Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Hotărâre din 31-03-2014, Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 31-03-2014 în dosarul nr. 1081/120/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
ORDONANȚĂ NR 568
Ședința publică din data de 31.03.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE :G. A. M.
GREFIER: J. C.
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect ordonanță de plată formulată de reclamanta B. H. A/S cu sediul ales la CA T. I. în București, Calea Călărașilor, nr 134, . în contradictoriu cu pârâta . cu sediul în ., .. 698A, județ Dâmbovița.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei conform chitanței nr_/1/28.02.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta prin avocat T. I. și pârâta prin avocat P. R..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, la dosar fiind depuse la data de 31.03.2014, de către reclamantă, note scrise, iar din partea pârâtei, întâmpinare prin care invocă excepția inadmisibilității acțiunii.
Instanța pune în discuție competența materială și teritorială de soluționare a prezentei cauze.
Reclamanta, prin avocat, arată este competent a soluționa cauza Tribunalul Dâmbovița.
Pârâta, prin avocat, arată că este competent a soluționa cauza Tribunalul Dâmbovița.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art 131 N c.pr.civ raportat la art 1015 NCpc, art. 94 pct. 1 lit. l NCpc, art. 95 pct 1 și art 107 N.c.pr.civ, constată că Tribunalul Dâmbovița este competent a soluționa prezenta cauză.
Față de referatul întocmit de grefier, aflat la dosarul cauzei – f. 56 instanța reține că nu există alte cereri înregistrate pe rolul acestei instanțe cu același obiect și aceleași părți, conform art. 139 NCPC.
Instanța ia act că în cauză nu au fost formulate cereri modificatoare ale cererii principale, conform art 204 N .cpr.civ sau cereri de renunțare la judecata cererii, potrivit art 406 N c.pr.civ.
Instanța pune în discuția părților excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă, prin întâmpinare.
Pârâta, prin avocat, arată că prin întâmpinarea depusă la dosar a invocat excepția inadmisibilității cererii având în vedere că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă, conform dispozițiilor codului de procedură civilă. A fost somată, dar nu s-a îndeplinit procedura prealabilă a medierii, în cauză fiind incidente aceste dispozițiile legale. Mai mult, valoarea prezentului litigiu este de peste 50 000 lei, astfel încât potrivit dispozițiilor legale, procedura medierii este obligatorie.
Față de aceste motive solicită admiterea excepției inadmisibilității acțiunii și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Reclamanta, prin avocat, având cuvântul asupra excepției inadmisibilității acțiunii, solicită respingerea acesteia motivat de faptul că la dosar există dovada somării pârâtei, somație ce a fost transmisă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Pe de altă parte, referitor la procedura medierii, arată că prezenta cauză se soluționează în procedură specială, ce este exceptată de la procedura medierii.
Față de aceste aspecte solicită respingerea excepției inadmisibilității cererii.
Instanța, având în vedere că procedura este una ce prevede, conform art 1020 N c.pr.civ, încuviințarea proba cu înscrisurile depuse la dosar și eventual explicații și lămuriri, acordă părților cuvântul asupra fondului cauzei, urmând a se pronunța atât asupra excepției inadmisibilității cererii, invocată de pârâtă, cât și asupra fondului cauzei, dacă se va impune, urmare a soluționării excepției.
Pârâta, prin avocat depune la dosar înscrisuri din care rezultă corespondența purtată între părți, anterior demarării acestei cererii.
Reprezentantul reclamantei arată că are cunoștință de conținutul înscrisurilor depuse la dosar și precizează că nu li s-a pus în vedere că vor renunța la litigiu în măsura în care vor achita și penalitățile de întârziere și cheltuielile de avocat până la data de 31.03.2014, ci li s-a pus în vedere că neachitând până la această dată, aceste sume vor fi solicitate prin instanță.
Instanța în temeiul dispozițiilor art 1020 N c.pr.civ încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reclamanta, prin avocat, având cuvântul asupra fondului cauzei solicită admiterea cererii și emiterea ordonanței de plată. Prin notele scrise depuse la dosar a solicitat să se aibă în vedere angajamentul de plată încheiat între părți, fiind de acord cu eșalonarea datoriei în 6 rate. Solicită a se preciza în mod expres ca în cazul în care nu se va achita o rată, executarea silită să se facă pentru toată suma rămasă până la achitarea în întregime a debitului.
Având în vedere că scadența celei mai vechi facturi este 12.04.2013, urmează a se avea în vedere că nu se poate renunța la penalitățile calculate conform contractului, ce reprezintă legea părților, motiv pentru care solicită acordarea în continuare a acestora.
