Cerere în anulare. OUG 119/2007. Sentința nr. 1241/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1241/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 17-09-2014 în dosarul nr. 3279/120/2014
DOSAR NR._ cerere în anulare
ROMANIA
TRIBUNALUL DAMBOVITA
SECTIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA nr. 1241
Ședința publică din 17 septembrie 2014
Instanța constituită din:
P.: F. E.
JUDECĂTOR: E. I.
GREFIER: R. M.
Pe rol fiind soluționarea cererii în anulare formulată de debitoarea P. comunei Gura Șuții, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta creditoare . cu sediul în comun a Corbii M., . de lucru în T., ., împotriva sentinței nr. 962/10.06.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ .
Cererea a fost timbrată cu 200 lei, taxă judiciară de timbru achitată conform chitanței . WLZ_/9.09.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat: apărătorul debitoarei P. comunei Gura Șuții și apărătorul pârâtei- creditoare ..
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează stadiul pricinii și modul de îndeplinire a procedurii de citare. De asemenea, se referă faptul că la dosarul cauzei s-au depus prin serviciul registratură, următoarele înscrisuri: dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 lei și întâmpinare împotriva cererii în anulare.
Apărătorul creditoarei depune la dosarul cauze împuternicirea avocațială. Învederează faptul că prin întâmpinarea formulată a invocat două excepții, respectiv excepția netimbrării cererii și excepția tardivității depunerii cererii. Înțelege să renunțe la excepția netimbrării cererii întrucât s-a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Cu privire la excepția tardivității, menționează faptul că a verificat la dosar și a constatat că a fost depusă prin poștă cererea în data de 10.07.2014, motiv pentru care înțelege să renunțe la această excepție.
Apărătorul debitoarei menționează faptul că în ceea ce privește renunțarea la cele două excepții, reprezentantul convențional nu are mandat special în acest sens.
Tribunalul, față de chestiunea supusă dezbaterii, apreciază că renunțarea la cele două excepții nu este un act de dispoziție care să impună confirmarea sau o procură specială din partea clientului, motiv pentru care ia act că se renunță la cele două excepții.
Apărătorii părților învederează faptul că nu mai au cereri de formulat.
Tribunalul constată că nu mai sunt cereri de formulat și acordă cuvântul pe cererea în anulare.
Apărătorul debitoarei, având cuvântul pe fondul cauzei, solicită admiterea cererii în anulare așa cum a fost formulată. Sentința nr.962 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița a fost emisă fără a se respecta dispozițiile imperative ce reglementează această procedură a ordonanței de plată.
Deși intimata nu a adus la dosarul cauzei dovezi din care să rezulte că această creanță este certă, lichidă și exigibilă, instanța a înțeles să admită în mod eronat cererea pentru emiterea unei ordonanțe de plată.
Factura nr.267/21.11.2013 nu a fost acceptată la plată de către debitoare, nu are aplicată ștampila și nici semnătura acesteia, motiv pentru care apreciază că suma solicitată nu poate avea caracterul cert.
Menționează faptul că nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul creditoarei ., având cuvântul, își menține susținerile din întâmpinarea formulată, în sensul că cererea în anularea nu este motivată. Motivele invocate în sensul că nu este o creanță certă, lichidă și exigibilă pentru constatarea penalităților .
Contractul este documentul de bază în baza căruia se datorează penalitățile și sunt stipulate și angajate de ambele părți. Penalitățile curg de drept.
Debitul principal a fost acceptat și plătit în cursul judecății.
Prima factură de penalități cu nr.267/29.11.2013 a fost emisă pentru perioada de la data scadenței până la data cererii de chemare în judecată și cealaltă factură de penalități 339/16.04.2014 a fost emisă pentru penalitățile care au curs în continuare de la data cererii de chemare în judecată până la data plății efective.
Debitoarea nu se poate prevala de un simplu refuz nejustificat în plata unor penalități, numai prin faptul că acele facturi nu sunt semnate. Nu s-a făcut nicio adresă de refuz.
Solicită plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul debitoarei, in replică, menționează faptul că există o factură acceptată la plată pentru debitul principal, însă a contestat penalitățile și modul de calcul al acestora.
Instanța, considerându-se lămurită cu privire la toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art.394 NCPC, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Găești la data de 27.11.2013 sub nr._, creditoarea S.C. V. F. S.R.L. a chemat în judecată pe debitoarea P. Gura Șuții solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să se dispună obligarea debitoarei la plata sumei de 4960 lei reprezentând contravaloarea mărfii vândute și neachitate; suma de 2.418 lei, reprezentând penalitățile de întârziere aferente debitului principal, calculate pentru perioada 01.01.2013 – 21.11.2013, precum și obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere calculate în continuare până la data plății integrale a debitului principal.
