solicite expertului lămuriri, completări, explicații etc sau chiar să solicite efectuarea unei noi expertize, deoarece la modul în care este formulată expertiza (lipsită de explicații logico-tehnice, cu răspunsuri ce depășesc sau nu au legătură cu aria de expertiză a expertului și a calității în care acesta a fost desemnat a efectua expertiza, conținând aprecieri în legătură cu soluțiile pe care ar trebui să le dea instanța) aceasta nu poate fi luată în considerare la pronunțarea unei hotărâri judecătorești.
În ce privește forța probantă a raportului de expertiză, ca regulă, instanța nu este ținută de concluziile din raportul de expertiză, acestea fiind lăsate la libera sa apreciere, iar în cazul de față având de a face cu o expertiză nemotivată și care nu răspunde obiectivelor sale, nu vedem cum expertiza efectuată în cauză ar putea sta la baza hotărârii judecătorești. In jurisprudența anterioară Noului cod de procedură s-a decis că „în principiu raportul de expertiză nu are valoarea unui mijloc absolut de probă, dar nici nu trebuie omis când constatările expertizei nu sunt combătute prin nicio altă probă, iar concluziile sale finale și temeiurile pe care au fost fondate fac convingerea că exprimă un punct de vedere corect"3. în ceea ce privește raportul de expertiză efectuat în cauză, am arătat de ce concluziile acestuia nu sunt fondate și nu fac convingerea unui punct de vedere corect, ba din contra, majoritatea răspunsurilor nu satisfac nici într-o mică măsură scopul dispunerii efectuării expertizei.
În virtutea celor arătate, pronunțarea hotărârii recurate în baza simplelor declarații ale părților și ale raportului de expertiză care în speță nu are nicio valoare probantă, coincide cu o nejudecare a fondului, care constituie motiv de casare, drept pentru care apreciază că se impune trimiterea anularea sentinței recurate și trimiterea cauzei primei instanțe spre rejudecare.
Apelanta a invocat și prevederile dispozițiilor cuprinse în art. 14.9 din Condițiile generale contractuale ale BCR Asigurări, conform cărora „Dacă Asiguratul/ Beneficiarul/ conducătorul autovehiculului având consimțământul Asiguratului simulează producerea evenimentului asigurat folosind spre jsutificare mijloace și documente false, modifică sau alterează cu intenție cauzele producerii evenimentului asigurat, Asiguratul/ Beneficiarul decade din dreptul la despăgubire și la restituirea proporțională a primei de asigurare achitate, iar contractul de asigurare se reziliază de plin drept."
Solicită a se observa că, refuzul apelantei de a achita despăgubirea nu este unul nejustificat și neîntemeiat, asigurătorul având dreptul de a efectua demersuri pentru stabilirea circumstanțelor producerii accidentului, cu atât mai mult cu cât sunt niște pretenții mari, sens în care aceasta a dispus efectuarea unei expertize extrajudiciare. Or, așa cum rezultă din expertiza efectuată de către expert tehnic J. D. care este și expert judiciar, declarațiile date de conducătorii auto implicați în „evenimentul rutier" din data de 15.03.2012 nu erau reale, nu se poate prezenta o dinamic pentru accidentul rutier din data de 15.03.2012, conform împrejurărilor și urmărilor declarate de către părțile implicate, și este vorba de o simulare a producerii evenimentului prin care s-a urmărit obținerea unor despăgubiri de la asigurător.
Pentru aceste motive, apelanta a refuzat la plata aceste dosare de daună, sens în care, prin adresa nr. 265 din data de 13.07.2012 reclamantei i-a fost comunicat faptul că dosarul de daună a fost refuzat la plată conform prevederilor art. 5 „Obligațiile Asiguratului care statuează că Asiguratul este obligat:
5.1.1 să răspundă corect și exact la întrebările prevăzute în cererea - chestionar și să furnizeze toate informațiile și datele referitoare la circumstanțele privind riscul, atât în momentul încheierii contractului, cât și în timpul derulării acestuia (de exemplu, folosirea vehiculului pentru activități de taximetrie, școli de șofer, închiriere/ rent-a- car, pază și protecție, operațiuni de tuning). în toate cazurile în care circumstanțele privind riscul, astfel cum au fost declarate se schimbă în cursul derulării contractului, Asiguratul trebuie să comunice în scris Asigurătorului, în termen de două zile lucrătoare de la data luării la cunoștință. De asemenea, și în cazul înscrierii de către organele de poliție în certificatul de înmatriculare a oricăror mențiuni (de genul „autovehicul furat", „sechestru"), Asiguratul trebuie să anunțe Asigurătorul în termenul prevăzut.