În ceea ce privește onorariul de avocat, solicită a se constata că angajamentul de plată a fost încheiat la data de 14.03.2014. Citația emisă de instanță a fost primită la data de 12.03.2014, pârâta neefectuând niciun demers până la momentul la care nu au avut certitudinea că a fost acționată în justiție. Onorariul de avocat a fost solicitat în mod corect, existând dovada achitării acestuia.
Față de aceste considerente solicită admiterea cererii.
Pârâta, prin avocat, având cuvântul asupra cererii formulate, apreciază că aceasta este neîntemeiată și chiar abuzivă.
Între părți există încheiat un contract civil, în care, la art. 6, se prevede că pentru ambalajele neplătite în termen de 90 de zile, se percepe o taxă de plus 2 euro la 1000 de bucăți pe lună.
În facturile emise după ce acestea au devenit scadente, această taxă a fost percepută, astfel încât nu se poate vorbi de penalități. Mai mult la art 7 din contract se prevede că în caz de litigiu părțile au obligația de a rezolva litigiul de comun acord.
Prin cererea formulată reclamanta invocă reaua credință a pârâtei, deși până în luna februarie au fost taxați cu cei 2 euro.
După ce a primit somația a luat legătura cu reclamanta pentru a soluționa pe cale amiabilă litigiul dintre părți, mai mult pârâta a transmis angajamentul de plată, ce a fost concretizat, după mai multe discuții.
Prin angajamentul de plată părțile s-au înțeles asupra creanței principale, la acest moment reclamanta solicitând pe lângă angajamentul de plată încheiat și plata penalităților, aspect ce nu mai poate fi solicitat, după aprecierea sa, având în vedere că după emiterea somației de plată, penalitățile nu mai puteau curge din moment ce se purtau negocieri cu privire la achitarea debitului.
Pârâta a recunoscut debitul, fiind încheiat angajamentul de plată ce începe să producă efecte de la data de 15.04.2014, data scadenței primei rate.
Condiția exigibilității nu este îndeplinită având în vedere că termenul scadent al acestor facturi a fost prelungit de comun acord, neajungându-se la termen. Nu se poate spune că pârâta nu a respectat angajamentul de plată, din moment ce nu a devenit scadentă prima rată.
Singurul motiv pentru care părțile sunt în litigiu la acest moment este pentru a se obține cheltuielile de judecată, respectiv onorariul de avocat, ce solicită a fi respins, având în vedere că suma pretinsă este destul de mare.
Față de aceste motive solicită respingerea ordonanței de plată ca netemeinică și nelegală.
Reclamanta, prin avocat, având cuvântul în replică arată că nu este adevărată susținerea pârâtei potrivit căreia penalitățile au fost calculate în facturi, întrucât acestea au fost emise a doua zi după livrare, astfel încât nu se puteau adăuga penalități.
A acceptat prelungirea termenelor scadente ale facturilor pentru a face o favoare pârâtei.
Instanța, considerându-se lămurită, rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, sub nr_, reclamanta B. H. A/S a chemat în judecată pârâta ., solicitând instanței emiterea ordonanței de plată solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 90.046,05 euro reprezentând debit principal, plata sumei de 8.650,20 euro reprezentând penalități calculate conform contractului, cu cheltuieli de judecată.
În fapt între societăți a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare pentru ambalaje de ouă în anul 2013, în baza căruia a fost livrată pârâtei marfă în baza comenzilor venite din partea debitoarei.
De la livrarea efectuată în data de 11.03.2013, pentru care s-a emis factura nr_/12.03.2013, debitoarea nu a mai achitat contravaloarea mărfii primite. În urma livrărilor efectuate s-au cumulat un număr de opt facturi scadente, respectiv factura nr._/12.03.2013, nr.._/21.03.2013, nr_/22.05.2013, nr_/13.06.2013, nr_/28.06.2013, nr_/26.07.2013, nr_/14.08.2013 și nr_/26.08.2013.
S-a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, însă demersul a rămas fără rezultat.
Apreciază că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă, fiind îndeplinite condițiile pentru emiterea ordonanței de plată.
În drept a invocat prevederile art 1013-1024 C.pr.civ.
În dovedirea cererii au fost atașate înscrisuri.
Prin notele scrise depuse la dosar la data de 31.03.2014, reclamanta a solicitat instanței să ia act de recunoașterea în totalitate a debitului, solicitând emiterea ordonanței de plată care să cuprindă eșalonarea sumei de 90 046 euro, în șase rate, cu termene de executare 11.04.2014, 15.05.2014, 11.06.2014, 11.07.2014, 11.08.2014, 11.09.2014, plata penalităților în sumă de 8650,20 euro, calculate până la data de28.01.2014, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și taxă judiciară de timbru.
