Pretenţii. Decizia nr. 97/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 97/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 2740/284/2012*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 97
Ședința publică din: 05.02.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I.
JUDECĂTOR: B. G.
JUDECĂTOR: G. A.-M.
GREFIER: N. L.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. I. SRL, cu sediul în Ploiești, ., etaj 2, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 654/09.05.2013, pronunțată de Judecătoria Răcari, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți N. A., domiciliat în ., ., județul Dâmbovița, și P. S., domiciliat în ., ., județul Dâmbovița, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în temeiul art. 17 din Legea nr. 147/1997 și art. 1 (2) din OG nr. 32/1995, faptul că dosarul a fost amânat pentru a se comunica motivele de recurs, după care:
Tribunalul, din oficiu, după verificare, potrivit art. 159 (4) Cod procedură civilă, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece cauza în temeiul art. 2 din Codul de procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, având în vedere solicitarea recurentei-reclamante privind judecarea cauzei în lipsa, tribunalul constată cauza în stare de judecată, reținând-o spre soluționare.
Tribunalul, socotindu-se lămurit, în conformitate cu dispozițiile art. 316 coroborat cu prevederile art. 298 și art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ 14.11.2012, reclamanta . i-a chemat în judecată pe pârâții N. A. și P. Ș. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de: 347,16 lei, reprezentând contravaloarea mărfii livrate conform facturilor fiscale anexate la prezenta cerere; 854,01 lei, reprezentând penalități de întârziere; 107,09 lei, reprezentând cheltuieli de judecată
In fapt, reclamanta arata că s-a aflat în raporturi comerciale cu pârâții în baza unui contract de vânzare cumpărare, aceasta îndeplinindu-și obligația de a livra marfă la locul, termenul și în condiții de calitate însă pârâta nu a achitat prețul în termenul de 30 de zile de la emiterea facturilor, fapt ce a atras penalități de întârziere de 1% pentru fiecare zi de întârziere în primele 30 de zile și de 3% din a 31 –a zi de întârziere, penalitățile fiind calculate nelimitat chiar dacă cuantumul lor depășește valoarea mărfii pentru care se datorează plata. Apreciază reclamanta că, potrivit art. 4.6 din contractul de vânzare cumpărare încheiat de părți, pârâta nu a formulat obiecțiuni în termen de 5 zile de la primirea mărfii și a facturii recunoscând tacit debitul și acceptând indirect facturile.
Prin sentința civilă nr. 654 din 09.05.2013 Judecătoria Răcari a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâtul N. A. la plata sumei de 1230,17 lei cu titlu de pretenții (din care 376,16 lei contravaloare marfa neachitata si 854,01 lei penalități de întârziere) si la 110,9 lei cu titlu de cheltuieli de judecata. Obliga pe paratul –fidejusor P. S. la plata, in subsidiar a acelorași sume.
Pentru a decide astfel, prima instanță a reținut că pârâtul N. A. a achiziționat diverse produse pentru care reclamanta a emis facturile fiscale depuse la f.15-16.
Ca atare, se retine ca în temeiul disp. art.1270, alin.1 Noul cod civil că paratul N. A. datorează reclamantei suma de 376,16 lei reprezentând contravaloare marfa neachitata, urmând a fi obligat la plata.
Această creanță este o creanță certă și lichidă, în sensul art. 379 Cod proc. civilă, rezultând din factura fiscala depusa la dosar, recunoscuta în mod valabil de către debitoare., această creanță este de asemenea și exigibilă în condițiile în care plata facturilor potrivit clauzei 5.2 din contract este scadenta in termen de 30 de zile de la emitere. S-a reținut ca reclamanta a calculat asupra sumei datorate penalități de întârziere in cuantum de 854,01 lei, solicitând obligarea paratului si la plata acestora.
Având în vedere că raporturile contractuale s-au derulat sub forma unei vânzări-cumpărări conform convenției in care prin clauza 7.4 se prevede ca neplata la scadenta atrage o penalitate de 1% calculata asupra debitului pe zi întârziere, fiind întrunite condițiile prev. de disp. art. 1270 alin. 1 Noul Cod civil in sensul ca penalitatea este rezultatul de voință al unei negocieri directe dintre parți si implicit, are un caracter cert, în înțelesul disp. art. 379 Cod proc. civ. s-a încuviințat si cererea privind obligarea paratei si la plata sumei de 854,01 lei cu titlu de penalități.
Observând clauza 10.2 in raport de care paratul P. S. a garantat ca fidejusor pe paratul N. A., in ceea ce privește obligația de plata a produselor achiziționate de aceasta de la reclamanta, si clauza 7.1 prin care cumpărătorul (parata )nu poate revinde marfa achiziționata de la reclamanta, s-a reținut ca nu subzista o prezumție de solidaritate intre fidejusorul necomerciant si debitorul principal comerciant. In raport de dispozițiile art. 2280, art. 2290 si art. 2293 NCC in lipsa unei clauze exprese de renunțare a fidejusorului la beneficiul de discuție sau de solidaritate cu debitorul principal, acesta a fost obligat la plata sumelor datorate de paratul N. A. (cu titlu de debit, penalități de întârziere si cheltuieli de judecata), in subsidiar, adică numai in măsura in care reclamanta nu poate obține satisfacerea creanței sale de la aceasta, după epuizarea tuturor cailor legale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, arătând ca solicita obligarea pârâților in solidar la plata sumelor de bani. Precizând ca exista prezumția de solidaritate având in vedere art. 10 alin. 2 din contract coroborat cu art. 2300 Cod civil, iar creanța este certa lichida si exigibila.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și susținerile părților în raport de textele de lege aplicabile în speță, recursul este fondat pe următoarele considerentele ce se vor dezvolta în continuare.
Potrivit art. 2300 Cod civil, atunci când se obliga împreuna cu debitorul principal cu titlu de fideiusor solidar sau de codebitor solidar, fideiusorul nu mai poate invoca beneficiile de discuțiune si de diviziune.
Or, in cazul de fata, așa cum reiese din art. 10 alin.2 din contractul încheiat intre părți, fideiusorul s-a obligat in solidar, motiv pentru care acesta nu mai poate invoca beneficiul de discuțiune si de diviziune si nici instanța din oficiu.
Având în vedere aceste considerente tribunalul constată că cererea de recurs este fondată și, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul si va modifica in parte sentința recurată, in sensul ca va obliga pe cei doi pârâți-intimați la plata in solidar a debitului principal in suma de 376,16 lei si 854,01 lei penalități de întârziere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. I. SRL, cu sediul în Ploiești, ., etaj 2, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 654/09.05.2013, pronunțată de Judecătoria Răcari, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți N. A., domiciliat în ., ., județul Dâmbovița, și P. S., domiciliat în ., ., județul Dâmbovița.
Modifică în parte sentința în sensul că obligă în solidar pe cei doi pârâți-intimați la plata debitului principal în suma de 376,16 lei contravaloare marfă si 854,01 lei penalități de întârziere.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 05.02.2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
I. C. G. B. G. A.-M. L. N.
Judecător fond G. A.
Judecătoria Răcari
Dosar nr._
Red. BG/ tehnored. NGL
2 ex./ 05.03.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1356/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