5.1.10 să păstreze vehiculul avariat în starea respectivă (excepție situația în care se impune luarea măsurilor conform prevederilor art. 5.1.7), pentru a permite reprezentanților Asigurătorului să evalueze dauna (înainte de a începe lucrările de reparații), iar în cazul furtului sau tentativei de furt să conserve toate urmele până la cercetarea efectuată de organele de poliție;
5.3 în cazul neîndeplinirii obligațiilor prevăzute la art. 5.1-5.2., Asigurătorul are dreptul, după caz - să refuze plata despăgubirii sau să o ajusteze corespunzător influenței obligațiilor neîndeplinite asupra producerii evenimentului asigurați determinării primelor de asigurare."
Pentru motivele mai sus arătate, solicită anularea sentinței recurate și trimiterea cauzei primei instanțe spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii civile ca neîntemeiată.
În drept, s-au invocat prevederile art. 466 și urm. C. Pr. Civ., art. 1270 N. C. Civ., Condițiilor generale contractuale ale BCR Asigurări, precum și orice alte acte normative la care s-a făcut referire în cuprinsul prezentei cereri de apel.
Prin întâmpinarea depusă la fila 3l-33, S. L. a solicitat respingerea apelului formulat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea întâmpinării s-a arătat că, apelanta solicită casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu motivarea că instanța a admis acțiunea doar în baza declarațiilor și expertizei judiciare întocmită în cauză.
Hotărârea atacată este temeinică și legală, iar criticile din cererea de apel sunt netemeinice.
Așadar, apelanta susține că hotărârea este netemeinică deoarece instanța s-a pronunțat în temeiul probelor administrate .
Solicită a se observa că s-a întocmit o expertiză judiciară în cauză, ce a răspund la obiectivele formulate. Lucrarea este una corespunzătoare din punct de vedere tehnic, însă apelanta nu dorește să vadă pasajele din lucrare unde expertul se pronunță din punct de vedere tehnic asupra împrejurărilor în care s-a produs accidentul de circulație. În acest sens trebui examinate ăpag.3 și 5 din raportul de expertiză, unde dl-expert explică din punct de vedere tehnic motivele care au stat la baza formării convingerii dânsului ca accidentul a avut loc în împrejurările declarate. Raportul conține și motivele pentru care au fost înlăturate apărările pârâtei-apelante.
Trebuie subliniat că apelanta nu a înțeles să formuleze obiecțiuni împotriva raportului de expertiză . Așa cum a arătat expertiza este corespunzătoare, iar apelanta nu a formulat obiecțiuni și nu a solicitat o nouă expertiză.
Potrivit art.254 alin.6 C.pr.civ., părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
Așadar intimata în mod legal nu a propus probe și nu a formulat obiecțiuni și având în vedere că nu s-au formulat obiecțiuni la expertiză în termenul legal ,apelanta nu mai poate invoca aceste aspecte în calea de atac.
Toate probele administrate au susținut cererea pârâtei.
Singura așa-zisă probă a apelantei a fost expertiza extrajudiciară întocmită la cererea acesteia, fără participarea sa și fără a ea să aibă posibilitatea să formuleze obiective și obiecțiuni.
In mod constant doctrina și practica judiciară s-au pronunțat în sensul că expertiza extrajudiciară constituie mijloc de probă doar dacă a fost încuviințată de instanță. Altfel, s-ar încălca principiul nemijlocirii consacrat de art.l6 C.pr.civ. Așadar expertiza extrajudiciară întocmită la cererea pârâtei – apelante nu constituie mijloc de probă și nu trebuia și nu a fost luată în considerare. Mai mult, expertiza a fost întocmită de un presupus al apelantei, care în temeiul unei convenții a solicitat expertului extrajudiciar să întocmească o lucrare care să îi fie favorabilă.
