Încuviinţarea executării silite. Încheierea nr. 1211/2014. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 1211/2014 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 28-08-2014 în dosarul nr. 8046/190/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
ÎNCHEIEREA C I V I L Ă Nr. 1211/2014
Ședința camerei de consiliu din 28 august 2014
Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: U. I.
GREFIER: F. K.
Pe rol fiind soluționarea cererii de încuviințare a executării silite formulată de Societatea civilă profesională de executori judecătorești O. și ASOCIAȚII împotriva debitoarei AGRISAN S. C..
Fără citarea părților conform art. 665 alin. 2 C.proc.civ.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța invocă, din oficiu, excepția necompetentei materiale a Tribunalului Bistrița-Năsăud de soluționare a prezentei cauze și rămâne în pronunțare cu privire la această excepție.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată inițial Judecătoria Bistrița, iar ulterior la această instanță sub nr._, Societatea civilă profesională de executori judecătorești O. și ASOCIAȚII, a solicitat să se încuviințeze executarea silită în baza contractului de credit nr. 4210PF/24.09.2004, pentru suma de 2370,02 lei împotriva debitoarei AGRISAN S. C..
La dosar s-au depus, în copie, încheierea prevăzută la art. 664 al. 1 C.proc.civ. cererea creditorului urmăritor, titlul executoriu, dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Prin Încheierea civilă nr. 6535/CC/13.08.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Bistrița, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Bistrița, ridicată din oficiu și s-a declinat în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite.
Pentru pronunțarea acestei încheieri, prima instanță, a reținut următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art.248 alin.1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în totul sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Întru respectarea dispozițiilor art.529 alin.1 C.proc.civ., “Instanța își verifică din oficiu competența, chiar dacă este de ordine privată, putând cere părții lămuririle necesare.”
Totodată, potrivit art. 528 alin.2 din C.proc.civ., în celelalte cazuri decât cele arătate la alineatul 1 al aceluiași articol, competența instanței este supusă regulilor prevăzute pentru cererile contencioase, iar dispozițiile art.529 din același act normativ prevede că în cadrul cererilor necontencioase, instanța își verifică din oficiu competența, chiar dacă este de ordine privată iar dacă se declară necompetentă, va trimite dosarul instanței competente.
Potrivit însă Deciziei Curții Constituționale a României nr. 348/2014, pronunțată la data de 17 iunie 2014, dispozițiile articolului 650 alineatul (1) din codul de procedură civilă au fost declarate neconstituționale, decizie ce a intrat în vigoare pe data de 16 iulie 2014, când a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 529, fiind obligatorie de la acea dată. Mai exact, această decizie se referă la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 650 alin. (1) și art. 713 alin. (1) din Codul de Procedură Civilă, act normativ care se aplică de la 15 februarie 2013.
Art. 650 alin. (1) din Codul de Procedură Civilă, care a fost declarat neconstituțional, prevedea că: “Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel“, dispoziție legală ce reprezenta o excepție de la regula generală. Iar art. 650 alin. 2 din Codul de Procedură Civilă prevede că „Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe sau organe”.
Astfel, având în vedere Decizia CCR amintită, prin care a fost declarat neconstituțional aliniatul 1 al art.650 din Codul de Procedură Civilă, de la data de 16.07.2014, aplicabile în cazul cererilor de încuviințare a executării silite, și luând în considerare că pe durata de 45 de zile de la publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept, precum și faptul că, în prezent, legea nu mai prevede în mod expres care este instanța de executare, devin aplicabile dispozițiile de drept comun în materie de competență, respectiv prevederile art. 95 Cod de procedură civilă, ce instituie regula că tribunalele „judecă în primă instanța toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe”.
Este adevărat că în considerentele deciziei Curții Constituționale au fost criticate criteriile de stabilire a competenței teritoriale, însă prin dispozitiv s-a reținut neconstituționalitatea întregului alin. 1 a art. 650 Cod de procedură civilă – drept urmare în prezent nu este în vigoare un text legal care să definească instanța de executare și care să stabilească reguli speciale de competență în materia executării silite, singurele criterii de stabilire a competenței rămânând cele de drept comun. Ori, conform art. 126 alin. 2 din Constituția României „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”, nefiind astfel permis judecătorului să stabilească competența prin analogie, prin raportate la situații asemănătore și la uzanțe.
Pentru argumentele înfățișate și văzând dispozițiile invocate mai sus, în temeiul art. 129 alin. 2 pct. 2 Cod de procedură civilă, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Bistrița, invocată de instanță, din oficiu, și s-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.
La primul termen de judecată stabilit, tribunalul, din oficiu, a invocat, în temeiul art. 129 alin. 2 punctul 2 din noul Cod de procedură civilă coroborat cu art.665 alin.2 noul Cod de procedură civilă, excepția de necompetență materială de soluționare a cauzei.
Examinând excepția de necompetență materială de soluționare a cauzei,tribunalul urmează a o admite potrivit considerentelor ce vor fi reliefate în cele ce urmează.