Pârâta, legal citată a formulat întâmpinare la termenul de judecată din data de 31.03.2014 prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii față de neîndeplinirea procedurii prealabile a somării debitorului și procedurii prealabile a informării privind medierea.
Conform art 2 alin 1² din Legea 192/2006, în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligației de a participa la ședința de informare privind medierea, instanța va respinge cererea ca inadmisibilă.
A precizat totodată că cererea formulată de reclamantă reprezintă un abuz de drept, solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
În cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarea situație de fapt:
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii, invocată de pârâtă prin întâmpinare, reține instanța faptul s-a invocat neparcurgerea procedurii medierii, anterior demarării prezentului litigiu, invocându-se art. 2 al.12 raportat la art. 601 din Legea 192/2006.
Cu toate acestea, se reține împrejurarea că, în baza art. 601 lit. f din Legea 192/2006 sunt exceptate de la obligativitatea existenței dovezii de participare la ședința de informare cu privire la avantajele medierii cazurile în care valoarea litigiului este de peste 50.000 lei, or prezentul litigiu are un obiect în valoare de 405.209,25 lei (90.046 euro*4,5 lei/euro); pe de altă parte, sunt exceptate cazurile în care părțile aleg să recurgă la procedura prevăzută de art. 1013-1024 NCPc.
Pentru acest motiv, în temeiul art. 248 al.1 NCpc va fi respinsă excepția invocată de pârâtă.
Potrivit art. 1013 al.1 din NCpc, prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură sau în alt mod admis de lege.
Se reține că, în conformitate cu art. 1016 al. 2 NCpc, pârâta a fost somată să achite suma ce face obiectul cererii cu care a fost învestită instanța, respectiv suma de 90.046,05 euro reprezentând debit principal în baza contractului de vânzare pe anul 2013 și a facturilor_/12.03.2013, nr.._/21.03.2013, nr_/22.05.2013, nr_/13.06.2013, nr_/28.06.2013, nr_/26.07.2013, nr_/14.08.2013 și nr_/26.08.2013, precum și suma de 8650,02 euro reprezentând penalități contractuale, fiind depusă dovada comunicării somației către pârâtă (f. 11, 13).
La dosarul cauzei s-au depus contractul încheiat între părți privind vânzare-cumpărare ambalaje de ouă pentru anul 2013, convenindu-se în cuprinsul acestuia ca plata mărfii vândute de reclamantă să aibă loc în termen de 60 de zile cu o limită de plafon de 70.000 euro, iar pentru ambalajele neplătite în 90 de zile H. percepe o taxă de +2 euro/1000 buc/lună, urmând ca toate facturile să fie stabilite în euro.
S-au mai depus la dosar facturile fiscale și scrisorile de transport a mărfurilor menționate în cuprinsul facturilor, precum și dovada existenței unui acord din partea pârâtei de a achita reclamantei suma de 90.046,25 euro, în șase tranșe lunare, începând cu data de 15.04.2014 (f. 60-61), acord pe care reclamanta, conform solicitării existente la dosarul cauzei, în cuprinsul notelor scrise depuse la data de 27.03.2014, l-a dorit a fi consfințit, cu solicitarea, în plus, de a fi obligată pârâta și la plata penalităților contractuale de 8650,02 euro – necuprinse în acordul de plată al pârâtei.
Astfel, în privința debitului principal ce face obiectul cererii instanța reține că este pe deplin îndeplinită condiția prevăzută de art. 1013 al.1 din Noul Cod Civil, în sensul că acest debit constă în obligația pârâtei de plată a unei sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, constatat printr-un înscris însușit de părți prin semnătură.
Se reține și faptul că pârâta, deși a fost citată cu mențiunea prevăzută de art. 1018 al. 3 NCpc, nu a contestat creanța, fiind depus la dosar, în schimb, acordul de plată sus menționat.
În ceea ce privește obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere, se reține, în primul rând, faptul că în contract este prevăzută clauza conform căreia „pentru ambalajele neplătite în 90 de zile H. percepe o taxă de +2 euro/1000 buc/lună”. Această „taxă” este calificată de instanță ca reprezentând penalități de întârziere convenite de părți, pe care pârâta nu le-a contestat în condițiile art. 1018 al.3 NCpc, ci a afirmat numai, cu prilejul explicațiilor prezentate de apărător, că „nu este îndeplinită condiția exigibilității având în vedere că termenul scadent al acestor facturi a fost prelungit de comun acord, neajungându-se la termen; nu se poate spune că pârâta nu a respectat angajamentul de plată, din moment ce nu a devenit scadentă prima rată”.