Este de notorietate că societățile de asigurare angajează experți extrajudiciari care să întocmească lucrări așa cum doresc acestea ( ceea ce se și întâmplă deoarece expertul este plătit de asigurător), cu singurul scop de a avea o justificare pentru neplata persoanelor păgubite și astfel să nu fie sancționate administrativ pentru reaua lor credință, ce constă în neplata despăgubirilor.
In consecință, nu se poate reține că instanța nu s-a pronunțat pe fondul cauzei, atât timp cât în considerentele hotărârii se arată care sunt motivele de fapt și de drept ce au stat la baza luării hotărârii, precum și ce probe au format convingerea instanței că cererea este întemeiată.
De asemenea solicită modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Mai întâi solicită a se observa că pârâta a respins la plată cererea formulată în dosarul de dauna pentru două motive: nedeclararea unor informații sau date pe parcursul derulării contractului de asigurare și nepăstrarea vehiculului avariat în starea respectivă. Deci nicidecum „modificarea sau alterarea cauzelor producerii accidentului”. Această împrejurare a fost invocată doar ulterior, pe parcursul procesului, de unde rezultă reaua-credință a apelantei.
Hotărârea este temeinică și legală.
Așa cum a arătat în motivarea acțiunii, între pârâtă și BCR Asigurări s-a încheiat un contract de asigurare facultativă, încheindu-se cu acest prilej polița AVA nr. 072838l pentru vehiculul cu nr.de înm._ . Suma asigurată a fost de 7857 euro.
Asiguratorul a fuzionat în luna mai 20l2 cu pârâta, toate drepturile și obligațiile asiguratorului fiind preluate de aceasta.
In data de l5.03.20l2 a fost implicată într-un accident rutier, prilej cu care s-a întocmit procesul verbal de contravenție . nr. 02l8749/l5.03.20l2. Potrivit acestuia s-au stabilit împrejurările producerii accidentului.
Ulterior s-a prezentat la asigurator, a formulat cerere de despăgubire și s-a întocmit documentul de intrare în reparație, în anexa acestuia consemnându-se avariile vehiculului.
S-a format dosarul de daună nr. AVA/BN/l000l02/l2.
Nu este real că accidentul ar fi fost provocat în mod intenționat. Este ilar a crede că o femeie în vârstă de 55 ani, cu intenție, intra într-un alt vehicul, cu scopul de a și-l accidenta și de a-și provoca posibile vătămări – corporale.
In drept s-au invocat art.205 C.pr.ci.v, L.l36/l995 modif., art.ll64 și urm. art.2l99 și urm.C.pr.civ, OG nr.l3/20ll, dispozițiile legale indicate în motivarea întâmpinării.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la fila 40-42, apelanta O. V. Insurance Group SA București, a solicitat admiterea prezentului apel, să dispuneți anularea sentinței recurate și trimiterea cauzei primei instanțe spre rejudecare, iar in subsidiar, să se dispună modificarea în tot sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii civile ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată, în temeiul art. 453 Cpr.civ.
In motivarea răspunsului la întâmpinare s-a arătat că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, bazându-se pe declarațiile persoanelor implicate în evenimentul rutier, care au vădit interes în a obține despăgubiri în baza polițelor de asigurare și pe raportul de expertiză întocmi de către dl. P. T., care, așa cum vom arăta, sub nicio formă nu poate sta la baza pronunțării unei hotărâri judecătorești.
În ceea ce privește raportul de expertiză efectuat în cauză:
Prin întâmpinare intimata arată că potrivit dispozițiilor art. 254 alin 6 C. apelanta nu poate invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe.
Intimata face confuzie între noțiunea de a propune probe și datoria instanței în temeiul rolului activ de a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Or, se poate lesne constata că raportul de expertiză efectuat în cauză nu răspunde obiectivelor dispuse de către instanța de judecată, este lipsit de argumentații și explicații științifice.