În motivarea cererii creditoarea a arătat că între părți s-au derulat relații comerciale, de vânzare cumpărare cu privire la cantitatea de 20 mc lemn foc. Conform art.8 din contract, plata facturii trebuia efectuată în termen de 30 zile de la data emiterii facturii, adică până la data de 30.12.2012. Arată că debitoarea nu a achitat factura nr.148/28.11.2012 nici până în prezent, deși i s-a solicitat acest lucru de mai multe ori, atât telefonic cât și în scris. Conform normelor contabile privind inventarierea creanțelor și datoriilor, în data de 14.03.2013 societatea creditoare a transmis debitoarei prin fax, extrasul de cont nr.164/14.03.2013 cu situația soldului la data de 31.12.2012 în care debitoarea figura cu debit în sumă de 4.960 lei conform facturii nr.148/28.11.2012 și a solicitat debitoarei să transmită confirmarea în scris a sumei acceptate ca fiind datorată, în termen de 5 zile de la primire. Precizează că debitoarea nu a transmis nici un răspuns la această adresă de confirmare sold, ceea ce însemnă că a acceptat tacit debitul înscris în acest extras de cont. Susține că în data de 28.10.2013 creditoarea a transmis debitoarei o somație de plată, prin fax și prin scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire, somație care a fost primită de debitoare la data de 30.10.2013. Prin somație a solicitat în mod expres debitoarei să se facă plata contravalorii mărfii vândute în termen de 15 zile de la data primirii acestei somații, având în vedere că s-a depășit cu mult termenul de plată convenit prin contract. Debitoarea nu s-a conformat solicitării creditoarei de a plăti suma de 4.960 lei în termen de 15 zile de la primirea somației, adică până la data de 14.11.2013 inclusiv și nici nu a transmis un răspuns. Se mai arată de către creditoare că a emis factura pentru penalități nr.267/21.11.2013, valoarea penalităților calculate pentru perioada 01.01.2013 – 21.11.2013 fiind în sumă de 2418 lei. Calculul detaliat al penalităților este cuprins în anexa la această factură. Factura de penalități este scadentă la plata la data emiterii acesteia, 21.11.2013 pentru această factură nu exista un termen ulterior de plată. La data de 21.11.2013 a transmis debitoarei factura nr.267/21.11.2013 și anexa acesteia, ambele în original, prin scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire. Până la data introducerii cererii de chemare în judecată debitoare nu a achitat nici marfa vândută și nici penalitățile de întârziere în valoare de 2418 lei.
Societatea creditoare înregistrează o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitoarei, iar creanța în sumă totală de 7378 lei îndeplinește toate condițiile prev. de art.1013 din NCPC.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.1013 și urm. NCPC, art.453 NCPC.
Prin sentința nr. 28/9.01.2014, Judecătoria Găești a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Dâmbovița, sub numarul_ .
La data de 14.04.2014 debitoarea a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii creditoarei, creanța pretinsă neîndeplinind condițiile prevăzute de lege, aceasta nefiind certă, lichidă și exigibilă, întrucât factura invocată nu este acceptată la plată prin aplicarea ștampilei și semnăturii conducerii debitoarei, și nici nu este înregistrată în contabilitatea acesteia.
Deși inițial, prin cererea de chemare în judecată, creditoarea a solicitat obligarea debitoarei la plata debitului restant în sumă de 4.960 lei, reprezentând contravaloare marfă vândută și neachitată, dar și la plata penalităților de întârziere în sumă de 2.418 lei, creanțe pentru care a emis facturi fiscale (f. 11,17), în cursul judecății, debitoarea i-a achitat debitul principal în valoare de 4.960 lei, motiv pentru care, prin cererea depusă la termenul de la 9.01.2014 /f. 29) în fața instanței inițial investite, și-a modificat cuantumul pretențiilor, reducându-le la valoarea penalităților de întârziere în sumă de 2.418 lei, pentru care a emis factura fiscală nr._/21.11.2013, atașând și un tabel, ce prinde perioada și modul de calcul al acestora (f. 17-18 dosar Judecătoria Găești).
Cererea creditoarei privind plata penalităților contractuale de întârziere, este pe deplin întemeiată, întrucât potrivit disp.art. 9 din contractul de vânzare-cumpărare nr.190/27.11.2012, încheiat între părți (f.7-9) „orice întârziere a îndeplinirii obligațiilor asumate prin contract, va atrage după sine penalități de 0,15%pe zi din valoarea facturilor restante”.