Cu toate acestea, instanța găsește neîntemeiată această argumentare, dat fiind că scadența debitului principal este dată de modalitatea de plată convenită prin contract, respectiv „plata în termen de 60 de zile cu o limită de plafon de 70.000 euro, iar pentru ambalajele neplătite în 90 de zile H. percepe o taxă de +2 euro/1000 buc/lună”, angajamentul convenit privind numai modalitatea de stingere a acestei datorii scadente deja, raportat la facturile emise de reclamantă și la termenul de plată menționat.
În plus, chiar dacă angajamentul de plată nu vizează acoperirea datoriei constând în penalitățile contractuale, recunoașterea datoriei principale atrage implicit recunoașterea datoriei accesorii vizând penalitățile, neexistând, în plus, nicio contestare plauzibilă a acestor penalități.
Din aceste motive va fi admisă cererea reclamantei cu privire la obligarea pârâtei la plata debitului principal și a penalităților, se va ține seama și de programul de plăți asupra cărora părțile au convenit, respectiv acordarea pentru pârâtă a posibilității de plată a sumelor pretinse în șase rate lunare, începând cu data de 15. 04. 2014, fără a putea fi consfințit ca atare de către instanță, în baza art, 1019 NCPc întrucât acordul existent la dosar vizează numai plata debitului principal, nu și a penalităților datorate de pârâtă.
Referitor însă la plata de către pârâtă a sumei de 4500 euro cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate de reclamantă în prezenta cauză, se reține pe de o parte faptul că la dosar există factura depusă la f. 51 privind această sumă plătită de reclamantă apărătorului desemnat pentru prezenta cauză, suma reprezentând „asistență și reprezentare juridică în fața Tribunalului Dâmbovița în litigiul cu La T.”; din datele disponibile în Ecris reiese că societatea La T. nu are alte litigii pe rolul acestei instanțe, în afara celui de față, ca urmare, condiția prevăzută de art. 451 al.1 NCpc este îndeplinită în speță, cu privire la această sumă.
Totuși, instanța apreciază că suma de 4500 euro este vădit disproporționată în raport cu complexitatea cauzei, dat fiind faptul că situația de fapt a speței este clară, normele legale incidente sunt de asemenea clare, nu pretind operă de interpretare din partea apărătorilor, activitatea avocaților a presupus prezența în fața instanței la un singur termen de judecată iar apărările formulate de pârât nu au necesitat o contraargumentare elaborată. Din aceste motive, fără ca măsura de reducere a cheltuielilor de judecată să aibă vreun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său, și văzând criteriile oferite de jurisprudența CEDO – caracterul real al cheltuielilor de judecată pretinse, caracterul rezonabil al cheltuielilor (raportat la complexitatea pricinii și munca depusă de avocat), va fi redusă suma de 4500 euro reprezentând onorariul de avocat la care va fi obligată pârâta la suma de 700 lei, această din urmă sumă fiind apreciată de instanță ca fiind rezonabilă.
În plus, în baza art. 451 al.1 NCpc va fi acordată reclamantului suma de 200 lei reprezentând taxa judiciară de timbru achitată în prezentul litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității cererii, formulată de pârâtă.
Admite în parte cererea privind emiterea ordonanței de plată, cerere formulată de reclamanta B. H. A/S cu sediul ales la CA T. I. în București, Calea Călărașilor, nr 134, . în contradictoriu cu pârâta . cu sediul în ., .. 698A, județ Dâmbovița.
Obligă pârâta să achite reclamantei, echivalentul în lei la data plății efective a sumelor - 90.046,05 euro reprezentând debit principal și - 8.650,20 euro reprezentând penalități contractuale, potrivit programului plăților convenit de părți, astfel:
- 16.449,00 euro la data de 11.04.2014,
- 16.449,00 euro la data de 11.05.2014,
- 16.449,00 euro la data de 11.06.2014,
- 16.449,00 euro la data de 11.07.2014,
- 16.449,00 euro la data de 11.08.2014,
- 16.449,00 euro la data de 11.09.2014
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 900 lei, reprezentând cheltuieli de judecată ( 200 lei taxă judiciară de timbru și 700 lei onorariul de avocat ).
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare, cererea se va depune la Tribunalul Dâmbovița.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31.03.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
G. A. M. J. C.
Red G.A.M/tehnored J.C
02.04.2014/4EX
| ← Pretenţii. Decizia nr. 97/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Opoziţie. Sentința nr. 1791/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