Constatările expertului constituie cea mai importantă secțiune din raport și cuprinde faptele, date, observații, investigații, extrase din dosarul cauzei și, respectiv, rezultate din investigațiile efectuate de către expert; aceste elemente trebuie descrise exact și, dacă este cazul, trebuie comparate sau interpretate. Nepotrivirile între datele provenind din diferite surse se consemnează, se compară și se comentează de către expert pentru stabilirea veridicității lor.
În expertizele care au ca obiectiv identificarea și evaluarea de daune rezultatele investigațiilor efectuate de expert se prezintă în ordinea efectuării lor. Trebuie să se acorde o atenție stabilirii cauzelor și împrejurările care au generat vicierea respectivă. Pe lângă prezentarea elementelor de reconstituire a cauzelor și împrejurărilor precum și a mărimii și efectului vicierii, expertul va prezenta interpretările corespunzătoare, dar și soluțiile care ar fi prevenit daunele.
Datele conținute în raportul de expertiză trebuie să fie reale, demonstrabile. Expertul răspunde pentru toate datele trecute în raport oricât de neînsemnate ar fi ele. Justețea datelor și responsabilitatea expertului față de acestea este caracteristica esențială a unui raport de expertiză.
În cauză a fost efectuată o expertiză în specialitatea tehnică auto, iar explicațiile expertului sunt de-a dreptul hilare, iar concluziile sale nu sunt apte de a fi luate în considerare, cu atât mai puțin în considerarea pronunțării unei hotărâri judecătorești . Astfel, dl expert P. T., arată în concluziile expertizei, după ce enunță pe scurt declarațiile persoanelor implicate, fără a motiva în vreun fel, că, „accidentul s-a derulat conform cu declarațiile șoferilor implicați cu observația că aceștia: fiind marcați de situația dificilă/periculoasă prin care au trecut înregistrează ce s-a petrecut ușor deformat și exagerat emoțional nu sunt de factură tehnică (d-na S. este economic, femeie, are aproximativ 55 de am) Trebuie analizați din această perspectivă."
Cum se poate expertul nu conferă niște explicații tehnice privitoare la evenimentul în discuție, acesta face niște aprecieri ce țin_de ordin psihologic, oferind sfaturi instanței în sensul interpretării, declarațiilor părților. Ar putea reieși din concluziile sale că evenimentul s-a petrecut astfel cum au susținut părțile, dar totuși afirmațiile acestora sunt ușor deformate datorită implicării emoționale ale celor doi participanți la trafic.astfel că se contrazice domnul expert.-.defapt, acesta, prin raportul de expertiză nu conferă nicio soluție aplicabilă cauzei.
Mai apoi expertul face niște .aprecieri, pe fondul cauzei, abordând probleme de drept privind condițiile generale de asigurare și înscrisurile de la dosar, înafara sferei răspunsurilor pe care acesta trebuia să le furnizeze prin efectuarea expertizei.
În doctrină s-a arătat că întrucât art. 330 alin. 1 C. Pr.civ. se referă în mod expres la încuviințarea expertizei dm necesitatea lămuririi „unor împrejurări de fapt", înseamnă că obiectul expertizei îl consituie împrejurări de fapt pentru lămurirea cărora sunt necesare cunoștințe de specialitate, împrejurări de fapt care au legătură cu pricina, iar nu probleme de drept.
Solicită a se observa că o atare expertiză, având în vedere caracterul derizoriu al răspunsurilor expertului, nu poate fi luată in considerare la. pronunțarea unei hotărâri judecătorești. În temeiul principiului Rolului activ al instanței, consacrat la art. 22 din Noul. cod procedură civilă,
judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
De asemenea, potrivit art. 338 Cod procedură civilă, pentru motive temeinice, instanța poate dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei noi expertize de către alt expert. Așa cum s-a arătat în doctrina și practica judiciară, motivele temeinice care să justifice dispunerea unei noi expertize sunt la aprecierea instanței, dar au numitor comun faptul ca raportul de expertiză, in funcție de care se face aprecierea, nu clarifică împrejurarea de fapt, cum este cazul de față.