Intrucât, potrivit art. 8 din contract, plata se va face pe baza facturilor emise de vânzător și semnate de cumpărător, în termen de 30 de zile de la data emiterii facturii și întrucât factura cuprinzând debitul principal (f.11) însușită prin semnătură și aplicarea ștampilei de cumpărător, a fost emisă la 28.11.2012, fiind achitată la data de 19.12.2013 (f. 36) cu o întârziere mai mare de un an de la data emiterii, devin incidente disp.art. 9 din contract privind plata penalităților de întârziere.
Împotriva sentinței nr.962/10.06.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, a formulat cerere în anulare P. comunei Gura Șuții, solicitând anularea acestei sentințe iar pe fond respingerea cererii de emitere a unei ordonanțe de plată, ca neîntemeiată, intrucit:
- factura fiscală nr.267/21.11.2013 reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal, nu este acceptată la plată de către debitoare prin aplicarea ștampilei și semnăturii reprezentantului legal, creanța nefiind certă, lichidă și exigibilă în conformitate cu disp. art.662 Cod.proc.civ., care să conducă la emiterea ordonanței de plată în temeiul art.1013 Cod proc.civ.
- factura de penalități nu conține elemente de determinare a obiectului creanței pentru ca aceasta să devină lichidă și nici elemente de determinare a exigibilității creanței.
Prin întâmpinarea formulată la data de 15 septembrie 2014, . Corbii M., a invocat excepția netimbrării cererii și excepția tardivității depunerii cererii, excepții la care a renunțat, iar pe fond respingerea cererii în anulare ca neîntemeiată.
Se susține faptul că cererea în anulare este o procedură specială prevăzută de Titlul IX Cod proc. Civ. și este o cale ordinară de atac, ca urmare reclamanta nu putea să solicite judecarea pe fond și respingerea cererii de emitere a ordonanței de plată ca neîntemeiată.
Analizind cererea in anulare prin prisma motivelor invocate, a apararilor din intimpinare, a probelor si considerentelor retinute in procedura ordonanteide plata, precum si prin prisma textelor legale incidente,se apreciaza ca acesta este nefondata pentru motivele ce vor fi expuse in continuare.
În mod corect s-a reținut în sentința nr. 962/10.06.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, că, potrivit art. 8 din contract, plata se va face pe baza facturilor emise de vânzător și semnate de cumpărător, în termen de 30 de zile de la data emiterii facturii și întrucât factura cuprinzând debitul principal (f.11) însușită prin semnătură și aplicarea ștampilei de cumpărător, a fost emisă la 28.11.2012, fiind achitată la data de 19.12.2013 (f. 36) cu o întârziere mai mare de un an de la data emiterii, astfel că devin incidente disp. art. 9 din contract privind plata penalităților de întârziere.
Nu poate fi primita critica debitoarei P. comunei Gura Șuții, în sensul că nefiind acceptată la plată, factura fiscală nr.267/21.11.2013, de către debitoare prin aplicarea ștampilei și semnăturii reprezentantului legal, creanța nu este certă, lichidă și exigibilă în conformitate cu disp. art.662 Cod.proc.civ.
Izvorul obligației de plată al penalităților de întârziere în cauza de față nu îl reprezintă factura fiscală nr.267/21.11.2013, ci dispozițiile art. 9 din contractul de vânzare-cumpărare nr.190/27.11.2012, încheiat între părți conform cărora orice întârziere a îndeplinirii obligațiilor asumate prin contract, va atrage după sine penalități de 0,15%pe zi din valoarea facturilor restante.
Se observa că debitoarea nu a contestat modalitatea de calcul a penalităților.
F. de cele de mai sus, tribunalul urmeaza, sa respinga cererea în anulare.
Față de dispozițiile art. 453 alin 1. NCPC, va fi obligată debitoarea la 400 lei cheltuieli de judecată către creditoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea în anulare formulată de formulată de debitoare P. comunei Gura Șuții, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta creditoare . cu sediul în comun a Corbii M., . de lucru în T., ., împotriva sentinței nr. 962/10.06.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ .
Obligă debitoarea la 400 lei cheltuieli de judecată către creditoare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17 septembrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
F. E. E. I.
Grefier
R. M.
Red. EF
Tehn. RM
4 ex/ 17 X 2014
| ← Dizolvare societate. Sentința nr. 1339/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Încuviinţarea executării silite. Decizia nr. 44/2014.... → |
|---|