Tribunalul constată că într-adevăr nu pot produce efecte juridice prevederileart. 650 alin. (1) din Codul de Procedură Civilă, text legal ce indica expres instanța de executare ca fiind judecătoria, ca urmare a admiterii excepției de neconstituționalitate ridicată de Societatea Comercială "Lapmor Impex" - S.R.L. din G. în Dosarul nr. 8._ al Judecătoriei G., prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 348/2014, pronunțată la data de 17 iunie 2014, și publicată în Monitorul oficial nr. 529 din 16 iulie 2014, decizie prin care s-a constatat că dispozițiile art. 650 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale .
Cu toate acestea, tribunalul reține că, potrivit legii, competența materială de soluționare în primă instanță a cererilor de încuviințare a executării silite revine judecătoriei, iar nu tribunalului, pentru că acest lucru se desprinde din interpretarea art.665 alin.1-2 din noul Codul de Procedură Civilă ce reglementează tocmai încuviințarea executării silite, iar acest text legal este în vigoare și incident în cauză, dar nu a fost avut în vedere de către Judecătoria Bistrița.
Potrivit art.665 alin.1-2 din noul Cod de procedură civilă, în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita să se dispună încuviințarea executării de către instanța de executare, căreia îi va înainta, în copie certificată de executorul judecătoresc pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 664 alin. (1) și dovada taxei de timbru.
(2) Cererea de încuviințare a executării silite se soluționează de instanță în termen de maximum 7 zile de la înregistrarea acesteia la judecătorie, prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților. Pronunțarea se poate amâna cu cel mult 48 de ore, iar motivarea încheierii se face în cel mult 7 zile de la pronunțare.”
Acest text legal este relevant și incident în determinarea competenței materiale de soluționare a cererilor de încuviințare a executării silite, text legal neexaminat de Judecătoria Bistrița în considerentele încheierii prin care a dispus declinarea competenței materiale, deoarece prevede în mod expres că cererea se depune la judecătorie, și chiar dacă nu arată expres că judecătoria soluționează cererea, acest lucru se poate deduce chiar din termenul scurt prevăzut pentru soluționare, ceea ce înseamnă în mod firesc că această instanță - judecătoria, iar nu tribunalul, e competentă material și trebuie să soluționeze pe fond cererea de încuviințare a executării silite, textul legal neputând fi interpretat în sensul că judecătoria doar înregistrează cererea de încuviințare a executării silite, iar apoi o trimite tribunalului care ar fi în accepțiunea primei instanțe instanța de executare.
Chiar și din interpretarea teleologică a prevederilor art. 713alin 2 Cod procedură civilă ce indică posibilitatea introducerii contestației la executare la instanța de executare sau la judecătoria în a cărei circumscripție își are domiciliul sau sediul debitorul, s-ar putea ajunge la aceeași concluzie că judecătoria este competentă material să soluționeze în primă instanță cererea de încuviințare a executării silite, în sensul că dacă contestația la executare silită se poate introduce și se judecă în primă instanță de judecătorie, înseamnă că și cererea de încuviințare a executării silite se judecă tot de către judecătorie, neputând fi permis, în lipsa unui text legal expres, ca tribunalul doar să încuviințeze executarea silită, iar judecătoria să judece contestația la executare silită.
De altfel, prin dispoziția de la pct.2 din dispozitivul Deciziei Curții Constituționale, nr.348/2014, s-a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate ridicată în același dosar și s-a constatat că dispozițiile art.713 alin.(1) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.132 noul Cod procedură civilă, va admite excepția de necompetență materială invocată din oficiu și-n consecință va declina în favoarea Judecătoriei Bistrița competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite formulată de Societatea civilă profesională de executori judecătorești O. și ASOCIAȚII privind pe creditoarea EOS International Beteiligungs – Verwaltungsgesellschaft mbH și Next Capital Investments Limited și pe debitoarea AGRISAN S. C., în baza contractului de credit nr. 4210PF/24.09.2004, pentru suma de 2370,02 lei.
Potrivitart.133 pct.2 noulCod procedură civilă, tribunalul va constata ivit un conflict negativ de competență, iar potrivit art.134 noul Cod de procedură civilă va dispune suspendarea judecății cauzei și înaintarea dosarului Curții de apel Cluj în vederea soluționării acestui conflict, această instanță fiind competentă să soluționeze acest incident procedural potrivit art.135 alin.1 noulCod procedură civilă, fiind instanța imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite excepția de necompetență materială a Tribunalului Bistrița-Năsăud, invocată din oficiu.
Declină în favoarea Judecătoriei Bistrița competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite formulate de Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești „O. și ASOCIAȚII”, cu sediul în Bistrița, .. 37, .-Năsăud, împotriva debitoarei AGRISAN S. C., cu domiciliul în loc. Herina, nr. 72, .. Bistrița-Năsăud.
Constată ivirea conflictului negativ de competență între Tribunalul Bistrița-Năsăud și Judecătoria Bistrița.
Dispune suspendarea, din oficiu, a judecății și trimiterea dosarului la Curtea de Apel Cluj pentru soluționarea conflictului.
Fără cale de atac.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședința publică din data de 28 august 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
U. I. F. K.
Red./Dact.U.I./F.K.
2ex./09.09.2014.
| ← Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... | Plângere împotriva rezoluţiei directorului ORC. Sentința nr.... → |
|---|