Având în vedere cele arătate apreciază că instanța de judecată avea îndatorirea de a constata caracterul himeric al răspunsurilor date de către expert și să solicite expertului lămuriri, completări, explicații % etc sau chiar să solicite efectuarea unei noi expertize, deoarece la modul în care este formulată expertiza (lipsită de explicații logico-tehnice, cu răspunsuri ce depășesc sau nu au legătură cu aria de expertiză a expertului și a calității în care acesta a fost desemnat a efectua expertiza, conținând aprecieri în legătură cu soluțiile pe care ar trebui să le dea instanța) aceasta nu poate fi luată în considerare la pronunțarea unei hotărâri judecătorești.
In ce privește forța probantă a raportului de expertiză, ca regulă, instanța nu este ținută de concluziile din raportul de expertiză, acestea fiind lăsate la libera sa apreciere, iar în cazul de față având de a face cu o expertiză nemotivată și care nu răspunde obiectivelor sale, nu vedem cum expertiza efectuată în cauză ar putea sta la baza hotărârii judecătorești.
În jurisprudența anterioară Noului cod de procedură s-a decis că „în principiu raportul de expertiză nu are valoarea unui mijloc absolut de probă, dar nici nu trebuie omis când constatările expertizei nu sunt combătute prin nicio altă probă, iar concluziile sale finale și temeiurile pe care au fost fondate fac. convingerea că exprimă un punct de vedere corect
Apelul declarat în cauză nu este fondat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, precum și sub toate aspectele, potrivit art.476-479 C.pr.civ, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală nefiind dat nici un motiv de anulare sau de schimbare a hotărârii.
Starea de fapt este redată în mod explicit în considerentele sentinței mai sus expuse, motiv pentru care tribunalul consideră că nu este necesar să o reitereze.
Instanța de fond a făcut o interpretare corectă a actelor depuse la dosar și a probelor administrate în cauză și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie și anume a dispozițiilor art.969, l088 C.civ., de la l864 și art. 2 din OG nr. l3/20ll, .
Se mai constată că apelanta în apelul declarat reia în cea mai mare parte motivele pe care le-a invocat și în primă instanță și care au fost deja analizate de instanța de fond în motivarea sentinței atacate.
Contrar afirmațiilor apelantei potrivit cărora, motivarea hotărârii instanței de fond ar fi lacunară aceasta este convingătoare și este susținută de înscrisurile depuse la dosar și de concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză.
In acest sens este de reținut că prima instanță nu putea înlătura concluziile raportului de expertiză judiciară în favoarea raportului de expertiză extrajudiciară întocmit unilateral de apelantă și comunicabil acesteia.
De asemenea mai este de menționat și faptul că în primă instanță apelanta nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză judiciară și nici nu a solicitat efectuarea unei noi expertize tehnice conform prev.art. 337 și 338 NCPC.
Or, potrivit prev.art. 254 alin.6 NCPC, „părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu proba pe care nu le-au propus și administrat în cauză”.
In baza prev.art. 453 C.pr.civ, tribunalul va obliga apelanta să plătească intimatei suma de l.500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial.
Având în vedere considerentele menționate, tribunalul în baza prev.art.480 alin.l C.pr.civ, va respinge ca nefundat apelul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de O. V. Insurance Group SA, cu sediul în București, ..23, sector l, înreg.la ORC sub nr. J40/l0454/200l, CUI l43600l8, reprezentată prin SCPA H. și Asociații, prin av.L. M. H., împotriva sentinței civile nr. 785/2014 pronunțată în dosarul_ de Judecătoria Bistrița ca nefondat.
Obligă apelanta să plătească intimatei S. L. suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în condițiile art. 396 alin.2 din NCPC prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei, azi 08.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
M. F. M. C. V. A. L. C.
Red/dact
CV/CR/2 ex. jud.fond: T. M. L. l3.02.20l5
| ← Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 365/2014. Tribunalul... | Încuviinţarea executării silite. Decizia nr. 56/2014.... → |
|---|
